KorAP: Find »[drukola/base=tuși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...80 >

1,978 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

Voastră, care are mare trecere, să ne sprijine ca să ne împlinim această voință a noastră. Grămăticul puse încet ciorna scrisorii pe genunchi și își ridică apoi capul ca un vinovat în așteptarea sentinței. Seniorul Shiraishi își duse pumnul la gură, tuși de două-trei ori și zise: Ce părere ai, senior Velasco? — E bine. Însă am doar două lucruri de spus. În primul rând, vă rog să adăugați niște cuvinte pe care noi obișnuim să le spunem când ne adresăm Sfinției Sale Papa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
împreună cu japonezii. Uimiți, locuitorii Romei vor face ochii cât cepele la cei veniți dintr-o țară așa de îndepărtată. Astfel le va dovedi prelaților de la Vatican cu câtă vrednicie a lucrat el în Japonia. Ca să devină episcop... — Înțeleg. Seniorul Shiraishi tuși din nou cu mâna făcută căuș la gură. În timp ce tușea, zise dus pe gânduri: Dacă e vorba pe-așa, atunci ar fi bine să-l iei cu tine dintre soli pe Hasekura Rokuemon. Pe seniorul Hasekura? În clipa aceea, misionarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la cei veniți dintr-o țară așa de îndepărtată. Astfel le va dovedi prelaților de la Vatican cu câtă vrednicie a lucrat el în Japonia. Ca să devină episcop... — Înțeleg. Seniorul Shiraishi tuși din nou cu mâna făcută căuș la gură. În timp ce tușea, zise dus pe gânduri: Dacă e vorba pe-așa, atunci ar fi bine să-l iei cu tine dintre soli pe Hasekura Rokuemon. Pe seniorul Hasekura? În clipa aceea, misionarul își aduse aminte de chipul unuia dintre solii cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă de la unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a le arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind. Apoi vocea sa răzbătu gros: N-avem de ce să ne îngrijorăm. E doar un hambar care mocnește. Ardea un hambar mare. Totul înăuntru se făcuse scrum, iar acum flăcările licăreau pe stâlpii pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Apoi înclină ușor din cap cu un zâmbet plin de bunătate. Bărbatul în uniformă sună dintr-un clopoțel. Era semn că începea dezbaterea. Așezați pe scaune drept în fața lui Velasco și a părintelui Valente, episcopii cu chipuri de vulturi pleșuvi tușeau grav sau discutau apropiindu-și capetele. Episcopul care îndeplinea funcția de președinte al consiliului se ridică și începu să citească dintr-o hârtie pe care o avea în mână. Spuse că acea întrunire a Consiliului Episcopal din Madrid urmărea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
decât unul dintre nenumărații nobili japonezi. Chiar dacă acești trimiși au dobândit încuviințarea împăratului Japoniei pentru a veni aici, totuși cred că nu se poate spune că ei sunt soli oficiali ce reprezintă întreaga Japonie. Își duse mâna la gură și tuși încet. Părintele Valente nu-și întărea glasul și nu încerca să-i atragă de partea sa pe episcopi prin întreruperi, așa cum făcuse Velasco. Pur și simplu vorbea despre fapte cu un glas rar și monoton. Cu toate acestea, părintele Valente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
vor putea spune că toate acelea n-au fost făgăduințele împăratului, ci nimic mai mult decât făgăduințele unui singur nobil și că aceia n-au fost trimiși oficiali, ci solii unui singur om. Spunând acestea, părintele Velasco se opri și tuși din nou încet. — Din încercările prin care am trecut cu toți acești ani în care am trăit în Japonia, știu că acesta este unul din șiretlicurile pe care japonezii îl folosesc adesea. Își construiesc dinainte o tactică iscusită care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sprijin, căci își simțea sufletul năruindu-se înlăuntrul său. Răpăitul ploii îi aduse aminte pe neașteptate de anotimpul ploios din vale. Zi după zi închiși în casă din pricina ploii, aerul dinăuntru greu de atâtea mirosuri, surcelele fumegând în vatră, copiii tușind, pământul surpându-se din pricina ploii... — Mai gândește-te, Hasekura! Samuraiul privea la imaginea omului atârnat în perete. Pe vas, cât timp au traversat oceanul cel întins, negustorii au ascultat în fiecare zi povestirile lui Velasco despre acest om. Velasco le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și părerea părintelui Valente. Episcopul care vorbise mai întâi dăduse din cap încuviințând cuvintele lui Velasco, apoi îl îndemnase să vorbească pe părintele Valente care stătea cu privirile pironite în pământ și mâinile împreunate. — Prigoana va continua, răspunse tărăgănat părintele, tușind iarăși. Acum credința creștină este oprită doar într-o parte a țării, dar această stare de fapt se va răspândi în toată Japonia. Până în urmă cu cincisprezece ani mai era o umbră de speranță, întrucât cârmuitorul de acum pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de față erau rude de-ale lui Velasco sau invitați de-ai lui. Tanaka avea ochii închiși. Nishi se uita la flăcările nenumăratelor lumânări care licăreau pe altar. În spatele lor, Yozōși ceilalți își trăgeau din când în când nasul sau tușeau ușor. Samuraiul se întreba curios ce simțăminte umpleau sufletele tuturor celor adunați acolo. El însuși avea sentimentul că se află într-un vis. Se făcea că era din nou în valea sa tăind lemne pentru iarnă împreună cu țăranii și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de a cerceta cu toată considerația necesară scrisorile de credință pe care le-au adus solii. Episcopul citi hotărârea cu poticneli și bâlbâieli. Ca și data trecută, părintele Valente stătea cu privirile pironite în pământ și din când în când tușea. Cine știe de ce, părea neatent, ca și cum ar fi ascultat niște vorbe fără nici o legătură cu el. Velasco ar fi vrut să arunce o privire în spatele său. Acolo, așezați pe locurile pentru public, se aflau unchiul, vărul și alte rude ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la o judecată a tribunalului bisericesc. Velasco clătină din cap, dar părintele Valente... Părintele Valente se ridică încet de pe scaun. Episcopii priveau cu neîncredere cum părintele scotea din straiele sale călugărești ponosite o hârtie împăturită. Își duse mâna la gură tușind de câteva ori, apoi începu să vorbească tărăgănat: — Înainte de a primi respectuos hotărârea Adunării Episcopilor, v-aș ruga să citiți o scrisoare scrisă grabnic de către părintele iezuit Vivero din Macao. Scrisoarea a sosit acum o săptămână la centrul Ordinului Sfântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
scriu pe fugă. Am ajuns la Tsukinoura. Toate sunt bune. De îndată ce ne isprăvim treaba o să mă întorc iute, iute. V-aș scrie mai multe, dar...” Nishi se întoarse în așternut, pesemne că nu putea nici el să adoarmă. Când samuraiul tuși ușor, Nishi zise în șoaptă: — Încă... nu-mi vine să cred că suntem acasă. — Nici mie, scăpă samuraiul un oftat. A doua zi după-amiază mesagerul se întoarse cu porunci de la Sfatul Bătrânilor. Așezați cum se cuvine, cei doi ascultau poruncile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
apa tulbure și murdară din șanțul care împresura conacul seniorului Ishida pluteau ierburi de apă și lotuși putreziți. Dezamăgirea de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

la lumina felinarului răgetul leului s-a auzit din nou și lui Francis i s-a părut că acesta se află chiar lângă tabără. Pare un veteran, a spus Robert Wilson, ridicându-și privirea din farfuria cu scrumbii. I-auzi-l cum tușește. — E pe-aproape? — Cam la o milă În sus, pe râu. — O să-l vedem? Da, o să aruncăm o privire. — I se aude răgetul de la distanța aia? Ai zice că e chiar aici, În tabără. — Da, de al naibii de departe. E ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de-o pernă, simți cum i-a Înfipt cornul Într-o parte. Apucă cornul cu ambele mâini și merse cu spatele, ținându-se bine. Taurul Îl zvârli și cornul ieși afară. Zăcea nemișcat. Era-n regulă. Taurul plecase. Se ridică tușind și simțindu-se terminat. Jigodiile dracu’! — Dă-mi sabia, țipă. Dă-mi lucrurile. Fuentes Îi aduse sabia și muleta. Hernandez Își puse brațul pe umărul său. — Du-te la infirmerie, nu fi tâmpit. — Dă-te de lângă mine. Dă-te dracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
trezi singur În picioare. Privi taurul care se prăbușea Încet pe o parte și apoi căzu brusc, cu picioarele-n sus. Apoi gesticulă către tribună, cu mâna Încălzită de sângele taurului. Așa, scârbelor! Vru să spună ceva, dar Începu să tușească. Era o tuse fierbinte și Înecăcioasă. Se uită În jos, căutând muleta. Trebuia să se ducă să-l salute pe președinte. Dă-l În mă-sa de președinte! Se așeză În fund, uitându-se la ceva. Se uita la taur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mișunau pe burtă și pe piept. Putea să le vadă mișunând acolo unde părul era mai rar. Taurul mort. Mai dă-l dracu’ de taur! Mai dă-i dracu’ pe toți! Dădu să se ridice-n picioare și Începu să tușească. Se așeză Înapoi, tușind. Cineva veni și-l ridică. Traversară arena cu el pe brațe către infirmerie, alergând, fiind blocați la poartă de catârii care intrau, apoi prin pasajul Întunecat. Auzi gemetele bărbaților care-l urcau pe scări și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pe piept. Putea să le vadă mișunând acolo unde părul era mai rar. Taurul mort. Mai dă-l dracu’ de taur! Mai dă-i dracu’ pe toți! Dădu să se ridice-n picioare și Începu să tușească. Se așeză Înapoi, tușind. Cineva veni și-l ridică. Traversară arena cu el pe brațe către infirmerie, alergând, fiind blocați la poartă de catârii care intrau, apoi prin pasajul Întunecat. Auzi gemetele bărbaților care-l urcau pe scări și apoi Îl lăsară jos. Doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Auzi gemetele bărbaților care-l urcau pe scări și apoi Îl lăsară jos. Doctorul Îl aștepta Împreună cu alți doi bărbați Îmbrăcați În alb. Îl Întinseră pe masă. Îi tăiau cămașa. Era obosit. Simțea o fierbințeală-n coșul pieptului. Începu să tușească și Îi puseră ceva la gură. Toți se ocupau de câte ceva. Lumina becului Îi pica-n ochi. Își Închise ochii. Auzi pe cineva urcând scările cu greu. Apoi nu mai auzi nimic. Apoi auzi un zgomot Îndepărtat. Erau spectatorii. Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

ști mai mulți oameni principiile comportamentului canin. N-am trăi Într-o lume mult mai bună? Fiica Marlenei, Esmé, se gândea și ea tot la câini, la un câine anume: un puiuț Shih Tzu căruia Îi curgeau ochii și care tușea - Îl văzuse În salonul de cosmetică al hotelului mai devreme În seara aceea. Salonul de cosmetică, cu luminile lui roz, avea un orar ciudat și oferea servicii și mai ciudate. Serviciile oferite nu erau tunsul sau coafatul, ci compania a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
atac toxic, Harry sări spre dreapta și căzu Într-un șanț puțin adânc, aterizând pe umărul stâng Într-o manieră care nu-i lăsa loc să-și rotească brațul pentru a-l proteja. Câteva clipe mai târziu, ieși din șanț tușind și Înjurând. Era o glumă? Sigur, asta era, dar nu una prea reușită. Își frecă umărul. Putea să se considere norocos dacă nu făcuse o Întindere musculară. Bine, ha, ha, ha. Acum prietenii lui ar trebui să se oprească și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
vas emailat, apoi se lăsă cu toată greutatea pe un scaun de ratan, trase adânc aer În piept și privi În noapte. Harry rămase În picioare. —Uite ce e, Încep să cred că li s-a Întâmplat ceva rău. Heinrich tuși și apoi râse scurt. —O, m-aș mira foarte tare. Tonul lui era clar fals, iar eu Îl simțeam În continuare Încordat, duplicitar. Spera să nu fie nevoit să raporteze dispariția autorităților, cel puțin nu acum. Dar de ce? Voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
cum, spuse Belinda. Data a rămas pe Pacific Standard Time. Harry făcu ochii mari. —Nu-mi vine să cred că te-ai gândit la asta. Nu e chiar așa, spuse ea. Mereu uit să-mi potrivesc ceasul când sunt În... Tuși ca să nu se vadă că aproape-i scăpase cuvântul „misiune“. În vacanță, o drese ea, mustrându-se În gând. Gata cu greșelile de-acum Înainte. Chiar și așa, spuse Harry cu admirație. Începu să deruleze Înainte, iar viețile prietenilor lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

posibil să fie un semn. Chiar îmi murise bunicul? După un timp, aerul a devenit din nou respirabil. Când am trecut de stația Hibiya, o stație mai înainte de Kasumigaseki, m-a cuprins o tuse oribilă. Toți călătorii au început să tușească fără oprire. Mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Lumea din jur se agita și... În cele din urmă metroul a ajuns la Kasumigaseki și am coborât fără să mă gândesc la nimic. Câțiva pasageri l-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]