836 matches
-
International Security Assistance Force. Dezvoltările ulterioare alte tancului se împart în două serii: primele loturi, de la modelul original până la varianta 2A4, dotate cu blindaj vertical la turelă, și variantele mai noi, de la 2A5 până 2A7+, dotate cu blindaj ascuțit la turelă (suplimentar, fixat prin placare) și alte îmbunătățiri. Toate variantele sunt echipate cu sisteme de conducere a focului digitale (cu telemetre laser), sisteme de stabilizare a tunului și a mitralierei coaxiale, precum și sisteme de ochire și de vedere pe timp de
Leopard 2 () [Corola-website/Science/326308_a_327637]
-
a fost principalul sistem mobil de apărare antiaeriană al forțelor terestre germane, olandeze și belgiene. Germania a înlocuit autotunurile antiaeriene Gepard cu sistemul SysFla, în anul 2010. Vehiculul are la bază șasiul tancului Leopard 1, pe care este montată o turelă supradimensionată. Turela conține armamentul, care constă în două tunuri automate de calibrul 35 mm Oerlikon KDA, și cele două antene radar, unul de cercetare și unul de urmărire. Telemetrul laser se află în partea din față a turelei, între cele
Gepard () [Corola-website/Science/322643_a_323972]
-
principalul sistem mobil de apărare antiaeriană al forțelor terestre germane, olandeze și belgiene. Germania a înlocuit autotunurile antiaeriene Gepard cu sistemul SysFla, în anul 2010. Vehiculul are la bază șasiul tancului Leopard 1, pe care este montată o turelă supradimensionată. Turela conține armamentul, care constă în două tunuri automate de calibrul 35 mm Oerlikon KDA, și cele două antene radar, unul de cercetare și unul de urmărire. Telemetrul laser se află în partea din față a turelei, între cele două tunuri
Gepard () [Corola-website/Science/322643_a_323972]
-
montată o turelă supradimensionată. Turela conține armamentul, care constă în două tunuri automate de calibrul 35 mm Oerlikon KDA, și cele două antene radar, unul de cercetare și unul de urmărire. Telemetrul laser se află în partea din față a turelei, între cele două tunuri. Fiecare tun are o cadență de 550 de lovituri pe minut. Tunurile au o lungime de 3,15 m, cu o viteză inițială a proiectilului de 1.440 m/s (utilizând proiectilele FAPDS, lovitură subcalibru perforantă
Gepard () [Corola-website/Science/322643_a_323972]
-
500 metri. Tunurile automate "KDA" pot folosi două tipuri de muniție diferite, autotunul antiaerian fiind echipat de obicei cu 640 de proiectile antiaeriene și 40 de proiectile pentru țintele terestre. Trecerea de la un tip de muniție la altul este automată. Turela este acționată electric de către un generator de 40 kW. Pentru formarea tensiunii de alimentare, Gepard este dotat cu un motor auxiliar diesel de 90 CP Mercedes-Benz OM 314 de 3,8 litri și patru cilindri. Vehiculul dispune de un sistem
Gepard () [Corola-website/Science/322643_a_323972]
-
și TAB-77, fiind o versiune 4×4 derivată din acestea. Vehiculul a fost proiectat la sfârșitul anilor 1980 pentru a suplini lipsa unui vehicul similar autoblindatului BRDM-2 din armata sovietică. TABC-79 folosește unele componente ale transportorului blindat pentru trupe TAB-77. Turela este similară cu cea montată pe transportoarele TAB-71M, TAB-77 și mașina de luptă a vânătorilor de munte MLVM. Armamentul constă într-o mitralieră grea, model KPVT de calibrul 14,5 mm, și o mitralieră jumelată PKT, de calibrul 7,62
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
deși puteau la nevoie să fie montate și pe restul mortierelor autopropulsate. 22 de șasiuri ale tancului Panzer IV (variantele Ausf. D, E și F) au fost modificate astfel încât erau capabile să transporte patru proiectile într-o suprastructură amplasată în locul turelei, fiind dotate și cu o macara pentru manipularea proiectilelor. Fiecare mortier avea la dispoziție câte 2-3 vehicule de acest tip, denumite "Munitionsschlepper". Vehiculul de 124 de tone era propulsat de un motor Daimler-Benz MB 503 A cu 12 cilindri pe
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
de 124 de tone era propulsat de un motor Daimler-Benz MB 503 A cu 12 cilindri pe benzină sau un MB 507 C cu 12 cilindri diesel, însă de cele mai multe ori acestea erau folosite doar pentru stabilirea direcției de tragere (turela având un câmp de tragere orizontal de doar 4 grade), motoarele producând o viteza maximă de 10 km/h. Pe distanțe mai lungi mortierul era dezasamblat, folosind o macara specială, în șapte încărcături. Șasiul era încărcat într-o remorcă Culemeyer-Strassenroller
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
63/65, pușca automată PA md. 86, pușca-mitralieră PM md. 64, mitraliera model 1966, pușca semiautomată cu lunetă PSL, aruncătoare de grenade antitanc AG-7 și AG-9). La Întreprinderea Automecanică Mârșa și Uzinele „23 August” din București erau fabricate tancuri și turele pentru tancuri (TR-580 și TR-800). Întreprinderea „Electromagnetica” se ocupa de realizarea sistemelor de ochire de tip Ciclop ale tancurilor românești, iar IOR de echipamentele optice ale armatei. La Crângul lui Bot se afla Întreprinderea de producție și reparații a tehnicii
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
păstrat numele primei victime din rândul apărătorilor, ""o femeie pe nume Belle, care a trăit alături de poterna Chenault"". În plus, rezultatul primului atac a fost deteriorate și avarierea gravă a multor cladiri. La 21 octombrie a fost atacat zidul (valul) turelei franceze. Primul atac, după o luptă aprigă a fost respins, atacatorii au pierdut 240 de ostași, în timp ce apărătorii 200. După aceasta, englezii au abandonat atacul frontal și au decis să submineze zidul care apăra turela. Această încerecare a fost una
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
a fost atacat zidul (valul) turelei franceze. Primul atac, după o luptă aprigă a fost respins, atacatorii au pierdut 240 de ostași, în timp ce apărătorii 200. După aceasta, englezii au abandonat atacul frontal și au decis să submineze zidul care apăra turela. Această încerecare a fost una de succes, apărătorii s-au retras pentru a apărara turela, dar focul de artilerie feroce a făcut apărarea fortificațiilor fără de sens. În noaptea dintre 23 spre 24 octombrie apărătorii au lăsat turela și au aruncat
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
respins, atacatorii au pierdut 240 de ostași, în timp ce apărătorii 200. După aceasta, englezii au abandonat atacul frontal și au decis să submineze zidul care apăra turela. Această încerecare a fost una de succes, apărătorii s-au retras pentru a apărara turela, dar focul de artilerie feroce a făcut apărarea fortificațiilor fără de sens. În noaptea dintre 23 spre 24 octombrie apărătorii au lăsat turela și au aruncat în aer podul. Comandantul cetății cucerite a devenit William Gladsdale. La scurt timp după luarea
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
zidul care apăra turela. Această încerecare a fost una de succes, apărătorii s-au retras pentru a apărara turela, dar focul de artilerie feroce a făcut apărarea fortificațiilor fără de sens. În noaptea dintre 23 spre 24 octombrie apărătorii au lăsat turela și au aruncat în aer podul. Comandantul cetății cucerite a devenit William Gladsdale. La scurt timp după luarea turelei, Montecute a fost rănit grav în față de schijele provenind de la obuzele artileriei și o săptămână mai târziu a murit. Până la 29
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
dar focul de artilerie feroce a făcut apărarea fortificațiilor fără de sens. În noaptea dintre 23 spre 24 octombrie apărătorii au lăsat turela și au aruncat în aer podul. Comandantul cetății cucerite a devenit William Gladsdale. La scurt timp după luarea turelei, Montecute a fost rănit grav în față de schijele provenind de la obuzele artileriei și o săptămână mai târziu a murit. Până la 29 decembrie, garnizoana Orléans-ului a distrus celelalte șase biserici din suburbia orașului. În ianuarie a anului următor, englezii au făcut
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
zile după începerea războiului, iar nava a fost lansată în august 1943 de către "New York Shipbuilding Corporation" în Camden, New Jersey, și a devenit disponibilă în iunie 1944. Armamentul principal era format din 9 tunuri de 305 mm amplasate în trei turele triple, și avea o viteză maximă de 33 noduri (61 km/h). Deoarece a fost disponibilă abia spre sfârșitul războiului, "Alaska" a servit relativ puțin timp. Ea a participat la operațiunile din Iwo Jima și Okinawa între februarie-iulie 1945, incluzând
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
hidroavioane OS2U Kingfisher sau SC Seahawk, pentru lansarea cărora era echipată cu o pereche de catapulte cu abur montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în față (a doua la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în față (a doua la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian consta în 56 de tunuri Bofors de 40 mm
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
în față (a doua la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian consta în 56 de tunuri Bofors de 40 mm cvadruple și 34 de tunuri Oerlikon de 20 mm individuale
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian consta în 56 de tunuri Bofors de 40 mm cvadruple și 34 de tunuri Oerlikon de 20 mm individuale. Conducerea focului armamentului principal era asigurată de două sisteme de tip Mk 34, a
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
tip Mk 34, a tunurilor de 127 mm de două sisteme de tip Mk 37, iar a tunurilor de 40 mm de un sistem de tip Mk 57. Centura cuirasată avea o grosime de 229 mm, iar blindajul frontal al turelelor era de 325 mm. Puntea principală cuirasată avea o grosime de 102 mm. După intrarea în serviciu, "Alaska" s-a îndreptat spre Hampton Roads, escortată de distrugătoarele "Simpson" și "Broome". În continuare nava a fost supusă unor marșuri de probă
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
analizat înlocuirea tuturor tunurilor cu patru sisteme de rachete. Această transformare a fost considerată prea scumpă, costul ei fiind de 160 de milioane dolari americani, așa că s-a făcut încă un studiu. Conform acestuia, s-ar fi păstrat cele două turele triple cu tunuri de 305 mm și trei turele duble de 127 mm din față și nava ar fi fost echipată în partea din spate cu o versiune mai simplă a primului studiu. Această transformare ar fi costat doar 82
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
Această transformare a fost considerată prea scumpă, costul ei fiind de 160 de milioane dolari americani, așa că s-a făcut încă un studiu. Conform acestuia, s-ar fi păstrat cele două turele triple cu tunuri de 305 mm și trei turele duble de 127 mm din față și nava ar fi fost echipată în partea din spate cu o versiune mai simplă a primului studiu. Această transformare ar fi costat doar 82 milioane de dolari americani, dar tot a fost considerată
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
154-lea de artilerie într-o poziție din care să poată ataca fortul Chaberton. De-a lungul unui bombardament de trei zile, întrerupt din când în când de condițiile meteo improprii, focul mortierelor franceze a distrus șase din cele opt turele blindate ale fortului italian. sub acoperirea ceții, tunurile cele două turele rămase neatinse au continuat să tragă până la armistițiu. Pe 21 iunie, a început principala ofensivă italiană. În dimineața acelei zile, trupele italiene au traversat frontiera franceze în mai multe
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
ataca fortul Chaberton. De-a lungul unui bombardament de trei zile, întrerupt din când în când de condițiile meteo improprii, focul mortierelor franceze a distrus șase din cele opt turele blindate ale fortului italian. sub acoperirea ceții, tunurile cele două turele rămase neatinse au continuat să tragă până la armistițiu. Pe 21 iunie, a început principala ofensivă italiană. În dimineața acelei zile, trupele italiene au traversat frontiera franceze în mai multe puncte de-a lungul frontului. La început, ofensiva italiană s-a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Palatul Golestan a fost concepută că o reședința privată de Moayer al-Mamaalek. Construită de către arhitectul Ustad Mohammad - Ali Kashi 1865-1867, clădirea îmbină arhitectură persana și europeană într-o structură cu cinci etaje, cu două turnuri de flancare acoperite cu o turela. Între cele două turnuri sunt două seturi de camere cu un al treilea turn cu ceas deasupra lor. Clădirea a fost folosită drept observator Șahului pentru vizualizarea orașului Teheran și a împrejurimilor sale. Exteriorul clădirii este decorat cu gresie policroma
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]