7,855 matches
-
alură magică, al reconstrucției de sine, declarînd: „Cine-și neagă limba, adoptînd-o pe-a altora, acela își schimbă identitatea și chiar decepțiile”. Să fie la mijloc doar o renegare a opțiunii juvenile pentru extrema dreaptă? Inexact, cu toate că Alexandra Laignel-Lavastine, în Uitarea fascismului, se mărginește la o asemenea explicație. Mai importantă ni se prezintă motivația stilistică, în măsură a acoperi o aspirație de ordin imanent a creatorului. Acesta dorește a marca tranziția de la „poetul” pe care l-ar fi ilustrat scriind în
Despre Bilingvism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2620_a_3945]
-
la lumină o colecție consistentă de fotografii din Epoca de Aur. Opera să fotografică, dincolo de unicitatea să, este păstrarea în imagini uluitor de adevărate a unei lumi în care mulți dintre noi am existat, o lume pe care o dăm uitării fără să ne dăm seama că nu este suficient să vrei, pentru a putea uita cu adevarat.”, se arată într-un comunicat de presă „Într-o țară normală fotograful acesta s-ar fi bucurat de o recunoaștere pe care o
Andrei Pandele își prezintă colecția de fotografii din Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/26287_a_27612]
-
idee ce se pierde sub greutatea vremurilor. Și de asta au ajuns acolo, în acest interval, mari spectacole, făcute de mari regizori, cu mari actori. Un gram de nebunie s-a strecurat în toată această povestea despre memorie și despre uitare și despre iubire. Poate și de asta e altfel. Poate și de asta rezistă. Am plecat din Caracal într-o noapte în care furtuna se arăta, din cînd în cînd, pe la marginile cerului. Priveam pe geam, în depărtare, o lume
Fiecare iși are pe scenă Dumnezeul lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2562_a_3887]
-
Pe 3 mai, George Constantin ar fi împlinit optzeci de ani. Pe 26 aprilie sînt, deja, douăzeci de ani de cînd nu mai e. La șaizeci de ani, Actorul a plecat. Și mai trist, și mai singur ca niciodată. Lăsînd uitarea să ne întunece mințile. Ca norii negri de furtună, cerul. Mihai Constantin a fost, pentru mine, Ariel. Am șoptit amîndoi, cu gîndul la George Constantin, „Magistre fără seamăn, Slavă!”... Și am zburat pe insula magică. Acolo, Stăpîn absolut, Prospero! Am
Fiecare iși are pe scenă Dumnezeul lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2562_a_3887]
-
Nobel, Czeslaw Milosz, i-a și dat la rându-i o replică, aceasta în florilegiul său Salvare. În continuare, nu se poate să nu remarcăm cum - cu obstinență - Rózewicz se va întoarce spre trecut, propunându-și să nu-l dea uitării: Icoane noi făuresc pentru voi/roditoare și pline de căldură// Voi nu cunoașteți moartea noastră/ n-ascundeți pe dedesupt/șanțuri întunecoase/voi stați cu fața la soare/copiii mei. Omul nou la Rózewicz ne apărea ca un „ucenic vrăjitor”: Deschis tuturora/fără
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
Infernul concentraționar din închisoarea Târgșor De mai mulți ani am asudat pe meterezele cerce tării ororilor totalitarismului, pentru a șterge praful uitării de pe fruntea unor simboluri ale demnității, împinse, cândva, într-o negură pe care nu o merită. Să nu uităm că, peste mirifica Românie au tropăit cu cizmele dictaturii proletare, fel de fel de brute, care i-au exterminat pe intelectualii
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
iertării și al justificării morale, al sancțiunii și al opțiunii existențiale, romanul asumându- și, în mare parte, o astfel de dialectică a iluziei și adevărului, a identității și alterității. Memoria are, în acest context, un rol privilegiat, în măsura în care lupta cu uitarea, capacitatea eroului de a recupera fragmente de timp, de umanitate, de istorie reprezintă o modalitate de restabilire a adevărului prin „poveste”, prin refugiul în narativitate, ca formă suverană de supraviețuire prin ficțiune. Traian Dobrinescu surprinde, însă, în roman, și demisiile
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
convertească predicația la cele divine, Dionisie dă o definiție a numelui divin care implică o predicație complementară din partea celui numit și a celui ce numește, Anselm construiește ideea unui nou subiect al istoriei filosofiei, capabil să recepteze transcendența în condiția uitării de sine a subiectului. Grigore cel Mare se întreabă, în același orizont, „ce este ceea ce nu vede cel care îl vede pe cel ce vede toate?“, Bonaventura leagă trinitatea de organizarea întregului univers într-un itinerariu în câte trei pași
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
Se spune că în România scandalurile sunt ca minunile, adică nu durează mai mult de trei zile. Pe multe dintre ele, praful uitării se așterne nepermis de repede, chiar dacă e vorba de aspecte de cea mai mare importanță; alte scandaluri vin la rând și nimeni nu își mai bate capul cu ce rămâne în urmă. Iată, pe scurt, doar câteva dintre misterele toamnei
Analiză: Câteva mari întrebări rămase fără răspuns () [Corola-journal/Journalistic/27812_a_29137]
-
nouă luptă care nu se va sfârși niciodată? 1532. Blestemul este fiul patimii. 1533. Blestemul trece dincolo de spiritualitate într-un transcendental al urii pentru a reveni de fiecare dată cu și mai mare putere înlănțuind păcatele nimicniciei ce sălășluiesc în uitarea din noi. 1534. Patima se reazămă deseori pe blestem în lumea păcatului. 1535. Cât blestem ascunde o operă monumentală scrisă cu patimă? 1536. A existat vreodată dor, iubire și blestem fără de patimă? 1537. Moartea este patima vieții precum viața a
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
1613. Patima este scânteia care a aprins focul cunoașterii, incendiind trupul Cuvântului Lui Dumnezeu cu iubire. 1614. Patima este plânsul prin care lumea devine copil. 1615. Patima este ființa Destinului și neființa morții. 1616. Patima face să doară până și uitarea. 1617. Nu există patimă mai profundă decât aceia din sufletul Cuvântului Lui Dumnezeu prin care existăm. 1618. Nu poate exista mântuire sau păcat, fericire sau durere fără de patimă. 1619. Patimile au născut religia și păcatele prin care omul a iubit
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
anume de a privi patima propriei tale ființe. 1646. A învins sau a pierdut cineva ocolindu-și propriile sale patimi care-i reflectau voința? 1647. Suntem un zbor al patimilor din noi care se vor prăbuși odată cu moartea în apa uitării acestei lumi. 1648. Câtă patimă trebuie să fi pus Dumnezeu în creația sa odată ce putem iubi această lume. 1649. Numai focul patimii poate aprinde sublimul pasiunii. 1650. Care zâmbet nu-și are patima lui? 1651. În sufletul fără patimi este
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
47 de ani, tot din cauza alcoolului”) blestemul și-a întins aripile și asupra generației din care fac parte. N-am suficient sânge rece să-i trec în revistă pe cei care, în ultimii douăzeci de ani, au trecut în tărâmul uitării însoțiți de aripile vaporoase ale alcoolului. Tot ce pot face e să citez câteva versuri dintr-un poet aparținând generației care ne-a premers: „o bucată de brânză mai cântă pasărea/ în munții carpați/ un ardei și-o ceapă mai
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
un tânăr jurnalist ce locuiește împreună cu prietena să de un an și jumătate. Lucrurile se complică în momentul în care aceasta dispare subit din viața sa, fără nicio explicație în afară de un bilețel de adio. Pe parcursul acțiunii și în procesului de uitare a Margăi, Andi trece prin diferite stadii, de la negare la frustrare, enervare, gelozie,toate împletite cu autoironie și umor. Finalul nu este neapărat fericit, ci doar altfel. O carte despre mizantropie, toleranța și divinitate în secolul 21. Dacă merită sau
Cum să uiți o femeie, un manual de trecere peste o despărțire () [Corola-journal/Journalistic/22316_a_23641]
-
iar la 15 martie, 70 de ani de la trecerea sa în lumea umbrelor. O dublă aniversare, ce ar fi meritat, poate, puțină atenție din partea intelectualiilor români, fie ei aflați în țară sau în exil. Se aruncă, iată, încă odată, valul uitării sau al ignoranței peste o personalitate de seamă a culturii române, la fel cum, în urma cu trei ani, în 2007, puțini au fost cei care și-au amintit de centenarul Mircea Eliade. Cu toate acestea, putem spune, fără frică de
Nae Ionescu în țară și exil. In: Editura Destine Literare by Sebastian Doreanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_453]
-
tradus și în limba română la Polirom), Julian Barnes (UK), Mihail Șîșkin (Rusia), Jeanette Winterson (UK), Jan Koneffke (Germania), Annie Proulx (SUA), Tomas Eloy Mártinéz (Argentina) etc. Un roman despre frica de moarte, despre visuri și iluzii, despre memorie și uitare și care urmărește destinul a două personaje din România contemporană, Amorțire a apărut în colecția „Fiction Ltd." a Editurii Polirom, și în ediție digitală, și s-a aflat în topul celor mai bine vîndute cărți ale editurii la Salonul Internațional
Export de cărți în China. Vezi cui aparține primul roman by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/22652_a_23977]
-
avangardei” și-a înclinat scrisul devenind pro hitlerist, pro antonescian, căzând în dizgrația celor de sus, iar „colegii” mondiali nu i-au „întins o mână de ajutor” (apud C.U.) Și acum, vorba lui Cernâșevski, ce-i de făcut? Simplu - uitarea! Al patrulea care a sprijinit convingător avangarda a fost Geo Bogza. El a evoluat de la revoltă (răzmeriță), până la docilitate (sub comuniști). El, întemeietorul reportajului literar în România, cu „școala vieții adevărate”, făcută prin studiu de caz (uri) la fața locului
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
-se drept un locuitor al Sectorului 2 pe nume "Marinescu". "Ingratitudinea este forma cea mai sublimă de recunoștință. După prezența masivă la înmormântarea lui Păunescu s-au făcut foarte puține gesturi care să amintească de persoana sa. Un val de uitare a încercat să șteargă urmele trecerii lui prin lume", a spus Gelu Voican Voiculescu. Acesta a adăugat că românii pot conștientiza golul pe care l-a lăsat dispariția poetului, "închipuindu-și cum ar fi reacționat Adrian Păunescu săptămâna aceasta când
Bustul lui Păunescu, dezvelit în Grădina Icoanei din Bucureşti () [Corola-journal/Journalistic/22787_a_24112]
-
ultimii ani: acela al „resuscitării” (tipografice, desigur, dar nu numai) unor volume-cult (cel puțin pentru membrii generației). Gestul va fi având și rațiunile lui practice, aceste cărți din the early eighties fiind astăzi aproape intruvabile și, deci, predispunând la o uitare comodă. Dar, personal, văd lucrurile un pic diferit. N-aș vorbi numaidecât despre o nostalgie a tinereții pe care deja sexagenarii autori o resimt. Îmi este însă destul de clar că aceștia sunt conștienți de momentul auroral pe care l-a
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
selfi”(au trecut anii, ne-am modernizat și-n dotări tehnice și-n...exprimare!) cu Gustavo Kuerten, celebrul campion de la Roland Garros! Putea să se întâmple orice în arenă,voluntarilor nu le pșsa...Apăruse un idol care-i emoționase până la uitarea de sine... O altă vedeta, cu o expunere mediatică impresionantă în spațiul asiatic, este campionul japonez Key Nishikori. Peste 50 de cameramani l-au așteptat două ore până și-a făcut apariția pe unul din terenurile de antrenament pentru a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92549_a_93841]
-
An. XXII, nr. XI (194), noiembrie 1987. „În descendența lui Sadoveanu (din care se străvăd, în stil, reminiscențe involuntare), dar cu abatere de la temele eroice, cu orientarea spre cultural, cu tendința expresă de a evoca și reabilita, a dezgropa din uitare, figuri ale trecutului care ne așază printre cele mai civilizate popoare ale lumii, Mihail Diaconescu s-a specializat într-un nou tip de roman istoric. Documentarea se face minuțios și este pusă în cărți aproape în întregime, dar și dreptul
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
sa forțată n-a fost de ajuns pentru a liniști autoritățile comuniste, suspecte la orice freamăt de demnitate și inteligență. A fost arestată de regimul comunist și trimisă la Pucioasa, județul Dâmbovița, unde a murit în 1955. A murit în uitare, singurătate și lipsă de recunoștință, ca mulți alți monștri sacri ai istoriei inconvenabile. Rămășițele sale pământești au fost înhumate la Cimiterul Bellu din București, acolo unde se află și astăzi o plăcuță cu numele ei. În Chișinău, o străduță se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
decât niciodată, că ele sunt parte a vieții mele, poate cea mai bună și că viața nu este decât proză dacă scrisul are și ceva virtuți literare sau doar amintire, pe care o consemnezi, o portretizezi sau o înmormântezi în uitare”. Ion Marin este considerat unul dintre ziariștii importanți ai presei post-decembriste din România, la edificiul căreia a contribuit masiv în ultimii 25 de ani, după ce își construise un anumit renume de “incomod” încă înainte de 1989. A publicat în cotidianele la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92614_a_93906]
-
și Mihai Beniuc! Înlăturat, în 1965, din funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor, redevine profesor de zoopsihologie la Universitatea din București, stabilindu-se, ca privilegiat al regimului, în ultimii lui ani de viață, la vila sa din Cartierul Primăverii. Dat uitării, se stinge din viață, la 24 iunie 1988, fiind înmormântat la Cimitirul Evanghelic Luteran din București, conform dorinței testamentare, fără festivități, fără discursuri, fără coroane de flori. Singur aflat într-o biserică, pe ultimul drum l-au însoțit doar Titus
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
precizat că, „pe tot cuprinsul României, numele acestor eroi a fost dat străzilor, școlilor, instituțiilor, în memoria lor s-au ridicat monumente individuale sau colective, întru veșnica lor pomenire se săvârșesc parastase publice și activități comemorative. Ștergem totul, cu buretele uitării forțate, și să ne vedem, în continuare, de viețile noastre, ca și când acești oameni nu au existat, ca și când nu ar fi eroii neamului nostru?” - se întreabă colega de breaslă, Cezarina Condurache. Suntem neam creștin cu acel profund cult al eroilor! Am
O lege anticonstituţională, antinaţională, în manieră cominternistă, stalinistă! [Corola-blog/BlogPost/92651_a_93943]