1,997 matches
-
din 08 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SECVENȚE DE PRIMĂVARĂ Fluturii se strâng pe vale, Zarzării au frunze noi, Face zeci de rotocoale Peste nuc, în zbor greoi, Un bărzoi. Norii locul își tot schimbă, Câte unul, câte doi, Printre tufe calm își plimbă Coada ca un măturoi, Un vulpoi. În livadă și-n grădină Doar salcâmii-s încă goi, Cocoțat pe o colină, Așteaptă să vină ploi Un rățoi. Pe cărare, voinicește, Urcă turmele de oi, Pe ogor rar ciugulește
SECVENŢE DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374974_a_376303]
-
curg, Pe ogor bunicul ară Cu un plug de lemn și-un murg. Peste deal, bătrânul soare Urcă-n ceruri ca un rug, Mici broboane de sudoare Cad pe coarnele de plug. Păsările-n arătură Scormonesc pământul ud; Pe sub gard, tufa de mură Își întinde colțul crud. Iar bunicul ară, ară, Brazdele se-ntorc pe rând Și când gată, către seară, Spune-o rugăciune-n gând. Referință Bibliografică: LA ARAT / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1558, Anul V
LA ARAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373869_a_375198]
-
lirică a datelor aparenței (ale realității?): Înlăuntrul timpului cad frunze în moarte clinică pe fâșia dintre noapte și zi vântul interpretează partitura rece la o tastatură dezacordată prin partea opusă a malului caut leac unui acces de tuse neconvențională în preajma tufelor cu orizontul de așteptare răpus... (Toamnă) Periplul gnoseologiei artistice se încheie cu axioma axiomelor: fenomenele lumii materiale sunt nu doar impermanente, ci cvasi-iluzorii, blocul lor e casabil, fragmentat, totul, în lumea tangibilă, se destramă și piere: Lucrul care mă poftește
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI ION SCOROBETE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374141_a_375470]
-
mari de pe imaș, La gâște multe, îngrășate, Și la găini împestrițate. Când foamea tare-o înghionti, Pe loc din visuri se trezi, Porni agale pe cărare, Sperând să-i iasă hrana-n cale. Ea nu se duse mult, așa: În tufe, ceva se mișca. Se-apropie încet, șireată, Pe iepure îl prinse-ndată. Iar iepurașul cel fricos, De spaimă se trânti pe jos, Dar iute s-a dezmeticit Și vulpii astfel i-a grăit: „O, vulpe dragă, tu să știi, Acasă
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
cu o izbitură fulgerătoare! Eliberă pardesiul purtat pe umeri, descheiat , printr-o răsucire ușoară și-l abandonă, dus de locomotiva ce i-l trase de pe brațele ridicate în cădere. Începu să plutească, precum un fulg în calde adieri de vânt. Tufele de ienupăr de pe marginea terasamentului își ridicară frunțile joase spre cer, mângăiate de razele soarelui de primăvară. Timpul se scurgea așa de încet, încât părea că prelungește plutirea și, odată cu ea, senzația plăcută de eliberare de tot ceea ce ar putea
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
mă aflam în fața ușii, foarte aproape de terasă, privind într-o doară cerul, însă neprimind un răspuns, m-am răsucit și l-am studiat insistent preț de câteva clipe. Așezat confortabil pe un șezlong, probabil îmbătat de mirosul fără egal al tufelor de Regina Nopții și răsfățat de corul de greieri omniprezent, care spărgea liniștea fiecărei seri într-un mod unic, medita la lumi numai de el știute sau imaginate, având aerul că viața pe Pământ nu are nici început și nici
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Mania a fost importată în Olanda încă în 1634-1637. Datorită unei îngrijiri speciale a pământului, s-au putut dezvolta, primind culori de o mare variație nuantică, celebrele lalele ale Olandei. Imensa grădină cuprinde lacuri cu ape în care vom găsi tufe numeroase și diverse, alături de ierburi de o prospețime și ale căror nuanțe de verde ne încântă privirea .Vizitatorilor li se indică să nu privească la minutarele ceasului, să închidă Iphoneul pentru cel puțin 6-8 ore și să se dedice integral
K E U K E N H O F PARCUL FLORILOR ŞI AL STATUIELOR de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371826_a_373155]
-
-mi mănânc ouăle vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia pentrufrământat aluatul de pâine sau coșul din nuiele de alun, cu ouă de toate culorile, cum dădeam iama prin ele când nu era atentă la năzdrăvăniile mele și zbuchio sub tufa de trandafiri unde nu mă putea vedea nimeni. Doar nu era să aștept încă două - trei zile până venea Paștele ca să-mi astâmpăr pofta de ouă roșii. Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Începeam paza așa de devreme să alung graurii care ciuguleau boabele date în pârgă, producând destulă pagubă că erau stoluri întregi aciuiați prin tufele de gărdurariță și mure de la movila lui Mihalcea. Se apuca tata să săpe o groapă spre drumul din capătul lotului, peste care construia din lemne de salcâm o formă de piramidă, pe care așeza niște crengi și peste ele paie
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
am pitit în păpurișul de pe marginea drumului, unde am stat până s-a terminat atacul. Pe timpul luptei coloana cu căruțele companiei nu s-a oprit, soldații ce mergeau alături de ele trăgeau din picioare și eu am rămas singur, ascuns în tufele de buruieni. Se făcuse liniște ca după furtună. Nu era prea întuneric, fiindcă apăruse luna. Pe marginea șanțului am văzut un soldat căzut. M-am apropiat de el, l-am mișcat și l-am întors, că era cu fața în
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
din cele mai frumoase plaje de pe coastele cipriote. Protaras - o „perlă strălucitoare” ruptă din vechiul Paralimni Am parcurs distanța scurtă până la Protaras pe o șosea paralelă cu marea, marginită, pe de-o parte de întinderea albastră și de cealaltă de tufe imense de leandri înfloriți printre care se putea zări o priveliște de vis. Localitatea Protaras se află foarte aproape de linia de demarcație dintre Ciprul de Sud și cel de Nord, aflat sub administrație turcească. N-am rezistat tentației de a
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
ai modelat! 92 El, numai El este Iubitul, visul, viața mea El e mult Așteptatul, în zare se zărea Câmpiile, livezile înfloresc când vine Albinele se-ntrec în zumzet prin grădine. 93 De atâta drag, de atâta chin Cresc nebune tufele de rozmarin Și tot de atât al dragostei noroc Înfloresc lăstarele de busuioc. *** Terra: 94 -De sărbărori m-ai îmbrăcat în alb Zvon de cântec se aude în câmpie, dalb Cu nestematele zăpezii pe obraz Te aștept Iubitul meu Cel
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu încape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde. NU FAC SCHIMB Spre nenorocul meu - nu-s tufă de măcriș, Ideile nu-mi pot fi plantate în oricare creier. Eu viața nu mi-o schimb pe-un mărunțiș, Și gândul orișicui nu voi să-l cutreier. Gândiți, semenii mei, frumosu-i fără capăt. Gândiți cât mai profund și mai
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu încape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde. NU FAC SCHIMB Spre nenorocul meu - nu-s tufă de măcriș, Ideile nu-mi pot fi plantate în oricare creier. Eu viața nu mi-o schimb pe-un mărunțiș, ... Citește mai mult COROANA MAMEIFemeia ce nu-ncape în propriul său trupși nici o toamnă rostul nu-i va țese,Din
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
timpul mă sugrumăLăsându-mă cărare dorinței omenești.Femeia ce nu încape în propriul său trupși vorba-i strâmtorată între rude,Zadarnic anii din viața mea o rup -Voința ei mă află pe oriunde.NU FAC SCHIMBSpre nenorocul meu - nu-s tufă de măcriș,Ideile nu-mi pot fi plantate în oricare creier.Eu viața nu mi-o schimb pe-un mărunțiș,... V. ACAD.MIHAI CIMPOI: "CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU", de Renata Verejanu , publicat în Ediția nr. 1278 din 01 iulie
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
cu deplin adevărat în acest an De unde știu? vă spun eu, pentrucă Ieri am fost în parc, iarba e încă verde Crengile mici bobocei ele aveau Izvorul curgea lin, transparent, cristalin Căprioarele zburdau și se alungau Se opreau la o tufă verde sau una uscată Să mănânce sau s-atingă în grabă Ciuperci noi, vechi sau nuci și alune Împrăștiate sub frunze și crengi uscate Încet umblam să nu le agit sau să le mișc Doar le priveam și cu placere
SEPTEMBRIE ÎN IANUARIE de STELLA REEVES în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348839_a_350168]
-
se întorc păsările călătoare, când se aude cântecul cucului sau înfloresc cireșii, iar ca reper, în zona Brăilei, se poartă până în Duminica Foriilor. În această ultimă zi, mărțișorul purtat se va prinde de ramura unui copac sau de o floare (tufă de trandafir, mușcată etc.) semnificația fiind că, persoana ce l-a purtat să fie frumoasă asemenea florii de care l-a legat. În grădinile noastre, primele flori care ne răsfață privirea sunt ghioceii. Cu mantia lor argintie risipesc din pocalul
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
ogradă. Mă uimea cămașa lui albă care strălucea după atâta drum. Știu că veneau de undeva, din munți. Eu reușeam să devin cenușăreasă, cum nu erai cu ochii pe mine. Luam ori o mâță în brațe, ori „treceam” repede printre tufele de trandafiri care, se vede treaba, le plăcea rochița mea, de opreau măcar un fir din ea. Alergam bucuroasă înaintea lui. Deschidea larg brațele și mă oprea din alergat, ridicându- mă sus /sus. Îl îmbrățișam strâns, strâns, de după gât, ca
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
se face un ziar”. - Actor, ziarist, scriitor și regizor... - Cam așa ceva. Țin minte că am pus în scenă, pe la-nceputul începuturilor mele, o dramatizare după „Legenda Cascadei Niagara”. Actori - încă vreo câțiva copii, iar scena era terasa de ciment dintre tufa de liliac și intrarea în casă...). „Publicul” ședea pe iarbă, sau pe câteva scaune, la cafele și șerbet, cu sirop acidulat. Talentul meu făcuse înconjurul curții și al grădinii noastre. Iar eu, recunosc, pluteam. - Aminteai de climatul cultural al Bacăului
LA 80 DE ANI! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346268_a_347597]
-
Meditatie > LOCAȚII Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 451 din 26 martie 2012 Toate Articolele Autorului Supraviețuire Zăpor pe gârlă Pe-o bucată de gheață Câine încolțit... Pastel Din Vârful Crucii Soarele tremură pe Fruntea lui Iisus Locație Tufă de măceș Pe grinduri și zăvoaie Miroase raiul Leac Ultimul cioclu: Ofer orice rețetar Pe bază de colb... Afrodisiac Dejun de taină Fierb în fire de iarbă Mărul lui Adam Haiku Silabe de foc Într-un poem cu parfum Și
LOCAŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346407_a_347736]
-
pădurea? O-ncercare de suire fără scară Dorul ce-l poartă pământul de-a se ridica la stele Ce sunt eu? Stejarul care la-nceput fu ghindă rară Dar de dragul unei fete ce venea după surcele Se făcu lăstar de tufă, răsărind să-i facă semn Și crescând să-i facă umbră și murind să-i facă foc; La povestea cu iubirea dintre inimă și lemn Vă poftim să luați aminte pomi și oameni la un loc: La-nceputul vremii noastre
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
galbeni, după care știa că mă dădeam în vânt. Că așa îl și cunoscusem, pe cărările pădurii, umblând amândoi după ciuperci. Eu - novicele, nepriceputul, el - căutătorul versat. În seara zilei aceleia de mai, când prin fereastra deschisă pătrundea mirosul unei tufe de liliac scăpată ca prin minune nedistrusă de constructorii blocului de nefamiliști în care locuiam, vocea lui Damian avea o rezonanță aparte: «Hai, mă’, fără mișto, ce nu mă crezi? Ți-am spus că am găsit un cap...» «Am auzit
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
zărească chip omenesc (așa a zis mama, cu limbă de moarte), să aduci și un cocoș viu cu penaj alb și să faci întocmai cum am scris în scrisoare și o să fie bine. Cheia casei o găsești sub piatra de lângă tufa cu dumitrițe. Nu uita să mă anunți data când vii; o să aprind lumânări sfințite și o să mă rog: Bunul Dumnezeu să te ocrotească! Dimineața, după ce arunci salba în iaz - la ivirea zorilor, să te întorci la mine. Mi-e dor
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
doar o dată pe săptămână venea un doctor din Iași, în rest femeile de la bucătărie furau tot ce era de furat, inclusiv carnea din mâncare. Ce știau bolnavii ce mănâncă?! Și totuși știau ceva. Cel care a tras o femeie în tufe, nu trebuia să se mai dezbrace că amândoi sufereau de sindromul goliciunii, noroc că era vară. Dar și aceea care mi-a prins cordonul halatului din spate și nu mai puteam călca în ritm cu asistentul meu. Am făcut niște
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
o viziune inedită și compensatoare. Morții fără de lumînare se bucură de un foc mai subtil, care îmbrățișează fără să mistuie Ca în versurile lui Blaga din Cîntecul focului: Cît e întinsul și-naltul luminii, dumnezeu singur arde suav cîteodată prin tufe fără de-a mistui. El cruță și mîngîie spinii. Referință Bibliografică: Corneliu Traian Atanasiu, comentarii / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 315, Anul I, 11 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]