5,154 matches
-
probleme de stat. În poziția de secretar al democrației florentine, cîștigată la 29 de ani, tînărul ambițios, cu ochi de Argus, s-a făcut repede necesar prin inițierea deplină în soluțiile de organizare statală și acțiune diplomatică. Biografii au fost uimiți de mulțimea actelor de tot felul rămase de la el în cancelaria Florenței. Va fi în grațiile elitei republicane formată din familiile Rucellai, Ridolfi, Vettori, Soderini, care îi prețuiau inteligența, devotamentul pentru Italia, sagacitatea vederilor politice, stilul rapoartelor diplomatice și al
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și cu multe osteneli și primejdii pe care le-am întîmpinat. Opera aceasta, eu n-am înfrumusețat-o și nici nu am umplut-o cu fraze îndelung meșteșugite, cu vorbe umflate și mărețe sau cu alte găteli și ornamente care uimesc privirea și cu care mulți obișnuiesc să zugrăvească și să împodobească lucrurile pe care le spun; deoarece am voit ca ea, sau să nu merite nici un fel de cinstire, sau să și-o dobîndească numai prin noutatea conținutului și prin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai e ce a fost și că e mai bine așa cum e acum. — Dar ție, Îl Întreb, nevasta cum Îți spune? — Willi. Domnul Willi Îmi zicea și ea la Început ca toată lumea, acuma, acasă, mi-s numai Willi. Prea ne uimea acum pe toți Vilmoș ăsta ca să nu-l În țepăm puțin, așa că unul l-a zgîndărit dacă nu cumva se mai teme c-o să lunece cu sania-n Dunăre... Numai de valea asta de aici mă tem... Numai ea ne
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
L-au Întins pe masa pe care citea nenea Weisz, iar felcerul, ajuns și el ca prin vrajă acolo, urma să se uite la el. Am văzut din nou mult sînge și am plecat. Eram atît de amețit și de uimit, nu de alta, ci de sosirea acasă a lui Zoli accidentat Înaintea mea care alergasem cu sufletul la gură, că mama a trebuit să-mi explice de mai multe ori că bunicul lui oprise o mașină care-l adusese iute
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
năm undeva pe drum, să-l Împușcăm noi?... Oricum, la co man dament, are toate șansele unui glonte. Pri zonierul cunoștea bine germana, așa că a scos din nou meda liile și docu men tele de la Îm păratul. Tinerii au rămas uimiți de povestea lui, Înrolat voluntar la Villach În regimentele austriece și plecat imediat pe frontul sîrbesc, apoi cu con tin gentele maghiare pe cel rusesc. Weisz a dat la iveală și un săculeț camuflat, numai el știa cum, plin cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
A comentat apoi, aveam să Înțeleg că gîndise Îndelung formularea: — Să te ajute simțul tactil fără să atingi obiectul... Trebuie că se ascunde aici bătaia unei aripi de Înger! Mă mai Întrerupsese de cîteva ori, rugîndu-mă să reiau explicațiile. Exclama uimită din cînd În cînd. — Să nu vrei să vii tu În Germania și să scrii toate astea acolo?... Te-ar asculta toată lumea, sînt chestii ciudate și necunoscute! — Acolo cred că au fost spuse demult. Au centre de cercetare În ambele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se gîndeau să plece. Îi omenise cum Îi dăduse mîna și lui, Îi Înțelesese, numai că venise ziua cînd nu mai avea cu ce să-i țină. Potera i-a luat pe străini pe sus, Îmbrîncindu-i și suduindu-i. Gazda, uimit peste poate, s-a băgat la mijloc: — Nu-i Îngăduit a da În ei, că lor li s-o arătat Maica Sfîntă, iară vouă nu! — Gura, chiaburule! — Apoi, dacă asta ni-i cinstea..., zise omul și se Întoarse din grajd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înțepenească În timp ce căsca ochii la „ég“. Fiul Pomeanului se Închină și Îndrăzni: „Én is beszélek magyarul!“ Nu-l Înțelese nimeni. Totuși, În graiul acelor oameni toate cuvintele care numeau mădulare ale trupului sunau la fel ca-n limba ungurească. Descoperiră uimiți că se pot Înțelege. Păstorii foloseau aceleași vorbe ca și ungurii pentru: cap, dinte, obraz, limbă, mînă, frunte, os, sînge, inimă, bărbat, prunc și altele. Pomean Îi numea „hanți“ și povestea că În fiecare iarnă se lăsau la vale spre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a-l păstra în veci neschimbat. 312 Când află de toate acestea, regele se bucură nespus. Socotea că lucrarea fusese dusă la îndeplinire cum nu se putea mai bine. I s-a citit și lui întregul text și a rămas uimit de înțelepciunea Legiuitorului. I-a spus lui Demetrios: „Cum de nici un istoric ori poet nu pomenește de cartea aceasta atât de veche și desăvârșită!?” 313 Demetrios i-a răspuns: „Pentru că Legea aceasta e sfântă și vine de la Dumnezeu. Unii, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fusese la 5 februarie 1597. Un an mai târziu, bolnav și disperat din cauza insucceselor militare, murise și "maimuța". Dar pentru toate e timp și mâine. Acum însă, o să treacă pe la biserică, în drum spre casă. O să stea până la sfârșit. Îl uimea mai ales cum stingea preotul lumânările. Punea pavăză cu mâna în fața fiecărei flăcărui, iar lumina se reflecta o clipă pe veșminte și pe fața lui. O clipă plină de blândețe și parcă fără de sfârșit... Mâine dis-de-dimineață... o să vadă și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înțeleg. Dar, oare, mai iubesc ? Vedeți, de asta cioplesc de fiecare dată, la ieslea pe care v-o dăruiesc, un înger mic deasupra. E îngerul pe care nu-l găsisem atunci. Ca să ne aducem aminte. * Bătrânul terminase povestea. Ne uitam uimiți la îngerul care-și desfăcea aripile deasupra ieslei. Era din lemn și părea viu. Îl aștepta. Viu, în plină lumină, îl aștepta. Era iubirea însăși, cea care aștepta. Dar când El o să se întoarcă, va mai găsi iubire în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
prietenii și fiecare avea în mână o bucățică de pâine mică, pătrată, mirosind a soare, a trandafiri de dulceață, a zăpadă și țurțuri... O mâncară. Era bună și dulce, atât de dulce cum niciodată nu fusese vreo mâncare. Se uitau uimiți unul la altul, nu le venea să creadă. "O să-i spunem cabanierului, să vedem ce zice el" își spuseră. Cabanierul tocmai urca poteca, în hainele lui de sărbătoare. Când ajunse lângă ei, se scotoci în buzunarul de la piept și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ceasul mare pe care scria cu litere negre-aurii : Paul Garnier, chiar acolo, sub ceasul gării, l-am văzut. Mulțimea se rărise, am așteptat până când și ultimii doi i-au dat florile și au plecat ținându-se de mână, uitându-se uimiți unul la altul, și m-am apropiat. Se așezase pe o piatră și își ștergea ochii cu pumnișorii strânși. Plângea. Era atât de mic, alb-străveziu și plângea. Abia îl puteai vedea. L-aș fi mângâiat pe buclele albastre, dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-l văzuse până atunci, nu făcea parte din echipa de asistență medicală, așa că au crezut că venise cu victima. Da, hai să mai încerce. Iar prietenul ăsta al lui s-a aplecat la ureche și l-a strigat pe nume. Uimiți să-l vadă deschizând deodată ochii, au continuat procedurile de reanimare și nimeni nu s-a mai uitat după prietenul lui. Când , mai târziu, l-au întrebat cine e tânărul de vreo treizeci de ani, așa, înalt, frumos, cu plete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ar fi mierlit-o la Băneasa, împușcat de securitate... Fănel Trifu scăpase nevătămat, dar s-ar fi aflat în arestul Ministerului de Interne. Alții cică ar fi scăpat neprinși... Adevărul-adevărat era greu de știut, dar ceva fusese acolo, la Băneasa... Uimit de cele aflate, Stelian vru să spună ceva, dar renunță, văzându-l printre stinghiile chioșcului pe poștaș, care îi aducea ziarul. Apoi căzu pe gânduri, îngrijorat de perspectiva convocării sale la miliție sau chiar la securitate, pentru a da informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scurge un lung moment până când reușește să îngâne : Într-adevăr, sunt Dora Almăjan, devenită Matei prin căsătorie. Dar dumneavoastră cine sunteți ? Cum este posibil să știți cine sunt fără să ne fi întâlnit vreo dată până acum ? Și eu sunt uimit și emoționat dincolo de cuvinte de această întâlnire la care nu am încetat să gândesc. Da, am visat de când eram copil să vă întâlnesc. V-am visat de pe când citeam Robinson Crusoe sau poveștile lui Ispirescu și a fraților Grimm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este posibilă o asemănare atât de perfectă, dar acum înțeleg. Sunt verișoare primare. Singurul detaliu care pune un semn de întrebare este că Alindora ta a plecat în Germania, iar eu am întâlnit-o în Franța. Asta nu m-ar uimi prea mult, cu firea ei, cu înclinația spre literatură și arte, Franța i se potrivește mult mai bine ca Germania. Dar spune-mi cum arată și ce fel de medic, ce fel de om a devenit ? Este un medic minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prezintă importanță. Ce vină aveam eu, dacă niște evaluatori, limitați axiologic, nu erau în stare să interpreteze corect răspunsurile? Când eram la școală, în prima pruncie mai ales, îmi erau dezvăluite, printr-o intuiție grozavă, toate misterele existenței și-i uimeam pe toți cu răspunsurile mele. Într-un rând, a venit la noi în clasă un domn pe care doamna îl numea tovarăș și ne-a întrebat care dintre noi mergem la biserică. Pentru a salva onoarea clasei, deoarece nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dă curent cu țârâita, atunci când merge cu mine la biserică. Și am mai zis că e mișto la biserică, pentru că preotul nu pune note, ca la școală, nici nu înjură, ca milițianul, și mă laudă mereu. Domnul tovarăș a rămas uimit de inteligența mea, s-a uitat lung la doamna noastră ceva în genul "n-am mai văzut un copil atât de luminat" și, când a văzut că are cu cine angaja o convorbire, a continuat: "Și ce faci tu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la biserica din satul bunicilor, l-am corectat pe ferentaristul muzician care încerca să descifreze o partitură. Am crezut că mă aflu la începutul unui nou război cu profesorii, ca și cum celălalt nu-mi fusese de ajuns. Dar ferentaristul m-a uimit: "Z, m-ai tras pe sfoară. Tu chiar ești făcut pentru muzică!" În clipa aceea, deși nu-mi fusese niciodată foarte drag, chiar am vrut să-i spun că-l iubesc. Răspunsese unei măgării cu un gest de încurajare. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe o vioară care nu era lângă mine. Când am dat să plec, Milică, omul care părea că nu vede vreodată pe cineva, s-a oprit din cântat și mi-a făcut semn să mă apropii... De când cânți?... Am rămas uimit de întrebare... Te-au dat de gol degetele. Tare frumos mai aleargă... Milică a zâmbit frumos, neasemuit de frumos. S-a uitat lung la degetele mele, a pus apoi mâna în pălărie, a luat banii pe care îi dădusem chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
către țărm, dacă îl lăsam slobod. Stătea și ore în șir, în așteptare, pe țărm. Mi s-a-ntâmplat ca, o dată, când lady tocmai se apropia de țărm, într-o mică ambarcațiune, El-Zorab să necheze a mare bucurie. Am rămas uimit atunci când am văzut-o coborând. El-Zorab și lady au provocat atâta zarvă în port, când s-au revăzut, încât cei de pe-aici au vorbit mai apoi doar despre lady și El-Zorab. Au devenit o legendă, pe insulă. Caii pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fereastră; Steluța umbrei ce s-a rătăcit Bate de șapte ori la fereastra casei mele, Aș vrea să plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați, Spectacolul uimește prin depărtare Și recele se instalează treptat. Spectacol estetic, bazat pe răceli. Cad frunzele de smarald, coboară fluturi de soare, Nu se aud ecouri, se simte apa lin Iar liricul senin Sună încet în noapte. Cad aburii de intim, cascada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Promiți? Pe cuvânt de cercetaș! Le văzui și pe celelalte cunoștințe pe care mi le făcui la serata trecută. Era ocazia perfectă și pentru a o prezenta pe Alex unor persoane cu care bănuiam că se va înțelege bine. Îi uimirăm pe toți "pretențioșii" societății cu spectacolul nostru, al trupei de balet. Chiar cu acea ocazie furăm luați în vizor de către directorul Teatrului, care ne plăcu foarte mult. Aceea era prima noastră reprezentație de acest fel. După bal noi, balerinii, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un tren te va aduce. Nu mai spune! Pe cuvântul meu. —A venit iarna, au venit sărbătorile, mă distram cu prietenii și prietenele, dar lipseai tu. Îmi închipuiam cum ar fi decurs sărbătorile să fi fost noi doi împreună. —Mă uimești, Matei! —Zău! Să nu crezi că este vrăjeală. Sincer îți spun. Am fost foarte, foarte afectat de altercația noastră din parc. De atunci nu te-am putut uita. Deci destinul a fost, în sfârșit, de partea mea ca să te întâlnesc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]