1,788 matches
-
IISUS Rugându-Se-nsudori de Sânge, TATĂLUI Ceresc de Sus ! Iacov, conform Tradiției, urmând Porunca lui MESIA În Spania, Ierusalim, a dus Evanghelia ! Spunea vorbe de-ndreptare, din inimă, suflet și cuget Iar glasul său se auzea ! doar era un fiu de "Tunet !" A Predicat cu îndrăzneală, neștiind ce este frica Nici când păgânii-l chinuiau sub Regele Irod Agripa... Care, se știe-a poruncit Petru să fie-ntemnițat Iar Iacov prin sabie, să fie-npopor tăiat... La Compostella-n Spania, Ucenicii săi l-au dus
SF.AP.IACOV, FIUL LUI ZEVEDEU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348947_a_350276]
-
Da,da! S-a anunțat ploaie specială! Se cere-o stihuire mai festivă. Sătul sunt de prozodia trivială. Iubito,astazi fii mai permisivă. Uite și cerul cum și-a pus coroană, Și-un trăsnet -cică-i sceptru imperial- , Barba proptită-n tunet de aramă Și-o capă peste-apus, medieval. Plouă din Shakespeare, după cum bag seamă.... Aceeași întrebare în mii de stropi nocivi Ce sparge-n craniu eternitate-orfană. Și mai spuneai că norii nu sunt inventivi. Ba nu. Din Eminescu plouă. Dacă tac
OBSESIVĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346873_a_348202]
-
îngenunchiat se strânge În ropot de travaliu se-nfășură de-acum O lume-nfiorată născându-se sub scrum. II Al doilea înger iată, își ascuți pumnalul Și răgnete de gheață îmbrățișă cuprinsul Fiori și deznădejde pulsa în piept - ca valul, Când tunete-nfundate își îngroșară rândul E-o mare-nfierbântată mulțimea muribundă Dezlănțuiți urgiei, în hule se cufundă Și-i tot mai negru cerul - păcatul lor purtându-l. Din depărtări, în tremur, Taborul se urniră Și-acoperindu-și fața în mare se scufundă Prea obosit
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
nouă. Da,da! S-a anunțat ploaie specială! Se cere-o stihuire mai festivă. Sătul sunt de prozodia trivială. Iubito,astazi fii mai permisivă. Uite cerul cum și-a pus coroană, Și-un trăsnet -cică-i sceptru imperial- , Barba proptită-n tunet de aramă Și-o capă peste-apus, medieval. Plouă din Shakespeare, după cum bag seamă.... Aceeași întrebare în mii de stropi nocivi Ce sparge-n craniu veșnicia orfană. Și mai spuneai că norii nu sunt inventivi. Ba nu. Din Eminescu plouă. Dacă
OBSESIVĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347007_a_348336]
-
vrajă. Vraja iubirii! Încet-încet, barca se apropie de mal. Un pescar uriaș, cu barba până la brâu, coboară pe țărm, venind direct spre mine. E un lipovean bine legat, cu barba albă și ochi albaștri, sfredelitori. Cu o voce ca un tunet, îmi dă bună seara, întrebându-mă de nu cumva m-am rătăcit prin acel loc uitat de lume. Îi răspund că asta s-a întâmplat, și mi-e teamă că nu voi avea unde să înnoptez. Politicos, mă invită să
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
nouă. Da,da! S-a anunțat ploaie specială! Se cere-o stihuire mai festivă. Sătul sunt de prozodia trivială. Iubito,astazi fii mai permisivă. Uite cerul cum și-a pus coroană, Și-un trăsnet -cică-i sceptru imperial- , Barba proptită-n tunet de aramă Și-o capă peste-apus, medieval. Plouă din Shakespeare, după cum bag seamă.... Aceeași întrebare în mii de stropi nocivi Ce sparge-n craniu veșnicia orfană. Și mai spuneai că norii nu sunt inventivi. Ba nu. Din Eminescu plouă. Dacă
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
nouă.Da,da! S-a anunțat ploaie specială! Se cere-o stihuire mai festivă.Sătul sunt de prozodia trivială.Iubito,astazi fii mai permisivă.Uite cerul cum și-a pus coroană, Și-un trăsnet -cică-i sceptru imperial- ,Barba proptită-n tunet de aramăși-o capă peste-apus, medieval.Plouă din Shakespeare, după cum bag seamă.... Aceeași întrebare în mii de stropi nociviCe sparge-n craniu veșnicia orfană.Și mai spuneai că norii nu sunt inventivi.Ba nu. Din Eminescu plouă. Dacă tacSe-aude lin ecoul
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
Da,da! S-a anunțat ploaie specială! Se cere-o stihuire mai festivă. Sătul sunt de prozodia trivială. Iubito,astazi fii mai permisivă. Uite și cerul cum și-a pus coroană, Și-un trăsnet -cică-i sceptru imperial- , Barba proptită-n tunet de aramă Și-o capă peste-apus, medieval. Plouă din Shakespeare, după cum bag seamă.... Aceeași întrebare în mii de stropi nocivi Ce sparge-n craniu eternitate-orfană. Și mai spuneai că norii nu sunt inventivi. Ba nu. Din Eminescu plouă. Dacă tac
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
Da,da! S-a anunțat ploaie specială! Se cere-o stihuire mai festivă.Sătul sunt de prozodia trivială.Iubito,astazi fii mai permisivă. Uite și cerul cum și-a pus coroană, Și-un trăsnet -cică-i sceptru imperial- ,Barba proptită-n tunet de aramăși-o capă peste-apus, medieval.Plouă din Shakespeare, după cum bag seamă.... Aceeași întrebare în mii de stropi nociviCe sparge-n craniu eternitate-orfană.Și mai spuneai că norii nu sunt inventivi.Ba nu. Din Eminescu plouă. Dacă tac,Se-aude lin
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
nr. 41 demolări în lanț - melcul strivit mai cară cioburi de casă Mențiune - Oana Gheorghe 14 puncte, cu poemul nr. 15 la ceas de seară - furișat pe fereastră parfumul de tei Mențiune - Ana Urma 13 puncte, cu poemul nr.33 tunete prelungi - scuturat in tacere si ultimul mac Mențiune - Valeria Tamaș 13 puncte, cu poemul nr.43 groapa de gunoi- doi papuci desperecheați făcând pereche Mențiune - Adrian-Nicolae Popescu 13 puncte, cu poemul nr.48 un nou requiem - trompeta îngerilor printre clopote
HAIKU, ETAPA 290 DE CONCURS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346291_a_347620]
-
o treaptă luminoasă. Mătasea rochiei sclipește sub bolta frumoasă; Ajung la capăt și privesc cu ochii plini de rouă Grădina fermecată, ce-aș dărui-o vouă... Secunda de pe urmă s-a prefăcut în sunet! Ceru-ntunecat strigă cu-al său tunet Și-alungă vis adânc, care mă-nvelise In văluri sclipitoare și doruri nestinse... Aud șoapta Secundei, ce vrea să mă trezească. Simt razele de soare cum vor să mă-ncălzească. Abia acum pricep, că totu-a fost doar...Vis. Cu
ŞOAPTA SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346277_a_347606]
-
carne de tun Pe-ai lor umeri apasă si-adun' Toate minciunile ce astăzi se spun E o furtună de spasme și urlet Lovesc, găuresc amețitor cu răsunet Cu toții vorbim, mimam fără sunet Înecați de zgomote ce răzbesc și un tunet. Piramide clădite din oase de robi Faraoni ce fură și ochii la orbi Otravă ți-e dată, fără să vrei o absorbi Cu toții ciupiți si-nghititi că de corbi. Referință Bibliografica: lemne de piatră / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
LEMNE DE PIATRA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346373_a_347702]
-
de întrebare Sunt ei, cei ce măsoară pământul cu sapa îl trec parcă p e cântare și prețul plătit îl știe doar vântul ... Că nu sunt pământeni să iubească mai mult decât cei ce frământă această tină știind să îndrăgească tunetul, care pe alții spăimântă. Dăruirea lor, cometă arzând pulsatilă risipită-n câmpie, reîncarnată în mac înhamă raiul la a țării grădină leagănul carpatic al strămoșului dac. Din ce au, se mulțumesc cu un strop lor le aparține aici statornicia nu
ŢĂRANII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346459_a_347788]
-
nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului DRAGOSTE ETERNĂ... Dragostea mea , de atâția ani, Lângă tine sunt mereu și voi fi, Chiar când nu voi exista, Voi rămâne lângă tine. Spre tine mă cheamă, Glasul adâncului, Misterios parcă. Tunetul pușcăturilor de dinamită, Când mă relaxez o clipă, După efort, tu mă alinți, Cu trosnete, din încheieturile, ARMĂTURILOR. Întotdeauna când plec de la tine, Soarele mă-ntâmpină zâmbitor, E întuneric la tine, Dar tu îmi zâmbești, Prin gurile de galerii. Ochii
DRAGOSTE ETERNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346462_a_347791]
-
trăiești deplin, ai plătit urcând târâș pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta. Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut. Ploile Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
când zorii bat din aripi la fereastra camerei de hotel unde spera sa ajungă înainte ca Ana să-i descopere lipsa. Coborând scările în liniște, fiind trecut de miezul nopții, Cristina gândea că și dacă ar începe să plouă cu tunete și fulgere, ea tot ar vedea soarele din inima ei și ar merge mai departe să-l întâlnească pe cel ce-i tulburase liniștea în această seară și îi dăduse noi speranțe. Era minunat. Era o noapte caldă și plină
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
aproape de Mine Dacă totul ți-ar fi fost Numai cald și numai bine? SFÂRȘITUL LUMII Strigă Lumea: - E sfârșitul! Răspunde Pământul: - Vă aște-e-e-e-pt... Și glasul macabru râde de larmă. Îngroziți, oamenii se calcă în picioare. Din Cer pică pedeapsa cu tunet ce sfarmă. Nici unul nu-i rău. Smerenia imploră. În cor de căință, cerșesc tremurând Cu ochii în sus... o singură oră! Se amestecă țări, desfăcându-se hotare. Nu mai exista nimic să despartă Nici moartea ce vine, nici viață ce
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
fructul vindecător De sunt dezlănțuite furtuni și ape mari, stihii Sunt date să te curețe de sângele vărsat în bătălii Ți-ar place, știu , să porți pe spatele tău, în tăcere Armonia, oameni luminoși în cuget, mângâiere. OMUL (Sfinxul) După tunetele sacadate, fulgerele primite în față Uriașul munților își doarme somnul de dimineață Fuioare argintii-fumurii îl înconjoară drăgăstos Pe Marele OM ce stă neclintit de veacuri, misterios El privește vasta întindere desfășurată în răcoare, Tăria cerului ce înveșmântează nopțile-n splendoare
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
aș fi scris, te-aș fi pictat, Inima ți-aș fi cioplit-o Și suflare i-aș fi dat. Dacă n-ai fi existat Te-aș fi plămădit din sunet, Tânguind te-aș fi cântat Ca un lung ecou de tunet Dintr-un flaut fermecat. Dacă n-ai fi existat Te-aș fi săvârșit din pașii Dansului nebun, ritmat În percuția și bașii Unui bolero fandat... Dacă n-ai fi existat Te-aș fi încarnat din saltul Unui tânăr acrobat Prăbușit
DACĂ N-AI FI EXISTAT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345362_a_346691]
-
lo vede ... e’l capo ha fermo e prossimo alle stelle...” Michelangello, POEZII[1] Dacă în Centrul Universului se gaseste liniștea, atunci putem defini haosul că stare de fapt obișnuită, în căutarea permanentă a echilibrului. Legătură dintre răsuflarea dimineții și tunetul de avangardă al ședințelor rutiere zilnice se realizează natural, între regulile susținute de societate și biruința, apoape inexistentă, a sufletului înainte de culcare. Mai avem nevoie de un semn, un model autentic de mișcare rectilinie uniformă, o reacție alchimica surprinzătoare, care
AXIS MUNDI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345357_a_346686]
-
try to come[7] Pentru că cerul se înnorase și ne grăbeam cu toții spre casă, șoseaua suporta calmă traversările grăbite ale pietonilor, ciudate zebre în plină autostradă. Vedeam cum își pregătesc umbrelele, unele colorate, altele negre și auzul se deteriora în favoarea tunetelor din depărtare. Un zâmbet de încredere se îndrepta spre noapte, iar frecvență luminii scăzuse proporțional cu durerea înfundata a ochilor. Doar că, de data aceasta, respirația ajunsese în plin oxigen și continuăm să inspir fără să clipesc, în spiritul curiozității
AXIS MUNDI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345357_a_346686]
-
care șuiera imitând strigătele câinilor enoți, așa că își propusese să facă și el una asemănătoare... Puțin după-amiază începu să adie vântul, apoi începu să bată dinspre ruși din ce în ce mai tare, cerul se întunecă dintr-o dată acoperindu-se cu nori negri în tunete și fulgere tot mai dese.Începu o ploaie rece , cu stropi mari că nu se mai vedea nimic, dispăruse ca prin farmec pădurea cu tot ce-l înconjura. Ploua cu frig puternic, un frig ce-i cuprinse întreg trupul, însă
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
de pulpane de-i dăduse sângele. La rândul său, Ștefan, surprins de reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. După câteva secunde, urmară un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată, diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
în politică! În curând vei ajunge prințul acestui popor ales de Luminăția Sa! Și împielițatul scoase de sub manta o furcă cu care abia atinse fundul animalului și acesta țâșni ca o săgeată și se pierdu împreună cu călărețul printre fulgere și tunete în negura pădurii. PREMIUL III- ” Comoara din Pădurea Albastră”-autor Ion Nălbitoru la CONCURSUL SF ,, Misterul din pădurea albastră" Referință Bibliografică: Comoara din Pădurea Albastră / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343, Anul VII, 31 mai 2017. Drepturi
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
mereu cuprins de remușcări, C-am pus adesea piedica la pușcă Și n-am trimis cuvântul care mușcă, Să-nfrângă geruri și întunecări. Prea multe vorbe am închis în cușcă, Nu le-am lăsat să zboare peste mări, Să fie tunetul din patru zări, Care lovește răul și-l împușcă. Doar adevăr să scoată la iveală, Să fie clară și curată slova, Plină de energie și-ndrăzneală, S-ajungă, de aici, oriîncotrova, Să scoată strălucirea din cerneală Și navei noastre să
PROVĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376963_a_378292]