1,307 matches
-
și bolnavă / ai să mă strângi la pieptul tău / și am să plâng de fericire / că tu-mi ești mamă și copil ți-s eu.”( Mama) Cititorule! „CLEPSIDRA CU SILABE”, purtând semnătura poetului Georgi Cristu, te așteaptă să-i asculți tumultul interior, curgerea silențioasă și solitară, în care sunt cuprinse toate manifestările vieții, într-o ritualică poetizare... Valentina BECART ( 7 octombrie 2015) Referință Bibliografică: Recenzie ( note de lector). Volumul de poezie Clepsidra cu silabe , autor Georgi Cristu / Valentina Becart : Confluențe Literare
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
schimbătoare și tristețea își face simțită prezența, într-un decor unde formele și culorile se aliniază stărilor interioare. Un nuc șade singuratic / Și scrutează zările / Trist, tăcut și fantomatic / Unduindu-și rănile.” ( Tristeți de toamnă). Conștiința este asediată, adesea, de tumultul întregiii vieți, încercând, în momentele de răgaz, să mediteze asupra tuturor lucrurilor: cele existente, cele trecute și cele viitoare, străduindu-se să găsească ”firul Ariadnei” care să-l conducă spre lumina adevărului, adevăr fragmentar, de altfel, numai ” De s-ar
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
ci felu-n care ești în stare peste dorinți să stăpânești. Eu am plecat demult la luptă și am învins, în timp ce mulți din ce am aruncat se-nfruptă venind în urma mea desculți. Coboară-ți podurile toate spre a primi al meu tumult, care-n sfârșit o să-ți arate ce nu ai mai văzut demult. Mă voi preface-apoi în cupă și-am să-ți dau voie să mă bei cu sete și dorință după ce vei uita de anii mei. Anatol Covali Referință Bibliografică
ÎNDEMN de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369223_a_370552]
-
în patul de pătimi Străjerul de noapte al castității, Corpurile aprinse de mireasma lui Eros Topiră oțelul rece, pecetluit la Toledo O vraja aiurea plutea în ete, Așezându-se simbolic pe fruntea-i Un sân rătăcit în imensul visării, răscoli tumultul în inimi. Puternică, patimă străpunse visării Regretul de mâine, doar mâine va fi: Doar Astarte în luna a noua Cu fructul iubirii în valuri Țipatul scurt pârguit va sosi ... Simplu Ochii,niciodată nu-mi rămân închiși Pentru că dacă îl închid
PROFIL BIOGRAFIC-ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369260_a_370589]
-
Că acum știu ce am de făcut! S-alung povara nostalgiei, M-aș strădui să invăț mai mult. Să n-am decât grija de școală, Pe părinți și dascăli să-i ascult, Să aștept vacanța de vară, Cu al copilăriei tumult. Nu mi-aș dori să am jucării, Plăcută spre a-mi face viață, Ci mai multe cărți să pot citi În timpul liber și-n vacanță. Că nu-și dorește să se joace Copilul, când e nefericit. Mai bucuros îl poate
RUGĂCIUNE PENTRU COPILĂRIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369290_a_370619]
-
Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Romanța unei seri de mai Picur de-aromă în lumină Graba “răpirii din serai” Amor nebun pe lună plină... Miros de sălcii despletite În liniște de lac albastru Tumult de vorbe nerostite Condor în zbor,planând măiastru Și mâna-ți caldă peste mine, Tu fericită suspinând Privindu-mă cât mi-e de bine Cu tine-n brațe tandru stând... Trec orele precum o clipă Când ochi în ochi zâmbind
ÎMPLINIRE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374264_a_375593]
-
Toate Articolele Autorului Plâng micuții după lapte, Că e zi sau că e noapte, Plâng orfanii după mamă, Printre lacrimi, toți o cheamă, Plâng săracii după pâine, Nu știu ce vor face mâine, Plâng bogății, vor mai mult, Viața lor e un tumult, Plâng actorii într-o dramă, Careva să-i bage-n seamă, Plâng bătrânii de mult dor, Spălând rufe la izvor, Plâng bolnavii de durere, Prin spitalele-n cădere, Plâng soldații printre rânduri, Mulți sosind acasă-n scânduri, Plâng politicienii-ntruna
LACRIMI de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374316_a_375645]
-
sau chiar de recunoaștere, o îndeamnă pe autoare să scrie, ci doar nevoia de a desena pe cerul înstelat al nopților de vară, urme de aștri, de a adăuga poienelor însorite noi raze de lumină, de a se redescoperi în tumultul și viforul ce caracterizează cotidianul modernist. O stație tăcută, într-o gară uitată de lume, în care nimeni nu sosește și din care nimeni nu pleacă, niciodată. Poate doar dorințe, unde albastre de gând, sentimente încă treze și lumină, foarte
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
relatări. Ea mi-a povestit că a mai fost odată cu soțul la Neptun și a vizitat și Mangalia, îi place cum arată acum, este un oraș plăcut și liniștit, ideal pentru cei ce iubesc marea și doresc să scape de tumultul marilor orașe, cum este și Timișoara. Eu i-am relatat pe scurt despre munca mea pe șantierul naval și despre prima mea iubire din tinerețe. Discuția curgea plăcut și sinceră, iar eu aveam în față o figură deosebit de agreabilă. Îmi
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
soare au fost imortalizate de aparatele de fotografiat. În ajun grupul de turiști se ocupă în exclusivitate de pregătirea revelionului. Spre seară, turiștii făcură o bătaie cu zăpadă și modelară trei omuleți. Era un joc inocent, de copii, uitând de tumultul vieții citadine, de aglomerație și stres, de grija cursurilor și a examenelor. Buna dispoziție și exuberanța tronau aici în creierul munților. Singura care dădea semne de oboseală era Gabriela. Și totuși, acea făptură ce-și purta sarcina cu greu, se
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
în vise răvășite. Speranța ta în nouri se deșiră Și am rămas doar vântul să-l ascult, Spre țărmul de regrete se răsfiră Un curcubeu în versul din demult. Mai am un ultim dor care respiră Căci retrăiesc arpegiul cu tumult. DEPARTE Departe ești și nu te pot întoarce, Un dor între suspine s-a aprins Și vântul amintirii încă toarce, Iar prin petale trupul ți-am cuprins. Apari în limpeziș, cum altădată, În părul tău porți soare și noroc, Chiar
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
naturală. Indivizii trebuie să-și revendice drepturi, să aibă propria lor etică, însă determinările particularităților lor, indivizii le primesc prin natură. După cum tipul de guvern are caracter arbitrar, tot așa și în religie domină arbitrarul, această instabilitate, care doar în tumultul fanteziei ajunge pînă la Unul. Religia, la indieni, este doar un vis, dat fiind că realitatea lor este atît de coborîtă. Spiritul nu poate atinge niciodată un punct fix la nivel superior; el se avîntă, desigur, dar cade înapoi imediat
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
se cere a se fi ajuns la reflecție. Odată cu întoarcerea universalului către concret și obiect și acestea sînt concomitent mînate din determinația lor, către universalitate, acțiune prin care ele se lărgesc pînă la incomensurabil, fără putință de oprire. Din acest tumult se realizează imediat, de altfel, trecerea la cealaltă extremă, la abstracția supremă. În măsura în care universalul este abstract, autoconștiința nu se află într-o relație de libertate cu acesta, pentru că doar în măsura în care ea se știe că este în raport cu Dumnezeu, știe că este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ani pînă să-și dea seama că masca proletar-pomădată a emanatului nu e singura demnă de încredere, că și capul modern-civilizat al celui ce le stîrnise aversiunea bășcălios-balcanică poate genera încredere. Și a generat. Slavă domnului! Că și acum, după ce tumultul electoral s-a mai stins, ne gîndim la tot ce s-a întîmplat ca la o minune. Dar de unde să știe fîrtații noștri întru neam că România cea mare și frumoasă, în care ei acum se simt în liniște, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu inevitabilele ei constrîngeri. Dar încotro, încotro să se afle deocamdată locul acela securizant, în stare să... ocrotească (ce a mai rămas de ocrotit)? La Cumpătu, unde, magnific, Bucegii ți se oferă ca ecran purificator. O viață, am găsit aici tumultul voios al societății bucureștene, fugite din preajma căpcăunului. De data asta, voind liniște deplină, am și găsit-o pe terasa care altădată trepida de măscările saltimbancilor, dar care acum, aproape trist, somnolează indolent sub ultimul soare al anului. Miracolul stă la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al celei de pe afiș. Am intrat. Și am asistat, să recunosc, pentru prima dată în cele aproape patru decenii de meloman, la o "uvertură" ieșită din comun. Solista, cu alura ei de "regină din Saba", pătrunde în scenă, întîmpinată de tumultul sălii. Își ia de pe pian partitura primei piese anunțate și, pășind majestuos în forscenă, e gata să înceapă. Dar nu. Cuprinde, cu un fel de ferocitate voioasă, incinta arhiplină și începe să... facă ordine: îi invită pe cei rămași pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scrie, lucid, aceluiași Köselitz: "Te rog, vino...". Agonicul Luchian își amîna, eroic, dezordinea finală prin legarea pensonului de dreapta-i neascultătoare. Cea mai la îndemînă exorcizare a tartorului. Trecerea liniștit majestuoasă a Regelui Mihai pe bulevardul Ștefan cel Mare. În tumultul străzii. Ordinea firească a României eterne. Dezordinea se moștenește. Uitați-vă (uitați, cum zic teleaștii sudiști, ca și cum ne-ar îndemna să uităm), uitați-vă la ce se întîmplă acum în România. Scoasă pentru enorm de multă vreme de pe traseul ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se vede treaba, aceasta e blestemată să se hlizească mereu contra timp. În loc să decidă așa cum putea, de altfel, în anii '90 instaurarea sau, mă rog, punerea în chestiune a monarhiei române, ea s-a mulțumit doar să se alăture în tumult Regelui Mihai, scăpat de sub controlul securimii și pășind demn pe marile bulevarde înțesate. Oricum, și așa fapt de neimaginat după jumătatea de secol bolșevic (mai perfid bolșevic la noi, decît la vecinii întru soartă). Dar atît. Nu și decizie istorică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-ai noștri artiști ai poporului și care, și-acum, ne-ațin calea pe... magistralele epocilor de aur. De cîte ori dau, în bibliotecă, peste romanul emblematic al lui William Faulkner (1897-1962), Zgomotul și furia, simt cartea zbătîndu-se parcă de tumultul ce-o încape. Ca atunci cînd o citeam prima dată. Nu mult după ce americanul primise Nobelul. Dacă metafora, doar în sine frumoasă, îmi servește acum în a numi ca atare, nu metaforic, lumea de zgomote și furii în care ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o viață, în fotoliul Filarmonicii. Ce indescriptibil comprimat emoțional s-a consumat recent, într-o inegalabilă vineri, cînd părăsind stadionul, unde zece mii de oameni au explodat în clipa golului victorios, am ajuns imediat în venerabila sală gotică, realmente zguduită de tumultul aplauzelor din finalul pianului rahmaninovian pe o temă de Paganini! Nu m-am simțit defel rușinat de... frivolul transfer. Și un irepresibil post scriptum. Ca să atenuez nota gravă a Retrospectivei mele din noiembrie, de la Palatul Culturii, am așezat pe șevaletele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să stea în ascultarea lui... Cînd Lupasco scria aceste rînduri, Benrath avea 24 de ani... Lupasco vede, în pictura lui Appel, dovada experimentală a materiei biologice postulate în Cele trei materii și contemplă în ea "acea feerie stranie a dinamismelor tumultului și a arborescențelor carnagiului". Lupasco scrie: "Appel este pictor al infra-vitalului, al infra-carnalului, iar tușele sale atît de vii sunt ca dușmanul, principiu al însăși existenței sale, pe care îl pretinde zămislirea tenebroasă a vieții". Appel ne-a lăsat un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
slimy banks, 100 "And from her bosom Luvah fell far aș the east & west "And the vast form of Nature, like a Serpent, roll'd between. "Whether this is Jerusalem or Babylon we know not. "All is Confusion. All is tumult, & we alone are escaped." She ended, for hîș wrathful throne burst forth the black hail storm. 105 (Albion clos'd the Western Gate, & shut America ouț by the Atlantic, for a curse, and hidden horror, and an altar of victims
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce-și lasă malurile noroioase, 100 Și-atunci din sînu-i Luváh căzu departe că răsăritul de apus Și vasta-alcătuire a Naturii, ca un Șarpe, la mijloc se rostogoli. De este-acesta Babilonul sau Ierusalimul, nu știm. Totu-i Confuzie. Totu-i tumult, și singuri noi scăpat-am". Ea sfîrși, căci mîniosu-i tron dezlănțui grindină neagră. 105 (Albion închise Poartă din Apus, și-nchise-America afară prin Atlantic, Pentru-un blestem, și-ascunsă grozăvie, altar al victimelor ce căzură Păcatului și Pocăinței.) " Nu sînt eu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aste hrube, și voi găsi acea pulsare-adîncă/ Ce peșteră cu țări fiori mi-o zguduie;" (Vala, V, 238-39). 232 Cartea a II-a (p. 68): "Le stau alături Orcus și cu Hades,/ Demogorgon, cu numele-i temut,/ Rumoarea, Întîmplarea și Tumultul,/ Învălmășeala, încîlcita foarte,/ Discordia cu mii de felurite,/ Cumplite guri... Satan, de-a dreptul, însă,/ Cutezător, pe Haos îl întreabă: [...]." 233 Aceste lanțuri înfășoară centrul Pămîntului vezi Vala, V, 168. 234 Vala, ÎI, 423-424. 235 Cf. Theofil Simenschy, Gramatică limbii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în stare de război. Poemul Vala descrie transformările ce se petrec în ființă Albionului, de la starea de dezbinare către unitate, fiecare Zoa avansînd spre unificarea completă finală. În ultima Noapte (a Noua), apocaliptica prin imagerie, opresiunea este răsturnata prin declanșarea tumultului transformațional al Judecății de Apoi. Imaginea "recoltei" provine din Apocalipsa lui Ioan; Iisus învie din morți și purifica lumea de relele mediate de religiile instituționalizate. Ierusalimul ceresc este adevărata Biserică a lui Dumnezeu. Astfel, ceea ce revoluțiile pămîntești nu au reușit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]