6,248 matches
-
de-a lungul timpului, se poate spune că deși din punct de vedere al trecerii de la dependență la independență a ființei umane nimic nu s-a schimbat, concepția societăților și a diferitelor culturi referitoare la relația părinți-copii și rolul de tutelă al familiei, a suferit modificări. Copiii necesită multă atenție și timp, iar aceasta ofertă în primii 3 ani este crucială pentru dezvoltarea lor ulterioară. Experiențele precoce activează sinapsele “adormite” la naștere. Astfel cortexul vizual dovedește nivele remarcabile de activitate metabolică
PROGRAMUL DE PARTENERIAT ŞCOALA PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Leontina Foarfeca () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1405]
-
informații între școală și familie, ajută la o mai bună cunoaștere și îndrumare a copilului pentru a face față cu succes îndatoririlor școlare și la alegerea drumului în viață. În unele familii, grija față de copilul devenit școlar îmbracă forme exagerate. Tutela pe care o instituie familia merge atât de departe încât se substituie și obligațiilor sale zilnice de școlar. Din dorința de a-și vedea copilul în fruntea clasei, unii părinți îi scriu temele, întocmesc compoziții, execută desene și lucrări practice
ATRIBUȚIILE FAMILIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIEI MORALE ŞI ŞCOLARE A TINEREI GENERAȚII. In: Arta de a fi părinte by Teodora Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1416]
-
său de demers analitic, stabilește perioade, trepte în creația humuleșteanului; îl respinge pe G. Călinescu, adică pe singurul critic român care dăduse, după Titu Maiorescu și G. Ibrăileanu, o interpretare nouă (și strălucitoare) a operei lui Creangă, scoțându-l de sub tutela „gestului poporan”. V. este un critic cultural ocazional și, în mod obișnuit, permisiv, generos, ușor sentimentalizat. „A fost un om de pe la noi - încheie el lungul comentariu despre autorul Amintirilor din copilărie. Un om. Și pentru că a fost un om, în
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
de șapte ani. În această perioadă reușise să transforme radical România și să „crească” o clasă capitalistă autohtonă pe care o pornise de la zero și o dusese până la nivelul de capital mediu și care acum își dorea să scape de sub tutela politică și administrativă și să se miște singură. Ceea ce și face, profitând de schimbarea politică care are loc și pe care, parțial cel puțin, a sprijinit-o. Următorii patru-cinci ani, până prin 2001-2002, sunt anii de glorie ai capitaliștilor români, ani
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
viziunea autorilor de normative literare - Traian Șelmaru, Mihail Novicov, N. Mihailov, Sergiu Fărcășan, Eugen Frunză, Mihu Dragomir, Vasile Nicorovici, Georgeta Horodinca, Teodor Vârgolici sau Geo Bogza - funcția fundamentală a actului artistic este nonficționalizarea, „redarea” realității în care țara pășise, sub tutela „dascălului” sovietic. Criteriul suprem de apreciere a valorii artistice va fi, așadar, ceea ce se invocă drept un maximum de veridicitate a faptelor prezentate. Este evidentă regresia tiparului estetic, deformarea, chiar confuzia flagrantă (de care sămănătorismul și poporanismul românesc se făcuseră
TANARUL SCRIITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290048_a_291377]
-
weberiene sunt, de fapt, predicțiile științifice, temeiurile sale oferite sub formă de legi cauzale și adevăruri obiective. Ele au dus la „dezvrăjirea lumii” și au pregătit terenul pentru știința și tehnica moderne, precum și pentru capitalism. Prin intermediul școlii etatizate, ieșită de sub tutela Bisericii, secularizarea s-a desăvârșit, a devenit „cultură populară”. Dar nu cumva puterea științei moderne de a emite profeții raționale a secătuit? Ce semnifică, în fond, paradoxul lui Gödel, experimentul Einstein-Podolsky-Rosen și teoria bootstrap? Intrarea în epoca secularizării s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fost atribuit. Levada numește „egalitarism ierarhic” împăcarea cu această stare de fapt. O anchetă din anii ’90 constată că mai mult de 60% dintre persoanele interogate credeau că oamenii sovietici nu puteau trăi fără solicitudinea constantă a statului, fără tutela sa. Descrierile lui Bukovski și Levada ne amintesc de anii ’50 la noi. Aceeași presiune pentru asumarea unei noi conștiințe, pentru angajarea în lupta cu dușmani și inamici, pentru integrarea în noile norme și accederea în grupul celor care au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că Valea Jiului a fost considerată de comuniști, încă din anii ’50, un laborator experimental, pentru acest lucru pledând înființarea a diferite laboratoare oficiale de cercetare: unul de cercetări interdisciplinare înființat în 1976 (care, după greva minerilor, a fost pus sub tutela Universității din Petroșani, cercetătorii fiind transferați) și altul de cercetări biopsihosociale, creat de Ceaușescu după greva minerilor. Interpretarea lui Nicolau este aceea că Valea Jiului era sub influență și manipulare KGB încă din 1948, când se înființase societatea mixtă româno-sovietică condusă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
etape; cauzele sunt determinate de temperament hipertonic, nesiguranță de sine, complexe de inferioritate. traseu școlar/educațional - instrument de înregistrare a tipurilor de programe educaționale și școlare urmate de copil, a rezultatelor obținute și propunerea cu privire la orientarea școlară corespunzătoare cerințelor sale. tutelă - responsabilitate acordată unei instituții sau unei persoane care are sarcina de a suplini absența părinților/familiei unui copil; se poate prelungi după majorat în anumite cazuri de deficiență mintală. vâscozitate genetică - noțiune introdusă de B. Inhelder, care se referă la
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
autoregenerare; și că, totodată, unele „metafore obsedante” (copilăria, masca, ritul, jocul, convenția și revolta etc.) reverberează adesea în exegeză, devenind „teme” sui-generis ale discursului critic. Dar, pe de altă parte, lirica reprezintă o perpetuă încercare de emancipare a poetului de sub tutela criticului. Livrești, reflexive și autoreferențiale, poemele postulează ingenuitatea ca deziderat intangibil, și nu ca pistă de decolare a aventurii lirice. Din acest punct de vedere, drumul străbătut acoperă distanța de la stadiul de „prizonier al convenției” la acela de „rentier” al
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
sondajul altei zone, aceea a adolescenței. 4 pe trimestrul 2 (1941) și Fetele au crescut (1943) radiografiază psihologia unei vârste dificile, fragilă, dar și rebelă, contorsionată în inhibiții, dar și cu nesecate disponibilități de visare și de emancipare: eliberare de tutela și convențiile adulților, eliberare de propriile complexe. În obsesia erotică, apropiată ca manieră de abordare de proza lui Gib I. Mihăescu, s-au identificat influența lecturilor din Freud, dar și o dimensiune coextensivă firii de artist a prozatorului: „Caricaturală în
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
șase de ani, când își încheie, discret, drumul printre oameni, era o personalitate lirică destul de bine conturată. Sedus de „mirajul cântecului”, purta în el „misterios ecou” „de dincolo de timp și noi”. Reușise în numai câțiva ani să se desprindă de sub tutela maeștrilor săi - Eminescu, Goga, Aron Cotruș, Bacovia și mai cu seamă Lucian Blaga -, făcând sesizabilă în poeme acea „schimbare la față” menită a-l reprezenta. Asemenea multora dintre colegii lui de generație, oscilează și el între o lirică de esențe
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
refugiul vistiernicului Mihai Cantacuzino în Rusia. De la 1774, anul când se oprește cronica lui Mihai Cantacuzino, până la 1834 cronologia domnilor este cu totul lacunară, deși se strecoară și informații inedite, ca tentativa lui Nicolae Mavrogheni de a se elibera de tutela turcilor printr-o apropiere de ruși. Sunt deplânse abuzurile fanarioților, excesele dregătorilor și spolierile domnilor Constantin Hangerli, Ioan Gheorghe Caragea sau Alecu Suțu, rămași de pomină prin dăjdiile impuse. La sfârșitul cronicii se află un tezaur de date geografice, statistice
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
cu optzeciștii, apare ideea afirmării și susținerii n. Un nucleu cu deosebire activ îl vor forma Cristian Popescu, Cătălin Țârlea și Ioan Es. Pop - alături de ei aflându-se constant sau cu intermitențe, Horia Gârbea, Dan Silviu Boerescu ș.a. -, care sub tutela lui Laurențiu Ulici editează, din noiembrie 1990 până în octombrie 1993 (cu o întrerupere între februarie 1991 și septembrie 1992 un „Supliment de direcție al revistei «Luceafărul»” intitulat „Nouăzeci”. În privința „direcției” susținute, sub titlul Un punct de plecare, editorialul primului număr
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
Al. I. Cuza și ale lui Mihail Kogălniceanu), are în schimb darul de a le relata într-o lumină particulară, cu o subiectivitate care le dă culoare: va căuta latura comică, făcând adesea haz de necaz. Compune și versuri, sub tutela poetico-satirică a lui Béranger, scrie parodii și fabule, schițe și reportaje parlamentare, redactează false știri politice, note polemice, anecdote. Nu își cenzurează mijloacele de expresie, buna-cuviință este adesea uitată în focul polemicii, adversarii având a se teme de ironia lui
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
va spune ulterior P., evocând acei ani). În cele din urmă, deși absolvise trei ani de facultate, renunță la cariera de regizor, convins, pe de o parte, că nu are talent, iar pe de alta, că nu va putea suporta tutela realismului socialist și a diverșilor ideologi de serviciu, tutelă deosebit de apăsătoare și în lumea teatrului. Prin 1948-1949, în urma unei crize sufletești, se convertește la catolicism, pentru ca prin 1950-1951 să se îndepărteze de noua sa confesiune și să se întoarcă la
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
demonstrează asocierea cu opțiunile și realizările celor trei programe instituționale și cu eventuala lor promovare. Sunt însă și destule excepții sau abateri de la programele instituționale oficializate de stat. Mai întâi, să remarcăm că indivizii eliberați de controlul guvernamental și de tutela unor diverse organizații trebuie să-și caute în mod independent traiectorii de viață, biografii personale sau pur și simplu moduri de trai. Dacă nu ar explora și exploata oportunitățile existente, consecințele personale ar fi dramatice. Cele mai multe investiții le face în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
etalării limbajului, gustat în gratuitatea sa truculentă (Părintească, Cântăreața Iosefina, Eufemia ș.a.). Versurile din Boala de origine divină (1970) și din Jurământul de sărăcie, castitate și supunere (1972) precizează direcția poeziei pe care o scrie M., încă nedesprinsă complet de sub tutela universului stănescian: suferința concretului, feminitatea chinuită de un rău fără nume, presimțirea morții, tensiunea angelic - infernal, vis - real (imaginea recurentă a femeii-pasăre infernală). Simbolurile și semnele abstracte alternează cu un limbaj care transcrie concretul, emoția violentă sau, dimpotrivă, memoria somnolentă
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
să fi crezut că instrucția și cultura reprezintă condiții necesare sau cel puțin favorizante ale moralității, așa cum mulți înclină să creadă și astăzi. În cele mai multe cazuri, până și cei mai puțin educați își cunosc datoria. Oamenii nu au nevoie de tutela unei doctrine filosofice pentru a ști cum sunt datori să acționeze. Enunțând principul suprem al moralității în formularea „Eu nu trebuie niciodată să mă port decât astfel, încât să pot voi de asemenea ca maxima mea să devină lege universală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
deasupra rațiunii pure nu mai este, în genere, posibilă. Nici un alt proiect de întemeiere a autorității rațiunii nu a avut o amploare și ambiții comparabile cu cele ale criticii kantiene a rațiunii pure. Cum devine posibilă luminarea ca eliberare de sub tutelă Orientarea generală a gândirii lui Kant, cântărită cu măsura epocii sale, pare să fi fost pronunțat antielitară. Kant subliniază, desigur, distincția dintre „cei ce gândesc cu mintea lor” (Selbstdenkende) și gloată, formată din cei care sunt robi ai prejudecăților, care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
filosoful îl numește „deviza luminării”, reprezintă un apel adresat tuturor oamenilor. Este invitația adresată fiecărui om de a se împlini ca ființă omenească, de a deveni o persoană. În textul care debutează cu formularea acestei devize, expresii ca minorat, majorat, tutelă, tutori merită, cred, întreaga noastră atenție. Din punct de vedere civil și legal membrii unei comunități se împart, cum se știe, în majori și minori. Prin dezvoltarea naturală a capacităților lor, ei încetează odată cu trecerea timpului să fie minori și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prin urmare, un merit personal. Altfel stau lucrurile dacă îi judecăm pe oameni din punctul de vedere al principiului suprem al rațiunii practice, principiul libertății. Ei pot fi împărțiți acum din nou în minori și majori. Sunt minori sau sub tutelă toți cei care, datorită incapacității de a face uz de propria lor rațiune, acceptă fără examen critic opinii, obiceiuri, reguli de comportare, instituții, ierarhii consfințite prin vechime, tradiție și autoritate. Ei sunt sub tutelă deoarece, în ochii lor, autoritatea supremă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și majori. Sunt minori sau sub tutelă toți cei care, datorită incapacității de a face uz de propria lor rațiune, acceptă fără examen critic opinii, obiceiuri, reguli de comportare, instituții, ierarhii consfințite prin vechime, tradiție și autoritate. Ei sunt sub tutelă deoarece, în ochii lor, autoritatea supremă este ceva ce vine din afară: opinia dominantă, tradiția, instituțiile consacrate. Instanțe exterioare sunt tutorii lor. Individul iese de sub tutelă de îndată ce învață să se folosească de rațiune, recunoscând principiile acesteia drept singura sursă de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
reguli de comportare, instituții, ierarhii consfințite prin vechime, tradiție și autoritate. Ei sunt sub tutelă deoarece, în ochii lor, autoritatea supremă este ceva ce vine din afară: opinia dominantă, tradiția, instituțiile consacrate. Instanțe exterioare sunt tutorii lor. Individul iese de sub tutelă de îndată ce învață să se folosească de rațiune, recunoscând principiile acesteia drept singura sursă de autoritate necondiționată. El devine astfel major într-un sens superior al cuvântului. Epoca luminării este epoca ce stă sub semnul îndemnului eliberării de sub tutelă, a ieșirii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
iese de sub tutelă de îndată ce învață să se folosească de rațiune, recunoscând principiile acesteia drept singura sursă de autoritate necondiționată. El devine astfel major într-un sens superior al cuvântului. Epoca luminării este epoca ce stă sub semnul îndemnului eliberării de sub tutelă, a ieșirii dintr-un minorat în care oamenii se găsesc din propria lor vină. Emanciparea pe care o reprezintă pentru individ câștigarea capacității de a face uz de propria lui rațiune, prefacerea lui într-o ființă autonomă, liberă, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]