971 matches
-
lor. "Dorante Grozavi mai sunteți cu regulile voastre, cu care îi încurcați pe ignoranți și ne înnebuniți zilnic. Se pare, auzindu-vă, că regulile artei sunt cele mai mari mistere ale lumii, și totuși ele nu sunt decât niște observații ușurele, pe care le-a stabilit bunul simț în privința a ceea ce poate dăuna plăcerii pe care o ai în fața unor astfel de poeme; și același bun simț care a făcut altădată aceste observații le face cu ușurință zilnic, fără ajutorul lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
succesul Bancrutei în care a putut integra numeroase pasaje dialogate. "Bancruta a fost jucată fără oprire în tot restul carnavalului, constituind încheierea anului comic 1740. Existau în această piesă mult mai multe scene scrise decât în cele precedente. Mă apropiam ușurel de libertatea de a-mi scrie piesele în întregime, și în ciuda măștilor care mă jenau, nu am întârziat să-mi ating țelul", scrie el în Partea Întâi a Memoriilor. În sfârșit, cu La Donna di garbo (O femeie cumsecade), din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar fi uitat dintr-o dată cuvintele. Bătrâna Zoița se uită la colții brodați de de ea cu migală ai cămășii ei albe, nu zice nimica, doar, cu privirea o îndeamnă la vorbă. Tânăra femeie oftează, își netezește fusta cu palma, ușurel, și te privește cu ochi senini. - Mama o murit cu mânie pe mine... Tata, tot nu vrea să mă ierti!... povestește ea cu zgârcenie, și zâmbește trist. Tace dintr-o dată, cu sfială, și se uită într-o parte. - Toma, tătâne
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fără să-și poată ascunde o notă de invidie. Și, din câte știu, ți-ai făcut temele. Darcey zâmbi și notă răspunsul pe hârtie. — Amândouă răspunsurile sunt corecte, anunță Anna când cele două echipe predară foile. Sir Stanford Raffles. Destul de ușurică, până și eu știam răspunsul. La sfârșitul rundei, echipele erau tot la egalitate. Restul angajaților socializau și se simțeau bine, dar tensiunea creștea între Masa 6 și Masa 9. M-am consultat cu juriul, anunță Anna. Și am căzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la cină? — S-a făcut. Am pecetluit Înțelegerea noastră strângând mâna pe care mi-o oferise. — E vorba de un dosar, ceva, Fräulein Lorenz? — Vă rog să-mi spuneți Inge. E totul aici, până la ultimul amănunt, zise ea, bătându-se ușurel cu mâna pe tâmplă. Și apoi Îmi povesti. — Hermann Six, fiul unuia dintre cei mai bogați oameni din Germania, s-a născut În aprilie 1881, cu exact nouă ani Înainte de ziua În care iubitul nostru Führer să vină pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
masa noastră, lui Inge i se părea ușor, chiar dacă nu plăcut În mod deosebit, să reziste farmecului neglijabil al arătosului, deși scundului ofițer SS. Acesta mi-a strâns mâna. I-am privit-o și apoi l-am privit În față. — Ușurel, piticanie, i-am zis, umbrindu-i amenințător mica siluetă așa cum face o fregată care trece pe lângă o barcă de pescuit. Că altfel o să-ți decorez buza, și nu cu Crucea Cavalerului și frunze de stejar. Am scos o bancnotă mototolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
el n-a spus deocamdată mai mult, ci doar atât, Citești, Daniel? numele meu, Daniel, am în mână un stilou chinezesc, cumpărat de părintele Ioan când m-am dus într-a cincea la școală, opt ani de-atunci, țin stiloul ușurel într-o parte, altfel penița nu scrie, el tace, Citește cu voce tare! îmi cere mie și eu citesc din Evanghelia deschisă, las stiloul pe masă, de sus de la pagina o mie două sute optsprezece, paragraful cincizeci și cinci, Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
punea în discuție o fugă pe ascuns la Vegas - nu, o vor face ca la carte. Mama ei va fi încântată. Și vor aduce revista Hello! să se ocupe de fotografiiă Ca și cum i-ar fi auzit gândurile, Oliver exclamă agitat: —Ușurel, bestie! Epilogtc "Epilog" Jack și Ashling se plimbau pe doc. Era o seară de mai și era încă lumină. Înaintau ținându-se de braț. —Toffo? întrebă Ashling. —Și eu care credeam că nu se poate mai bine, spuse Jack. Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că singura metodă de a lupta cu nepotismul era să mă încadrez în categoria mea de greutate, m-am apucat să dau cu pumnii în sacul de antrenament, să răresc mesele și să sar coarda, până când am ajuns din nou, ușurel, la categoria semigrea. Apoi am așteptat. CAPITOLUL DOI Ajunsesem de o săptămână la limita de optzeci de kilograme, eram sătul de atâtea antrenamente și visam în fiecare noapte numai fripturi, burgeri cu chili și plăcinte cu cremă de nucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am fi dansat lindy hop. O limbă imensă lipăi spre mine, iar femeia strigă: — Cuminte, Hacksaw! Cuminte! Am pus mâna pe labele câinelui și l-am lăsat ușurel la podea. Și-a îndreptat automat atenția spre vintrele mele. Lee vorbea cu îngălata. Îi arăta un album cu fotografii de cazier. Cu mâinile în șolduri, ea clătină din cap la vederea unui cetățean șucărit. Cu Hacksaw după mine, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
eu și colegul meu avem o slăbiciune pentru câinele tău, așa că n-o să te arestăm. Așa-i că suntem băieți de treabă? Bruno Albanese râgâi, apoi întrebă: — Asta înseamnă că vreți niște ponturi? — Ce băiat deștept! comentă Lee și puse ușurel pe masă fotografia de cazier a lui Maynard. Ciocănește băieței. Știm că-ți vinde marfă furată, dar nu ne pasă. Unde-i? Albanese se uită la fotografie și râgâi: — Nu l-am văzut în viața mea pe tipul ăsta. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
martie 1930 după Hristos, și nici c-am privit peste umăr. Dar Betty mi-a scris că are nevoie de un loc unde să se aciueze, așa că... — Scurteaz-o, tataie, îl întrerupse Lee. Când ai văzut-o ultima dată pe Elizabeth? — Ușurel, colega, am intervenit. Omul cooperează. Continuați, domnule Short. Cleo Short se foi în scaun și se uită cruciș la Lee. Înainte să facă pe deșteptul boxerul ăsta, voiam să vă spun că am umblat la teșcherea și i-am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ar plăcea să vadă prin ziare ceva de genul „Fata magnatului interogată în cazul Dalia Neagră. Flirta cu moarta într-un club de noapte pentru lesbiene!“ Ai prins ideea? — Cât se poate de bine, am răspuns și am bătut-o ușurel pe umăr. Madeleine se retrase și oftă. — O să-mi ajungă numele în cine știe ce dosare ale poliției, unde-l vor vedea tot felul de puțoi slinoși și ziariști de scandal unsuroși? Poate da, poate nu. — Ce trebuie să fac ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar Martha e un geniu în toată regula. Martha se strâmbă. Își puse farfuria vizavi de mine, luă loc și își pregăti un creion și un carnețel de schițe lângă șervet. Ramona Sprague se așeză lângă ea și o bătu ușurel pe braț. Emmett, care stătea în picioare lângă scaunul din capul mesei, propuse un toast: — Pentru noii prieteni, pentru prosperitate și box, un sport măreț. — Amin, am răspuns. Mi-am înfipt furculița într-o bucată de carne, am introdus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am mângâiat părul, încercând să mă concentrez asupra unui refren tâmpit de la radio. Madeleine mă strânse în brațe mai tare decât orice fată primită de mine ca premiu la meciurile de box. Când m-am mai răcorit, am întins-o ușurel pe spate și m-am vârât în ea. Acum nu mai eram polițistul oarecare și curva bogată. Eram doar noi doi, noi împreună, și ne arcuiam, ne răsuceam, ne dădeam în bărci viguros, ca și cum am fi avut la dispoziție tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
drept răspuns, i-am arătat insigna. Polițaiul se căută în buzunare și scoase o fotografie transmisă prin telex. Fotografia era prea neclară pentru a putea identificată persoana, dar „Robert Richard De Witt“ era limpede ca lumina zilei. Fritzie îl bătu ușurel pe umeri. — Unde, domnule amiral? Mexicanul bătu din călcâie și lătră: — Estación, vamanos! O luă înaintea noastră, luă colțul, intră pe o alee plină clinici de boli venerice și ne arătă o baracă din cărămizi, împrejmuită cu sârmă ghimpată. Fritzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
interogatoriu, dar Russ mi-o luă înainte: — Partenerul meu n-a vrut să pară al dracului, domnișoară Stinson. Cazul ăsta îl înrăiește. Era abordarea perfectă. Sally Stinson își aruncă țigara pe podea, o stinse cu piciorul gol, după care bătu ușurel cu palma valiza pe care stătea. — De-ndată ce ieșiți pe ușă, adio și-un praz verde! O să vă povestesc vouă, dar n-o să repet asta în fața nici unui procuror, în instanță sau la vreun alt polițai. Vorbesc serios! Cum ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mi-am amintit de scobitura de pe coapsa lui Betty și mi s-a tăiat răsuflarea. — Johnny, tu ai ucis-o pe Liz? întrebă Russ. Grăsanul începu să se agite în scaun: — Nu! Nu, nu, nu, nu, nu, nu! Nu! — Șșșșșșt! Ușurel, fiule, ușurel. Când a plecat Liz? — N-am ciopârțit-o eu! — Te credem, fiule. Acum spune-mi, când a plecat Liz? — Târziu. Sâmbătă, târziu. Pe la doisprezece sau unu. — Vrei să spui duminică dimineață devreme? — Mda. — Ți-a spus unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amintit de scobitura de pe coapsa lui Betty și mi s-a tăiat răsuflarea. — Johnny, tu ai ucis-o pe Liz? întrebă Russ. Grăsanul începu să se agite în scaun: — Nu! Nu, nu, nu, nu, nu, nu! Nu! — Șșșșșșt! Ușurel, fiule, ușurel. Când a plecat Liz? — N-am ciopârțit-o eu! — Te credem, fiule. Acum spune-mi, când a plecat Liz? — Târziu. Sâmbătă, târziu. Pe la doisprezece sau unu. — Vrei să spui duminică dimineață devreme? — Mda. — Ți-a spus unde se duce? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la molestare de gradul întâi și ultraj. Johnny izbucni: — Tati! Și se uită la Russ. Russ se uită la mine și-mi întinse declarația. Am băgat-o în buzunar și i-am încătușat mâinile la spate juniorului, în timp ce el hohotea ușurel. Padre oftă: — O să ai o viață de iad până când ieși la pensie. — Știu. — N-o să te mai întorci niciodată la Birou. Deja m-am obișnuit cu rahatul, padre. Nu cred c-o să fie chiar atât de rău. • • • L-am condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mătură ușa camerei mele, de pe care lipseau firele de păr lipite cu scuipat. Mi-am scos revolverul și am lovit ușa cu piciorul. Un alb așezat pe scaunul de lângă pat avea deja mâinile ridicate și o propunere pe vârful limbii. — Ușurel, băiete! Sunt prieten. Nu-s înarmat și dacă nu mă crezi, poți să mă percheziționezi pe loc. I-am făcut semn cu arma spre perete. Individul s-a ridicat și și-a pus palmele pe el, cu mâinile întinse deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca să mă pun bine cu el. În cele din urmă mi-am dat seama cum stă treaba cu Blanchard. Dacă ți-a fost prieten, țin-te tare. Când l-am auzit spunând „a fost“, m-am trezit sfărâmând spătarul scaunului. — Ușurel, băiete! exclamă Dolphine. — Continuă, am icnit. Detectivul particular vorbi rar și calm, de parcă s-ar fi adresat unei grenade: — E mort. Ciopârțit cu toporul. L-au găsit niște derbedei. Au spart casa în care stătea și unul din ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și Martha ce s-a întâmplat? Jane ridică din umeri. — Martha a devenit un soi de copil minune al artelor plastice, iar Madeleine o parașută, ceea ce bănuiesc că știi și tu. Nu fi răutăcioasă, Jane! am dojenit-o. Jane ciocăni ușurel cu inelul în masă și spuse: Îmi cer scuze. Poate că îmi doresc să fiu și eu așa. E clar că nu-mi pot petrece restul vieții cu grădinăritul și sunt prea mândră ca să umblu cu un gigolo. Ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lungul tocului ușii. Am dat de o crăpătură, am luat cătușele și le-am folosit drept pârghie. Încuietoarea n-a cedat. Am crestat lemnul din jurul încuietorii până când am simțit că ușa începe să se hâțâne. I-am tras un șut ușurel și s-a deschis. Lumina de afară m-a ajutat să găsesc un întrerupător. Am aprins lumina și am dat cu ochii de o cameră pustie, plină cu pânze de păianjen. Am ieșit pe verandă și am închis ușa. Draperiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
maronie bolnăvicioasă În lumina felinarelor. În mica anexă pe post de garaj de alături era un Renault Clio roșu-Închis. Logan Îl puse pe șofer să parcheze după colț. — Bine, le spuse agenților, desfăcându-și centura de siguranță, o vom lua ușurel. Voi doi mergeți În spatele casei. Îmi spuneți când ați ajuns pe poziții și noi sunăm la ușă. Dacă fuge, Îl prindeți. Se Întoarse către agenta din spate, mișcarea aceasta bruscă provocându-i o durere ascuțită În stomac. Când ajungem În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]