1,114 matches
-
credea așa de laș. Lovitură de grație. Eu, care mă simțisem în sfîrșit bărbat, care tocmai fuse sem cu o tipă în pat, în casa mea, fără să mă tem de nimeni, ca și cum aș fi fost eu stăpînul casei, bărba tul, soțul, tatăl, eu, iată, eram socotit laș. „Dar atunci care e nenorocirea ?“ - am întrebat eu moale. Nenorocirea era că nu mai puteam face dragoste, fiindcă îi venise ciclul. Așa credea ea, dar de fapt sîngele nu era al ei, ci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a învățat bine lecția de acasă („Vezi, mamă, să nu uiți să spui despre iubita aia a ta, cu care vrei să te căsătorești, nu?“). Oricum, dacă uită, îi amintește Virgil, care are întotdeauna pregătit setul de întrebări cu aman tul/amanta și căsătoria. Căci asta face Ianțu: punând întrebări copiilor, ne face cu ochiul nouă. Ați văzut ce fețe fericite au părinții careși aduc progeniturile astfel dresate să facă pe placul oamenilor mari? Îi vede o țară întreagă la televizor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
populismul și senzaționalismul ieftin, care au fost pre luate rapid de celelalte televiziuni, așa cum este imitat, în bune și rele, orice personaj de succes. Un exemplu concludent în acest sens e ceea ce sa întâmplat cu „Știrile de la ora 5“. Forma tul ProTV a fost copiat mai întâi de Antena 1, cu o emisiune în același spațiu orar. Cu timpul însă, și celelalte televiziuni comerciale generaliste i au urmat exemplul, iar acum sa ajuns ca „Știrile de la ora 5“ să poată fi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu deservirea interesului public îi animă pe ei. Ratingurile Antenei 3, care plasează această televiziune pe primele locuri în top, îmi arată că sunt foarte mulți care nu gândesc deloc așa. Ba, mai mult, în discuții, unii vin cu argumen tul „imbatabil“: așa este, așa ziceau aseară la Antena 3! La fel, Ion Rațiu împărțea, în primăvara lui ’90, bani falși și droguri manifestanților din Piața Universității, pentru că așa scria în nu știu ce gazetă. De asemenea, pentru mine e evident că B1
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Apocalipsei. Ei visează cu ochii deschiși la catastrofe grandioase, în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matcă și să invadeze uscatul, pămân tul să se cutremure și să crape în falii adânci, orașele să fie înghițite, iar oamenii să moară pe capete. Toate acestea pentru ca, desigur, cei rămași în viață să se uite cu nesaț la știrile de la televizor și astfel să le
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a cuvin telor „șoc“, „groază“ sau a derivatelor acestora. Soluția perfectă este, desigur, utilizarea celor două cuvinte simultan: „șoc și groază“. Dacă, însă, la toate nenorocirile zilnice făcute de mâna omului se adaugă și contribuția naturii, știriștii sunt dea drep tul în al nouălea cer. Ei încep săși frece mâinile încă de la anunțarea codului galben și trâmbițează euforici că va veni prăpădul. Când, în fine, se abate și prăpădul (în cazul nostru, nu un tsunami devastator, nu un cutremur care să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
relaxat, de parcă ar fi avut tot timpul din lume... Nu de puține ori sa întâmplat ca, după ceși termina discursul, să mă aud strigat din bucătărie. Încercam să trag de timp, dar nu aveam nici o șansă: „Stinge televizorul în momen tul ăsta, spalăte pe mâini și hai la masă!“ Urma să mănânc cu noduri, gândindumă cu ciudă la „fazele tari“ de la Gala desenului animat sau de la Cascadorii râsului, pe care aveau să și le povestească, a doua zi, colegii mei: „Ai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
purificarea administrațiilor de stat, prevăzând ca salariații „epurați“ să fie internați în lagăre speciale de muncă. 8 mai 1945 - Capitularea Germaniei. Mai 1945 - Sunt create primele SOVROM-uri (societăți „mixte“ prin care bogățiile României se scurgeau către URSS). Prin Decre tul 364 se impune prima listă cu cărțile interzise, Index librorum prohibitorum. 19 iulie 1945 - Stalin îl decorează pe Regele Mihai cu cel mai înalt ordin („Victoria“ cu briliante), iar Regele este obligat să îl accepte. Iulie 1945 - Secetă devastatoare; introducerea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost la înălțimea misiunii sale, a încrederii acordate și a vechii noastre prietenii și colaborări. Cu o scurtă cuvântare, a deschis ședința. Bonciu a citit Armăsarul albastru. Preșe dintele a regretat că Bonciu preferă să stea deoparte, când astăzi to tul trebuie să se contopească cu colectivitatea, cu omenirea; a subliniat în poeziile lui George Tudor minunata lui capacitate de a descoperi toată frumusețea în gesturile spălătoreselor și ale mahalalei necunoscute și prost cunoscute, exprimându-și dorința ca anul viitor să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce-ți poartă. Sâmbăta viitoare dejunez la ei. Fetița lor e adorabilă; seamănă mult cu Dora Moscuna, vioaie, frumoasă și inteligentă. Iubita mea, e ora cinci, o jumătate de oră mă mai desparte de supliciul ședinței; azi e Sf[ân]tul Dimitrie; Lina și Chirana s’au dus la slujba de la Mitropolie și vor veni la 6; în casă e o liniște ideală, doar pendula bate calm și discret, ca un greere într’un lemn; azi e slujbă mare acolo, pentru că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Aș vrea să spicuiesc astăzi, pentru tine, din noianul de amintiri, frunze moarte care zac risipite pe pământul meu pierdut. Soarele de astăzi, umed încă de iarna recentă, îmi amintește de o vacanță de Paște în luna martie, de pămân tul mustind de sevă și de brazdele negre și late. Ne întor ceam acasă în vacanță, sau mai bine să vorbesc în numele meu, mă întorceam în trăsura splendidă, abia cumpărată. Caii noștri ungurești, Nonius și Totka, cumpărați de tata de prin
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
viața ta personală, ci o nevoie nebună de a ști că nu te las singură. II Miercuri dimineața, 8 februarie [1950] [...] În casă, cam răcoare; termometrul lui André, așezat lângă cutia [de porțelan] de Sèvres a lui Philippe, pe raf tul bibliotecii de deasupra micului tău birou, arată acum 13° lângă ușa balconului și 15° pe birou. [...] I-am telefonat lui Lucy și mi-a amintit că săptămâna asta am de citit, ca toți profesorii, un capitol lung din ma rele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a vârât până în gât. 2 decembrie [1950], sâmbătă seara Of, afurisită zi! De la ora 8, la nenorocitul ăla de proces; am stat până la amiază, într o tensiune de era să fac meningită. Cuvintele îmi șuierau pe la urechi: „n-are drep tul să facă contestație“, „absenteistă“, „renunțat la țara ei de baștină“, „pierdut dreptul de a fi cetățean al țării ei“ - ploua asupra mea cu toate astea, mi se prelingeau între gulerul paltonului și gât, făcându-mi pielea de găină, cădeau ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toc înalt, de satin, ca să îmi fac o impresie exactă când probez - apoi asistenta ei aduce rochiile, câte cinci. Încerc rochii mulate de șifon de mătase, cu spatele gol, rochii de balerină cu corsaje strâmte și mii de straturi de tul, rochii din satin duchesse și dantelă, rochii severe cu trene impresionante, rochii simple, rochii strălucitoare... — Când ai s-o vezi pe cea care îți e destinată, ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce asistenta se chinuie să atârne înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
studiu de antropologie fizică, ci culturală. Dar chiar dacă nu măsurătorile antropometrice sunt scopul ei, merită să deschid aici o paranteză. Arthur Koestler susținea că există o „credință populară” conform căreia evreii „se pot recunoaște imediat” după anumite trăsături fizionomice. Portre- tul robot al așa-numitului „evreu tipic” ar include, printre altele, „nasul convex”, „buzele senzuale”, „ochii bulbucați sau oblici” etc. <endnote id="(248, pp. 189 ș.u.)"/>. Și pentru „savanții” antisemiți, „nasul foarte convex”, „buzele cărnoase, cu cea inferioară proeminentă”, și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
314)"/>. Se pare că, În epocă, aceasta era o distracție inventată de greci și adusă de marinari În Moldova. Iată ce Își amintește principele fanariot Nicolae Suțu, mare dre- gător În Moldova, despre modul de tratare a evreilor la Începu tul secolului al XIX- lea, Într-un oraș-port locuit de greci, de lângă Constantinopol : „Pe atunci În orașul Arnăutchioi nu locuiau decât creștini [= greci]. Evreii frecventau puțin orașele nelocuite de turci, căci ajungeau obiectul a tot felul de jigniri [...]. În timpul Săptămânii Patimilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alături de cele ale lui Don Juan și Doctor Faust - unul dintre cele trei mituri fundamentale ale culturii europene. La rândul său, Champfleury (Histoire de l’imagerie populaire, Paris, 1869) credea că, „dintre toate legendele care s-au Înrădăcinat În sufle tul poporu lui, cea a evreului rătăcitor este, fără Îndoială, cea mai tenace” <endnote id="(455, III, p. 354)"/>. Interesant este faptul că această legendă a cunoscut o carieră prodigioasă, fără să beneficieze Însă de prestigiul originii biblice. În schimb, legenda
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ă...Ă cât de mult respiră spiritul lui, fascinat de neant și de geometrie, în posteritatea-i”. Din același manual virtual al utilizatorului mediu este recuperabil ceea ce opera lui Caragiale spune despre socie- tatea contemporană, „actualitatea lui Caragiale”, sau fap- tul că opera sa constituie fie expresia unei eterne damnări a lipsei de conținut, de substanță tragică, fie o soteriologie subtilă prin râsul la limita sarcasmului, ambele circum- scrise complexului unei „identități rănite” (Michael Pollak), al unei „identități în ruptură” (Sorin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sărbătorii goilor. Sensul sacrificial al Sărbătorii de Paște, - căci sensul resurecțional este abia la final invocat - con- stituie premisa pentru reeditarea unei violențe rituale, canalizate de data aceasta asupra unei alte victime sacri- ficiale. Vendeta promisă de către Gheorghe pentru momen- tul apogetic al sărbătorii este citită în acest cadru al unei violențe ritualizate. Întreaga comunitate participă la scena sacrificării soției și a copilului lui Zibal, fără a încerca să împiedice actul sângeros. Mai mult decât atât, autoritățile sunt cele care îl
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se petrece este redat de narator în termenii unui experiment științific fapt care intră de asemenea în zona unui câmp de observație care-i este propriu. Apropierea flăcării de mână provoacă o reacție nervoasă, ceea ce suscită atenția lui Zibal. Obiec- tul fascinației sale morbide se află sub ochii lui, la înde- mâna lui. „Aplecă lumina prea aproape, încât, tremurând, atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte : o crispație vio- lentă a degetelor se produse urmată de un vaiet surd... La vederea acestui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rolul soțului încornorat, venit să-și ia revanșa pe câmpul de luptă. Într-adevăr, scena pare decupată fidel din commedia dell’arte cu seria de încurcături, travestiuri, farse, ciomăgeli, brutalități etc. pe care o configurează canovaccio, scenariul. De altfel, rapor- tul ministerial stabilește calitatea de scandalagii a împri- cinaților, exonerându-i însă de consecințele tragice ale farsei pe care au organizat-o. Derizoriul se regăsește și în acest final care dizolvă responsabilitatea celor implicați. Dincolo de aceasta, porecla pe care Mitică i-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al personajelor caragialești conduce adesea către enormități emasculate de conținutul grav. Nae sosește dintr-un periplu nocturn, se află în circuit, berăria la care îl întâlnește pe narator nefiind decât o stație printre atâtea altele. Invocarea noutății tipică pentru debu- tul unei conversații declanșează listarea discursivă a cala- mităților. Toate sunt înscrise în registrul enormului care se transformă pas cu pas sub ochii noștri în enormitate. Noutatea este această divinitate care ia naștere în spațiul mediatic, iar criza devine motorul discuției
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
enorm și văz monstruos” dobândește sub efect retoric legitimitatea discursului public. În termenii acestei retorici, regimul a devenit o dictatură, eroul un martir, justiția un pluton de execuție, toate aceste augumentări creând o perspectivă evenimențială demăsurată. Invocarea arestării pentru delic- tul de opinie, o arestare la limita sau chiar în afara legilor unui stat democratic, regimul special de detenție de maximă severitate, violența exercitată asupra opozantului în momen- tul arestării, dar și cea sistematică în condițiile detenției sunt tot atâtea augumentări care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
execuție, toate aceste augumentări creând o perspectivă evenimențială demăsurată. Invocarea arestării pentru delic- tul de opinie, o arestare la limita sau chiar în afara legilor unui stat democratic, regimul special de detenție de maximă severitate, violența exercitată asupra opozantului în momen- tul arestării, dar și cea sistematică în condițiile detenției sunt tot atâtea augumentări care evocă cititorului actual abuzivul practicilor de tip dictatorial propriu la acea dată doar tiraniilor istorice precum cea din Rusia. Conceptul de dictatură le este străin contemporanilor lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
libertăților democratice, statura eroului de expresie contestatară. „Aș fi vrut să văz pe tirani față-n față cu Coriolan Drăgănescu !” Cu această frază, naratorul stabilește raportul echilibrat, simetric, între două instanțe care se situează în același ordin de mărime. Rapor- tul apare ca fiind dezechilibrat în prezentul naratorului, când vocației grandorii, staturii eroului îi lipsește contextul adecvat, cel al tiraniei. Coriolan este prea mare în raport cu niște evenimente nesemnificative, cu un context politic care nu-i poate oferi o scenă istorică pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]