999 matches
-
iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma sta Svîrlit în sus, ca un inel. - Plângi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă. Lumina iute cum să-i placă? El se desface ușurel De Enigel, De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al râpelor de smalt, Hai în zbor de șoarec sur La ăl ciur Des și rar Clătinat la râul nopții De Țiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-n azur străvechi întinge Îngălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din fetie! f) Buhuhù la luna șuie, Pe gutuie să mi-l suie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu mai stai pe masă; în plus, te-aș ruga să încetezi odată cu râsul acesta abject și absolut deplasat. Toți cei de față sunt oaspeții mei și n-am să îngădui nimănui, niciodată, să râdă de ei în prezența mea“. „Ușurel“, îi răspunse Iason, dându-se jos de pe masă, spre vădita mulțumire a lui Dragoș, care zâmbi, „să n-o luăm nici așa, că doar oameni suntem și cum să nu râd de amărâții ăștia, uită-te numai la ei, uită
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pereților, îl simțeam pretutindeni, real și perfid. Ca să mă apăr, am început să-mi pendulez capul spre dreapta și spre stânga, era o amenințare, el s-a restrâns, s-a comprimat, a devenit foșnet, din ce în ce mai localizat, o unghie care zgâria ușurel pe dinăuntrul cutiei de carton de pe masă. Atunci mi-am amintit de fluture, am luat Intimitatea și am deschis-o; fluturele a ieșit, era încă viu, încerca să se târască greoi spre un ungher mai întunecos, l-am aruncat afară
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
imprimată pe-o ceașcă de cafea fabricată în Suedia. Pe atunci, cumplita urâțenie a poetului îl consola : i se părea că Alighieri își fumează nasul... Târziu, după miezul nopții, când s-au întors ceilalți, Constantin ațipise. Poenaru l-a zgâlțâit ușurel de umeri. „Scoală-te“, i-a spus. „Pe divan dorm eu, cu Mia. Tu culcă-te pe jos, cu Lilly...“ * Cu trei ani înainte de a naște cei 8 gemeni, Pasqualina Chianese mai născuse 6 gemeni, din care nu a supraviețuit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spre stânga un salcâm, mai în față și spre dreapta un nuc uriaș cu două brațe principale, la orizont un șir de plopi. De la un timp vârfurile copacilor au început, pe nesimțite, să se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și parcă înțepenind Așa că m-am urcat încetișor pe scară să mă încălzesc și ajungând la geamblac, am pipăit, nimerindu-l pe Pamfil Duran, care se trăsese să viețuiască în vizuina cugetului său, ca ariciul în bârlogaș și scuturându-l ușurel i-am zis că: măi frate, fă-mi și mie un loc, să mă încălzesc, că mă ustură la inimă! Iar el, înghesuindu-se, m-a primit alături, însă eu n-am avut răbdare să mă cuibăresc și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Uite aici bunătăți lăsate de Dumnezeu. Noi nu trebuie să facem altceva decât să-i mulțumim și să le culegem. La amiază, mâncăm tocană de ciuperci. Să te ajut și eu la treabă, părinte. Nu-i nevoie. Tu ia-o ușurel pe potecă și nu te oprești decât în poiană. De acolo ai atâtea locuri unde te poți duce. Să nu întârzii la masă! De unde știu eu când să mă întorc, ca să nu întârzii? Când umbra stejarului cel mare din marginea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
buzunare. Gaston a pipăit și a găsit un obiect înfășurat într-o pânză neagră, între scaunul din spate și geam. Asta este? întrebă el. — Da, aceea e. Ai grijă să n-o spargi. Bărbatul a intrat și el în mașină. Ușurel! Dă-mi-o! Bărbatul vorbea de parcă ar fi fost ceva casabil, dar obiectul înfășurat în pânză neagră atârna greu în mâna lui Gaston. Părea să fie un obiect din alamă sau fier. — Șezi! spuse o voce care venea direct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
asta, să nu-ți faci reproșuri de egoism, ți-ai zgândărit rănile ca nu cumva să te vindeci, să pierzi dreptul sau mai bine zis orgoliul de a te crede un Iov. Parcă te văd încruntîndu-te când vei ajunge aici. Ușurel, domnule profesor, nu te încrunta. Citește mai departe. Și nu protesta. De data aceasta rolurile s-au inversat. Acum eu sânt procurorul și eu sânt avocatul apărării. Și vei depinde de măiestria mea de a te învinovăți sau de a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bărbat foarte inteligent. Și fiul, omul acesta, era la fel de inteligent. Știa multe lucruri. De-aia stătea americanul de vorbă tot timpul cu el. Totuși, neamțului nu-i plăcea de el. Ăștia doi nu erau prieteni. Mma Ramotswe studie fotografia, apoi, ușurel, o desprinse de pe perete și o băgă în buzunar. Mma Potsane se îndepărtase și o urmă în camera cealaltă. Aici, pe podea, zăcea scheletul unei păsări mari, prinsă în capcană în casă și incapabilă să mai iasă. Oasele, curățate complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
amenința s-o lase pe drumuri. Se deplasă spre ușa bucătăriei și se uită atentă pe coridor. Chiar la ușa de la intrare, ținând-o larg deschisă pentru a lăsa pe cineva să-l urmeze în casă, era domnul J.L.B. Matekoni. — Ușurel, zise el. Ușa nu e foarte lată. O altă voce îi răspunse, dar nu desluși despre ce vorbea. Era o voce feminină, dar, își dădu ea seama ușurată, nu vocea femeii ăleia îngrozitoare. Oare pe cine aducea în casă? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Botswana dacă vom avea mulți băieți necinstiți? Dumnezeu o să ne pedepsească, sunt sigură. Nu credeți? Mma Makutsi se întoarse gânditoare la Austin-ul parcat la umbră. Unchiul adormise și din colțul gurii i se prelingea un firicel de salivă. Îl atinse ușurel pe mânecă, iar el se trezi tresărind. — Aaa! Nu ți s-a-ntâmplat nimic rău. Mă bucur că te-ai întors. — Putem pleca, îl anunță Mma Makutsi. Am aflat tot ce vroiam să știu. Se întoarseră la Agenția de Detective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pacostea asta de car; parc-o dat strechea-n el! Mai-mai să-mi dau duhul de când mă-ntinde. Dacă nu vii acuma, îl scăp în râpă. DĂNILĂ (pleacă spre culise. Dialogul de-acolo): Iaca-ia, am și venit! Domol, domol năzdrăvanule! Ușurel! Ține bine, cumetre, trage ia așa, spre marginea drumului. ONOFREI: Așa, așa. Să-l cârmim de-a latul. Na, na! Ai grijă să nu-ți scape! DĂNILĂ (apare cu Onofrei, trăgând de proțap un car): Las' pe mine, că de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fie bucuros când o afla ce afacere prima am făcut. Gata, la drum, sus proțapul (ridică proțapul) și să ne cam ducem. Iaca, dealu-i ici, iar dincolo-i casa. Acu' am plecat, acu' am și ajuns. Hai, ia-o ușurel pe coastă. (Așteaptă o clipă) Nu vrei, da? Hai să te ajut. Hai împreună, până-i învăța drumul. (Trage carul) Așa, încetișor... (Carul pornește spre culise) Hei, unde-o iei înapoi? Na, că mă trage spre râpă! Stăi, bre, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-oi fi, atunci se cheamă că am găsit o căruță. Ba-s Dănilă Prepeleac, ba nu-s el... Parc-aș fi, parcă nu... Și mă prinde-un somn, mamă, mamă! Cât m-oi mai gândi, să mă las așa, ușurel, pe-o coastă... (Adoarme. Lumina scade. Din iaz iese Codârlic. Îl contemplă pe Dănilă.) CODÂRLIC: Iaca unde și-a găsit cumătrul Dănilă să-nvârtă negoț; aici, la hotarul împărăției noastre! Întunecimea Sa, stăpânul bălții, Săcăluș, se bucură foarte de cele întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cine. Ia poftim! (Codârlic o ia, ezitant, în direcția arătată.) DĂNILĂ (aparte): Oi găsi eu pe-aici, prin tufe, vreun iepure. După acela să fugi, drace! (lui Codârlic) Ei, jupâne, stăi așa! CODÂRLIC: Am stat. DĂNILĂ: Și cată de vorbește ușurel. CODÂRLIC: Da' ce s-a-ntâmplat? DĂNILĂ: Pricepi tu acuși. Iaca, vezi colo, în tufăriș, ceva mititel, ghemuit jos? CODÂRLIC: Văd. Și ce-i cu asta? DĂNILĂ: Acolo-i copilul meu cel mai mititel. Acuma doarme, că i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mă duc în treaba mea. CODÂRLIC: Nu, bădie, nu așa! Iaca îl duc eu. Haide dară. (ia sacul în spate) DĂNILĂ: Ho, ho, drace! Așteaptă să urc și eu deasupra, să te călăuzesc. Lasă-te-n genunchi, să ne ridici ușurel de jos în sus, ca să nu te zdruncini (se urcă peste sac) Așa. Acuma dă-i drumu'. Da' ca gându', așa să-mi zbori! (efect sonor) Tabloul 5 (Acasă la Dănilă.) VASILICĂ (de lângă prispă, cu mâna streșină): Mămucă, mămucuță, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
el un nume? M-am gândit bine o clipă și apoi mi-am scos carnețelul din buzunar: — E în regulă, l-am asigurat eu. Mi l-am notat. — Un detectiv cu memoria paradită. Grozav, ce mai. — Hei, ia-o mai ușurel, că-l am, nu te înfierbânta. Îl cheamă Klaus Hering. — O să verific dacă la Alex există ceva despre el. Ridică receptorul și dădu telefon. Nu dură decât două minute. Plăteam un polițist cu cincizeci de mărci pe lună pentru acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fată de spatele dezgolit și răsucindu-l spre fața mea, netezindu-l cu palma: Are două vertebre în plus, așa încât fundul ei e la mare distanță de mijloc. Foarte frumos, nu crezi? — Foarte frumos, am întărit eu și am bătut ușurel cu mâna, politicos, fundul rece ca marmura al fetei. Dar ca să fiu sincer, eu sunt de modă veche. Îmi place ca fata să se gândească doar la mine și nu la portofelul meu. Evona zâmbi: Nu, nici n-am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cap cu un aer mohorât. Weisthor a fost ultimul care s-a ridicat în picioare. Se clătină pentru un moment ca și cum ar fi fost cât pe ce să cadă, iar Rahn îl prinse de cot. Weisthor îi zâmbi și lovi ușurel mâna prietenului său, cu recunoștință. — Îmi dau seama după chipul dumneavoastră, draga mea doamnă, că fiica dumneavoastră a venit. Hildegard aprobă din cap: — Vreau să vă mulțumesc, Herr Weisthor. Vă mulțumesc foarte mult că ne-ați ajutat. Își trase nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o lucrătură ca de la Brigada de Moravuri. — Da? Cât de dură? — Ca un vals îndrăcit. Becker rânji și își termină băutura: — Să-l obosesc? Pricep ideea. Își deschise haina și scoase un scurt baston de cauciuc cu care se lovi ușurel cu nerăbdare în podul palmei. — O să-l mângâi cu asta. — Ei bine, sper că știi mai multe despre cum se folosește ăla decât știi despre Parabellumul ăla pe care-l porți. Îl vreau pe tipu’ ăsta viu. Speriat de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să mergeți împreună într-o călătorie? Sau cumva e interzis să călătorești înainte de căsătorie? El a oftat, sugerând că nici nu se aștepta la altceva din partea lui Emmy, i-a dat un plic cu itinerarul complet și a bătut-o ușurel pe obraz. — Du-te. Stai plajă. N-aș vrea să se irosească. — Mulțumesc, Duncan, așa o să facem. Cu accentul pe facem, bineînțeles. El nici măcar n-a clipit. Ticălosul. Emmy îl ura pentru că o încuraja să se ducă, dar pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Achizionezi un buchet, te duci la nevastă Și gata. Scuze, mami, nu mai fac, Sandu Și cu Gicu sunt vinovați, dai vina pe noi, că nu ne supărăm, dar nu ne Încondeia prea tare, totuși, o iei Și tu mai ușurel vreo două-trei zile Și gata. Sandu Îi umple lui Gore paharul Și i-l duce la gură. Ia de bea, da` să nu plângi din amor că te bat. Eu cu a mea intru constant În corzi, dar nu zic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai rezistă și se ridică de la masă. Sandule, eu mă duc dacă nu terminați! Un` te duci așa de tânăr, Gore, tu știi cât costă azi o-nmormântare? Stai potolit, e criză, ai răbdare până se luminează financiar. Ia-o ușurel, și-așa ai prins o culoare de-i place popii, măcar plătește consumația. Că și noi vom vărsa lacrimi pentru tine, În urma dricului. Bă, să fie cu cai mascați și cu pampoane, să nu mori cu limuzină că te renegăm
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]