1,207 matches
-
Așa ni se răsplătește bunăvoința și toleranța noastră. Am acceptat acapararea și stăpânirea judaică multe decenii și evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Și de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă și publică de isprăvile bandelor ucigașe de sectanți sanguinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri și orașe și sate. Frații noștri își părăseau copii bolnavi, părinți bătrâni, averi agonisite cu trudă... În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fotografiile din presa scrisă au abundat în imagini terifiante cu cadavrele animalelor ucise. Prin rețelele de socializare de pe internet, mișcarea a devenit virală. Milioane de oameni de pe toate continentele au luat atitudine imperativă față de cele ce se petreceau lângă "gardul ucigaș", cerând nici mai mult, nici mai puțin decât desființarea sa! Niciodată până atunci, partidele ecologiste n-au câștigat atâția adepți, iar sondajele arătau că la următoarele alegeri vor avea un cuvânt extrem de greu, dacă nu chiar decisiv, în formarea următoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
serveau drept model pentru supraviețuitori, de acum aceștia din urmă sunt o referință pentru nativi. Biruitorii de ieri simt că au devenit victimele de astăzi, în timp ce victimele de ieri au devenit biruitorii de astăzi 8. Trecutul diasporei și experiența sa ucigașă dau sens prezentului și viitorului Israelului. Genocidul nu este doar o componentă esențială a identității israeliene, ci și un factor de unificare în societatea israeliană. El umple golul creat de slăbirea identității israeliene și dovedește relativa ei întoarcere la o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fotografiile din presa scrisă au abundat în imagini terifiante cu cadavrele animalelor ucise. Prin rețelele de socializare de pe internet, mișcarea a devenit virală. Milioane de oameni de pe toate continentele au luat atitudine imperativă față de cele ce se petreceau lângă "gardul ucigaș", cerând nici mai mult, nici mai puțin decât desființarea sa! Niciodată până atunci, partidele ecologiste n-au câștigat atâția adepți, iar sondajele arătau că la următoarele alegeri vor avea un cuvânt extrem de greu, dacă nu chiar decisiv, în formarea următoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
și că unul dintre cei mai influenți generali ai săi Philippe Biamby era cel Rău. Așa că am venit pregătit. În timpul întrevederii, Biamby a sărit pe masă și a început să țipe: „Nu vreau ca Guvernul SUA să zică că sunt ucigaș. Nu sunt un ucigaș.” Îmi amintesc că m-am întors spre Cedras în timp ce Biamby își juca rolul și i-am spus: „Nu cred că mă place.” Cedras a început să râdă în hohote și i-a spus lui Biamby: „Gata
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
au luat viața”. Aceste cuvinte citate din Electra lui Sofocle sunt rostite în momentul în care Oreste și Pilade reapar în pragul palatului, cel dintâi cu mâinile mânjite de sângele Clitemnestrei, sânge împrăștiat pe altarul lui Ares, pe altarul furiei ucigașe. Aducerea la îndeplinire a răzbunării prin mijlocirea lui Oreste e o dovadă a puterii regelui dispărut. Prin actul fiului său, el e acolo, de față, erinie vie ce varsă sângele celei ce l-a ucis. Nu e nevoie să se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
limbi șuierătoare, e Lussa, a cărei privire te împietrește”. Ca și Gorgo, ca și eriniile, Lussa e indisociabil legată de ideea răzbunării cerute de sângele vărsat, de pedepsirea vinovaților pentru faptele lor de neiertat. Iar când Heracles, pradă acestei furii ucigașe, își va omorî propriii copii crezând că sunt copiii lui Euristeu, privirile lui crâncene, fioroase, vor semăna cu cele ale unei Gorgone. În timp ce Heracles doarme, căci zeița Atena intervenise și îi potolise furia cufundându-l în somn, Amfitrion - cel ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
E într-adevăr un Heracles de nerecunoscut, care a trăit clipe tragice și care acum nu mai aspiră decît la imobilitate și tăcere. A fost, de altfel, o dublă „trăire”, a morții și a nebuniei totodată, în care alteritatea furiei ucigașe a luat înfățișarea lui Gorgo. Trezit din delirul său de asasin, Heracles a crezut că se află din nou în Infern. Așa cum crezuse și Oreste, prizonier și el al Lussei, al eriniilor și al dansului lor bezmetic, acele erinii despre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al unui extaz inițiatic, cu valoare de experiență a adevărului și zeu al unui extaz-capcană în care omul cade, ajungând astfel în stare de cele mai sângeroase fapte. Ambele dimensiuni ale delirului frenetic aparțin tragediei. În exaltarea sa profetică sau ucigașă, personajul tragic își mărturisește legătura cu Dionysos printr-un vocabular care îl situează printre fidelii zeului. Bunăoară, el este deseori asimilat unui soi de „bacant” (variantă masculină a bacantei, preoteasă sau însoțitoare a zeului Bachus). În Oreste a lui Euripide
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
întruchiparea alterității absolute, forța terorii în stare brută, materializată într-o mască monstruoasă (aici umanul și bestialul se amestecă). Înfățișând oroarea, groaza, spaima în stare pură ca dimensiune a supranaturalului, masca se înscrie în gestica violenței războinice și a furiei ucigașe aducătoare de moarte. Eroul plin de mânie, eroul-stindard al răzbunării sau al morții are, în tragedie, chipul lui Gorgo. Locuitoare a tărâmului morților, aceasta le interzice celor vii să pătrundă pe teritoriile ei. „Din adâncurile Hadesului, unde-și are lăcașul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unui măcel de o extremă cruzime: corpuri spintecate, capete retezate și înfipte pe creneluri... Un Macbeth aducător de moarte și care poate privi neînfricat moartea în față, dar și un Macbeth care, în cele din urmă, cade pradă unei demențe ucigașe: ambivalența e menținută până la capăt. O regăsim, de pildă, la începutul actului al patrulea, în îndemnurile celor trei apariții: a doua îi spune „Be bloody” („Fii crud și sângeros), iar a treia, „Fii un adevărat leu”. Macbeth e predestinat să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Și mai evidentă este această complexă dimensiune a sentimentului în Zadarnicele chinuri ale dragostei, unde se împletesc cel mai strâns temele iubirii, vânătorii și nebuniei. De-a lungul întregului act IV, prințesa vânează - ea este „frumoasa vânătoriță” -, își încordează arcul ucigaș, dar nu pentru că ar fi însetată de sânge, ci doar din dorința ca oamenii să o admire, să-i laude îndemânarea. Iar dragostea nu este nici ea altceva decât aceeași dorință de a subjuga, același orgoliu de a cuceri trofeul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de mine, tristețe! Așa se zice că ar fi spus un nebun. Dacă am spus-o și eu, înseamnă că sunt nebun 1. Nebunie a iubirii, asemuită tot de Berowne cu sminteala lui Aiax, cu vânătoarea sângeroasă asmuțită de furia ucigașă a eroului lui Sofocle, victimă tragică a amăgirilor zeilor. Iar dacă în Zadarnicele chinuri ale dragostei nebunia sentimentelor devine, în cele din urmă, doar o mascherata, un divertisment agreabil, dar ușurel, cu măști și deghizări, piesa nu-și pierde totuși
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-l pe Scarface” pe care un elev din clasa sa a spus-o în spatele său. A evitat să se întoarcă deoarece, spune ea, nu știe dacă ar fi putut evita „să-l ia la bătaie”, cu o dorință ascunsă de „ucigaș”; - în al treilea rând, problematica activitate/pasivitate pare a fi cu totul deosebită la această adolescentă, trimițând spre cele două cupluri conflictuale agresivitate-supunere și masculinitate-feminitate. Ea s-a simțit multă vreme mai degrabă băiat decât fată, cu deosebire în toată
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
face obiectul unor reflexii cu aspect metafizic sau constituie un subiect derizoriu mergând până la a deveni ridicol, fie că este „așteptată „ ca o eventuală eliberare sau respinsă ca o inevitabilă amenințare, fie că este proiectată asupra altcuiva prin intermediul unor fantezii ucigașe mai mult sau mai puțin invadatoare (acei alții care te împiedică să trăiești adevărata viață etc.), această moarte este o imagine de care trebuie să ținem cont dacă nu chiar emblematică a adolescenței. Câte expuneri la risc ale adolescentului nu
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat (foarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere (ce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice (care-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală (impotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice (diagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
punctul unde convergeau toate liniile, toate perspectivele, Întreaga tramă complexă și neîndurătoare a vieții și hazardului ei, guvernat de norme riguroase, drepte ca și traiectoria sinistrelor săgeți din tolba lui Ahile. El, care, În fața Troiei, mișcându-se și Încordând arcul ucigaș (și el o combinație letală de curbe, unghiuri și drepte, ca de obicei), era aidoma nopții. Supus urzelii inevitabile a Parcelor. Înțeleg acum ce cauți, comentase Olvido cândva. Erau În Kuweitul abia părăsit de trupele irakiene. Intraseră În ajun, Însoțind
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
consecințele funeste ale acestei întâmplări: „E în camera de alături. A auzit totul. Și a văzut totul. Iar cel ce și-a privit destinul în față o să moară” (p. 366). Vila-pensiune, cu lipsa ei de izolare sonoră, a fost capcana ucigașă în care a căzut supraveghetorul manipulat. Supraveghetorul asasinat cu vorbe și cu imagini. Iar noi, din sală, noi am asistat la o crimă în direct, la zvârcolirile și la prăbușirea finală a victimei. Piedica sau supravegherea improvizatătc "Piedica sau supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și sunt o personificare a revelației celei de-a doua nașteri. Valurile simbolizează mișcarea perpetuă și ritmată. Ele arată capacitatea de adaptare, schimbarea («a fi pe vală), dar și instabilitatea. Mareea reia același simbolism, adăugând periculozitatea, prin rapiditatea sa uneori ucigașă. Spuma, la rândul ei, evocă la modul pozitiv, purificarea prin albeața sa, iar la modul negativ furia și mânia («a spumegaă). Plaja este în legătură cu nisipul (vezi acest cuvânt), dar și cu noțiunile de destindere și vacanță. În vis, ea indică
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
mijloc; minciună; mîner; muchie; obiect; obiect dur; obiect periculos; obiect de tăiat; os; oțel; pix; prostie; pui; pungi; putere; război; roșie; roșii; roșu; rouă; sacrifica; salată; scîrbă; sclipire; sfîrșit; spaimă; suferință; suflet; tai; tăietor; teacă; telefon; tocat; trădare; triunghi; țigan; ucigaș; util; veselă; victimă; violent; cu zimți (1); 779/ 133/51/82/0 cuvînt: vorbă (133); litere (41); propoziție (35); literă (20); carte (17); dulce (14); grai (12); comunicare (11); dicționar (11); exprimare (11); frază (10); vorbe (10); înainte (9); poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
57), exclamă la un moment dat. Iar ceea ce urmează ține de atitudinea pe care Cioran o manifestă cu consecvență față de sine însuși: „Azi după-amiază am trecut prin transele silei de mine însumi, ba chiar m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau lacrimile” (idem). Deducem, oricum, că poltroneria este mijlocul laș de a se sustrage confruntărilor, vieții, energiilor în acțiune. Or, fiind ceea ce detestă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sau în spatele unui ghișeu, un slujbaș al STATULUI, mă blochez” (II, 9). Altundeva, notează: „Cât îmi urăsc poltroneria, lipsa ereditară de demnitate! Azi după-amiază am trecut prin transele silei de mine însumi, ba chiar m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau cu lacrimile” (II, 57). Evident, punând totul pe seama eredității, Cioran își detestă cu aceeași furie ucigașă rădăcinile. Citim într-un loc: „Mi-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau cu lacrimile” (II, 57). Evident, punând totul pe seama eredității, Cioran își detestă cu aceeași furie ucigașă rădăcinile. Citim într-un loc: „Mi-ar fi plăcut să am cinismul lui Talleyrand. Din păcate, prea mulți străbuni umili și cinstiți îmi inhibă ambițiile și-mi stingheresc mișcările. Sunt prea slab ca să mă scutur de o atât de grea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Möbius: Singura mea șansă e să rămân nedescoperit... Nu mai suntem liberi decât în casa de nebuni! Dincolo de pragul ei, orice gând, orice idee se preface în materie explozibilă... Newton: La urma urmelor, nu suntem nebuni! Möbius: Nebuni nu, dar ucigași... Cine ucide e ucigaș. Și noi am ucis. Fiecare dintre noi a venit aici îndeplinind o misiune. Fiecare dintre noi am ucis pe sora care ne-a îngrijit. Voi spre a nu vă primejdui misiunea secretă pe care o îndeplineați
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
e să rămân nedescoperit... Nu mai suntem liberi decât în casa de nebuni! Dincolo de pragul ei, orice gând, orice idee se preface în materie explozibilă... Newton: La urma urmelor, nu suntem nebuni! Möbius: Nebuni nu, dar ucigași... Cine ucide e ucigaș. Și noi am ucis. Fiecare dintre noi a venit aici îndeplinind o misiune. Fiecare dintre noi am ucis pe sora care ne-a îngrijit. Voi spre a nu vă primejdui misiunea secretă pe care o îndeplineați, eu pentru că sora Monica
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]