2,309 matches
-
având sentimentul clar al "apartenenței de grup", un parlament propriu, o guvernare proprie, interese generale comune, sociale și culturale, acceptate unanim de întreaga populație, care începuse deja să conștientizeze apartenența el specială. Cineva era mai întâi bucovinean, apoi german, român, ucrainean etc. Există exemple numeroase și interesante despre această "conștiință de sine" cetățenească. Ne aducem aminte că după 1918 primarii români care au venit în Bucovina să instaureze noua ordine politică și culturală a statului căruia Bucovina îi aparținea acum, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și considerați de noi, bucovinenii, ca străini. Toți bucovinenii, indiferent de etnie, se manifestau la fel. Sintagma "noi, bucovinenii" era ceva permanent și oricine citește presa anilor '20-'30 din secolul trecut, o poate întâlni. Copil fiind, aveam prieteni români, ucraineni, evrei, polonezi și mi-am păstrat până astăzi capacitatea de a înțelege toate limbile care se vorbeau în Cernăuți. Și atunci, de ce naționalismul? Naționalismul este o găselniță a secolului XIX, până atunci neexistând grupuri etnice bine definite. Existau doar uniuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Bucovina, iar în prezent se preocupă de toate aspectele istorice, în general, și de înrâurirea culturii și civilizației austro-germane, în special, în evoluția acestui ducat, editând și difuzând cu regularitate publicația "Kaindl-Archiv". Cel de-al doilea centru de studii, cel ucrainean, înființat în 1992, în fosta capitală a Bucovinei, încearcă să inventeze și să argumenteze "autohtonia" ucrainenilor, fie în întreaga Bucovină, fie, cel puțin, în zona de nord a provinciei, spre a justifica și legitima anexarea și păstrarea ei în granițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și civilizației austro-germane, în special, în evoluția acestui ducat, editând și difuzând cu regularitate publicația "Kaindl-Archiv". Cel de-al doilea centru de studii, cel ucrainean, înființat în 1992, în fosta capitală a Bucovinei, încearcă să inventeze și să argumenteze "autohtonia" ucrainenilor, fie în întreaga Bucovină, fie, cel puțin, în zona de nord a provinciei, spre a justifica și legitima anexarea și păstrarea ei în granițele actuale ale Ucrainei. Centrul de studii din Rădăuți încearcă să reconstituie punctul de vedere românesc, cu privire la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
măsură pentru clerul ortodox și dezvoltarea învățământului pentru populația autohtonă. Astfel, 170.913 ha de teren au fost arendate la un preț derizoriu hergheliei de stat din Rădăuți; circa 100.000 ha au fost date pentru împroprietărirea zilierilor ruteni sau ucraineni imigrați din Galiția, după revoluția de la 1848-1849; până la 1900, din cele 105 mile pătrate, cât însuma suprafața Fondului Bisericesc, 72 de mile pătrate au fost înstrăinate, rămânând doar 33 mile pătrate sau 25 domenii funciare, adică numai 12.473 iugăre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
XVII-lea din arhivele rusești menționează prezența În teritoriul cucerit a românilor În proporție de 69,2% iar rușii 2%. Extinderea imperiului rus continuă și În 1812 este anexată Basarabia iar teritoriile recent cucerite sunt intens colonizate cu ruși și ucraineni. Procesul de rusificare În teritoriile ocupate continuă până la Revoluția Rusă din 1917 când la Chișinău, Sfatul Țării proclamă Basarabia Republică Populară Democratică Moldovenească. În 27 martie 1918 se votează În unanimitate alipirea Basarabiei la România. În noile condiții create de
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
Între anii 1785-1822 cu 75% iar În unele zone cum ar fi Valea Siretului și fostul Ținut Cernăuți cu 112,4% și respectiv 110,3%. S-a produs o modificare important În structura etnică prin așezarea În zonă preponderent a ucrainenilor. În perioada 1862-1875 etnia locuitorilor se Înregistra după criteriul limbii de comunicare ceea ce a adus o schimbare În favoarea românilor. Situația favorabilă românilor nu a convenit oficialităților germane și ca urmare a inițiat o politică de Încurajare a elementelor alogene
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
favorabilă românilor nu a convenit oficialităților germane și ca urmare a inițiat o politică de Încurajare a elementelor alogene, de deznaționalizare a băștinașilor și stimularea germanizării. Studiul Întreprins de Constantin Ungureanu se Încheie cu remarca: „ În ajunul Primului Război Mondial, ucrainenii locuiau compact În partea de Nord-Vest a Bucovinei, românii erau concentrați În principal la Cernăuți, iar germanii În zona cu populație majoritar românească”. Înfrângerea armatei germane În vara anului 1918 lasă fără autoritate teritoriile părăsite de armată și autoritățile germane
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
ocupată care Încercau să treacă frontiera În România. Așa numiții „ dușmani ai orânduirii socialiste” au fost deportați În Siberia și Kazahstan pentru o vină imaginară sau pentru oarecare avere. În eșaloanele de trenuri cu direcția locului de deportare erau aduși ucraineni sau ruși. O adevărată tragedie s-a derulat În lagărele siberiene, În Kazahstan, și dincolo de Cercul polar. Celor deportați li se confisca averea iar celor eventual reabilitați ulterior, nu li se restituiau bunurile răpite. De remarcat că după anul de
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
1945 au fost create În centrele raionale detașamente de exterminare-gărzi paramilitare, care se bucurau de condiții privilegiate În privința salarizării și repartizarea de produse alimentare. De remarcat că politica de colonizare În teritoriile cucerite a dus la schimbarea raportului dintre ucraineni și localnicii din Bucovina cucerită. Concomitent se afirmă politica de slavizare prin multiple metode - ziare, reviste de cultură dar În cea mai mare măsură prin rețeua de Învățământ. Evenimentele sociale ce au urmat gravelor și variatelor schimbări politice, ideologice, teritoriale
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
Bucovinei, 260.182 În Nordul Basarabiei și 30.275 În zona Herța. Pe naționalități repatiția era următoarea: Nordul Buconineiucraineni (inclusiv huțuli 2,2%)-45,5%, români-28,9%, evrei-13,3%, germani- 5,9% și polonezi 4,7%. În nordul județului Hotin ucrainenii erau 57,2%, români - 19,4%, ruși - 16%, evrei - 7%. În Ținutul Herța românii reprezentau 92,8%, evrei- 6,5%. Redăm câteva evocări din lungul șir de tragedii consemnate de supraviețuitorii regimului de ocupație și Înscrise În monumentala operă „Românii
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
repatrierea germanilor, polonezilor și deportarea evreilor- 43.768 din Bucovina și 10.368 din județul Dorohoi ( „Românii din Ucraina” pag 213). Situația etnografică din Regiunea Cernăuți Înregistrată În anul 2001 comparativ cu statistica din 1989 arată o creștere a numărului ucrainenilor și revenirea mai multor locuitori la denumirea de român. Supraviețuirea elementului românesc, evoluția În timp a comunităților românilor din regiune, este o legitimă preocupare cunoscând țelurile și mijloacele folosite În problema națională atât În perioada țaristă dar mai ales În
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
I al Românilor din regiunea Cenăuți (17 iulie 1992). Lucrările Congresului pornesc de la circumstanțele specifice minorității românești din Regiunea Cernăuți unde se află peste 200.000 români, constituind procentajul de 20% din toată populația situîndu-se pe locul al doilea după ucraineni. Congresul a stabilit: Românii din Ucraina au fost supuși unei distrugeri sistematice a vieții lor spirituale, culturale și fizice din partea sistemului sovietic totalitar. În acea perioadă sovietică s-a procedat la asimilarea forțată a românilor care totuși au rezistat păstrând
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
francez îmi povestea, în pauza de cafea a unui colocviu internațional, mirarea sa și a colegilor săi în fața fluxului neîntrerupt de pelerini de la Bari, în Italia, acolo unde se află relicvele Sfântului Ierarh Nicolae. Pelerini de origine ortodoxă, români, bulgari, ucraineni, moldoveni (toată mâna de lucru ieftină a Occidentului), reinventează și repun pe hartă acest loc de pelerinaj (Juillard, 2012: 114). După cum în marea Catedrală din Chartres, bijuterie a creștinătății, am putut vedea cu propriii mei ochi „pelerini” ruși și ucraineni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ucraineni, moldoveni (toată mâna de lucru ieftină a Occidentului), reinventează și repun pe hartă acest loc de pelerinaj (Juillard, 2012: 114). După cum în marea Catedrală din Chartres, bijuterie a creștinătății, am putut vedea cu propriii mei ochi „pelerini” ruși și ucraineni (de fapt, muncitori imigranți trăind la Paris) rugându-se la celebra relicvă le Voile de la Vierge (Acoperământul Maicii Domnului) adusă aici în anul 876. Potrivit tradiției, este vorba de o piesă de îmbrăcăminte purtată de Fecioara Maria în momentul Bunei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ne gândeam decât la... În fiecare zi era câte ceva nou... Nimic nou, slavă Domnului că nu-i nimic nou, e așa cum este. Aveați informații despre cursul războiului? de unde aflați ce se Întâmplă? Eu aflam de la prefectură. Era unu’ Peter, un ucrainean, era și el acolo un fel de șef. El ne spunea. El a și dispărut, Înainte de a veni rușii. Cred că a fost partizan - era un om! Și ne spunea. Eu o dată am ascultat la radio, Înainte de prăbușirea fascismului. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eram cu ea Împreună, deci familia ei, și ne proteja și pe noi. Am stat acolo vreo două luni, am vândut tot ce era pe noi și din rucsac În piață - era acolo o piață, mai departe un pic, la ucrainenii de acolo. Și, Într-o dimineață, pe la ora patru, la sfârșitul lui iulie, Începutul lui august, au sosit nemții. Și a sunat clopotul și am ieșit cu toții afară. „Toată lumea la apel!” - s-au uitat la noi, nu știu ce... „Să știți că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au luat de acolo și am plecat la cariera de piatră de la Cetvertinovca. Acolo am stat Împreună cu vitele, câteva săptămâni, cam două luni, și iarăși ne-au luat și am plecat de la Cetvertinovca la Obodovca. Acolo ne-au băgat la ucraineni În case. Opt persoane am stat Într-o cămăruță mică - eu dormeam sus pe cuptor, Îmi aduc aminte. Acolo am stat multă vreme, nu mai știu cât. Ucrainenii erau oameni foarte de treabă: se purtau tare frumos cu noi, ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și am plecat de la Cetvertinovca la Obodovca. Acolo ne-au băgat la ucraineni În case. Opt persoane am stat Într-o cămăruță mică - eu dormeam sus pe cuptor, Îmi aduc aminte. Acolo am stat multă vreme, nu mai știu cât. Ucrainenii erau oameni foarte de treabă: se purtau tare frumos cu noi, ne dădeau și de mâncare - au tăiat porci și ne-au dat slănina așa, cum era tăiată de la porc. Așa se mănâncă În zona aceea. Da. Și acolo am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-au dat slănina așa, cum era tăiată de la porc. Așa se mănâncă În zona aceea. Da. Și acolo am stat mai mult timp și ultima stație a fost Tatarovca. În Tatarovca, să zic așa, ne-a mers foarte bine. Ucrainenii s-au purtat bine, ne duceau la muncă la câmp, ne dădeau și de mâncare... Dar din când În când veneau românii. Și ne ascundeam ca să nu ne ia de acolo. Ne-a fost bine acolo... Și tot așa, foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noroc, pentru că ceilalți au murit... Da, da. Aici, În Târgu-Mureș, suntem trei care am fost deportați În Transnistria, dar nu În același loc. Și când v-ați Întors În Cernăuți cum s-a purtat cealaltă parte a populației? Acolo erau ucraineni, era Ucraina. Un an am fost la școală; și În 1940 am fost la școala rusească și după aceea. Și oamenii cum v-au Întâmpinat când v-ați Întors? Pe strada unde noi locuiam am avut o mică vilă - mătușa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
iar dimineața trebuia să mergem la lucru la jandarmi. Încărcam vagoane, descărcam vagoane... Dimineața trebuia să fim prezenți acolo. Nu primeam absolut nimic - nici mâncare, nici bani, absolut nimic. Seara ne duceam acasă. Cum am supraviețuit? Norocul nostru era că ucrainenii erau săraci lipiți pământului. N-aveau nimic. Dacă aveau vacă - vaca era Împărțită În patru anotimpuri: vara la ăsta, toamna la ăsta, iarna la ăsta și primăvara la ăsta. Așa era (râde). Când ne-au dus la câțiva kilometri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu ochii, dar erau cazărmi - nu știu câte, 7-8 cazărmi mari. O parte erau la dreapta, o parte la stânga, peste drum. Și drumul era În mijloc. N-aveau nici ferestre, nici uși. Nimeni, absolut nimeni n-a fost acolo. Au luat niște ucraineni, le-au dat banderola albă, ca să aibă grijă să nu fugă cineva de acolo. Și ne-au lăsat acolo până toamna. Au adus oamenii de la Moghilev și acum Scazinețul era populat. Erau camere mari și WC nu exista. Atâția oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
gata, nici o problemă, lua pușca și te Împușca imediat. Și așa am ajuns Într-o seară Într-un loc. Nu știam unde. Era o comună acolo, unde erau cazați nemții, și doi sau trei din oamenii ăștia care ne Însoțeau, ucrainenii, s-au dus acolo. Am stat vreo oră până au venit Înapoi, cu trei-patru nemți. Noi parcă ne-am bucurat că am scăpat de bandiții ăștia de ucraineni. Și am Început să vorbim cu ei În germană. Și ei s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cazați nemții, și doi sau trei din oamenii ăștia care ne Însoțeau, ucrainenii, s-au dus acolo. Am stat vreo oră până au venit Înapoi, cu trei-patru nemți. Noi parcă ne-am bucurat că am scăpat de bandiții ăștia de ucraineni. Și am Început să vorbim cu ei În germană. Și ei s-au bucurat că aveau cu cine discuta - au discutat cu noi și au spus: „Unde mergeți?” - „Mergem la Tivliv” - „Da, să vă duceți acolo, că acolo vă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]