5,157 matches
-
de versificat. Ni-l imaginăm pe poet învârtind la manivela acestei mașini din care iese o nesfârșită bandă de hârtie acoperită de sonete. Versuri scrise la comandA Autorii de versuri scrise la comandă în timpul lui Ceaușescu încearcă azi să facă uitat acest episod din biografia lor. Când alcătuiesc ediții retrospective, omit textele compromițătoare. Există însă o autoare care se mândrește cu ceea ce alții ascund. Autoarea se numește Maria Dincă și a publicat nu demult un volum intitulat ostentativ File de istorie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
însă că, la Constantin Mitră, acest stil nu are autenticitate și că sună la fel de fals ca limbajul științific folosit de semidocți sau haiku-urile scrise de nejaponezi. Constantin Noica a făcut un fel de arheologie în cuvintele românești, descoperind sensuri uitate și activându-le pentru a exprima idei foarte greu de exprimat. A dovedit prin această operație scepticilor că limba română are o vocație filozofică și, mai mult decât atât, că este depozitara unei concepții despre lume sau măcar a unei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în poezia Tom și Jerry: „Ce credeți că a făcut / Jerry când n-a mai putut? / A ros iute frigiderul / și-a furat din nou șvaițerul.“ Deci: șvaițèrul! ... Se pare că nu e cool / cum rimează poetùl. Texte care trebuie uitate Un tânăr ziarist din Zalău, Daniel Săuca, și-a însușit (probabil din presa bucureșteană) obiceiul regretabil de face glume proaste pe seama oamenilor politici. Faptul că atacurile sale se îndreaptă împotriva unor lideri ai PSD, partid care a adus prejudicii României
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
impresia cititorului, că i se dă „iar la cap“ - dintr-un „capriț... fără căpăstru“. Plini de optimism, autorii explică într-o postfață că prin asemenea metode vor revoluționa poezia românească: „Într-o atitudine de frondă, întru luminarea adevărurilor de mult uitate, vom întoarce pe dos pipota limbii române și, printr-un perpetuu răzbel lingvistic sui generis, vom intra într-o nouă epocă poetică monumentală în sens horațian“ etc. Nu știm dacă Emil Stănescu și Mihai Samson Petrescu vor reuși cu adevărat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
contra îi crea un fel de amețeală, din care musai trebuia să scape. Își fixa un punct în depărtare și hora se oprea brusc, reintrînd în lumea reală prin care alerga. Dar capul său avea rafturi cu amintiri de mult uitate și se pusese pe scuturat praful de pe ele. Era copil, îmbrăcat frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai nespălați. Cu piciorușele crăpate și pline de rapăn și noroi, cu mucii la nas, mereu curgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
n-avea care era rostul întîlnirii de acolo. Furibund, orbit de hormoni, cel care mă asigura că el și familia lui îmi vor fi veșnic recunoscători, mă asalta cu o vigoare pe care n-o bănuiam. Imaginea aceea, de mult uitată, mi-a revenit în minte și acum chiar am devenit mai înțelept. Nu mai consider pe nimeni "bleg". Nu mai intervin cînd vreun "bleg" este în căldurile campaniei electorale. Reacția lui este puternic motivată. Este, dacă vreți, diferența între agonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
păpădiilor coapte, primăvara melcilor însetați! Cămașa ascunde cât să descoase misterul. Privește! Văzul, comoditatea de a lua totul de-a gata, de a cuprinde cu privirea mereu alte margini, de a evada din spații, de a îmbrățișa îmbrățișatele, abandonatele, râvnitele, uitatele, destrămatele, desfăcutele, înmulțitele culori, contururi, forme. Vederea, cea mai infidelă simțire: Ia-mi, Doamne, lumina ce nu mi se cuvine și dă-o la o salcie sau la un crin frunza verde trebuie să fie, petala albă. Eu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scuză, a mimat o amețeală, un echilibru cu punct de sprijin, o cădere în hău. Mâinile parcă îi erau blocate în rugăciune, picioarele desfăcute precum o spărtură în zid, doi stâlpi rigizi umerii, două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o poartă uitată deschisă peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea (stingerea se întâmplă când golești focul și nu fântâna din inimă). Domnișoara și-a desfăcut palmele, rugăciunea îmbrățișa necuprinsul, degetele, precum niște lumânări aprinse în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se bazează pe frica de pedeapsă, ce nu-i părăsește nicicînd." În privința egoismului oamenilor, iată ce găsesc în Scrieri diverse. "Oamenii plîng un lucru pierdut mai mult decît moartea unui frate sau a unui tată, deoarece moartea poate fi uneori uitată, dar averea, niciodată. Motivul este simplu: fiecare știe că o schimbare în Stat nu-i poate învia fratele, dar îi poate foarte bine restitui bunurile pierdute." Iar în capitolul al III-lea din Discursuri: "Așa cum o demonstrează toți cei care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
femeile cred că pot avea vreo șansă pentru găsirea unei slujbe, franțuzoaicele ar contribui semnificativ la creșterea populației active, din moment ce Franța este deja una din cele în care femeile sunt relativ mai numeroase în exercitarea unei activități profesionale. Nu trebuie uitată totuși legătura dintre activitatea feminină și fertilitate. Foarte adesea, dificultatea de a concilia viața profesională și viața familială ajunge la un arbitraj din partea femeilor care, din motive ce țin de cultură, își asumă cea mai mare parte din munca domestică
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sale. Social într-o asemenea măsură, încât expresia catolicism social ar fi trebuit să pară dintotdeauna pleonastică. (p. X) Cartea se prezintă sub forma unei țesături de citate ale Părinților, considerați a fi martori privilegiați ai acelei dogme/învățături astăzi uitate. Mai mult, într-o anexă, De Lubac constituie un dosar de câteva zeci de texte patristice, majoritatea traduse chiar de el, care-i întăresc argumentele și demonstrația din corpul volumului. Dacă citatele se acumulează, aceasta se datorează faptului că am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se împlinește, veniseră să împodobească bradul. De aceea se așează de Crăciun șapte lumânări aprinse la fereastră: pentru ca toți să ne găsim drumul spre casă. Fiindcă nu moartea, ci viața are ultimul cuvânt. Întotdeauna. Crucea dintre sălcii Părea un loc uitat. Oamenii nu vorbeau niciodată de el ca și cum nici n-ar fi existat. Se zărea când treceai podul peste râu un pâlc de sălcii crescut pe malul apei. Dacă te uitai mai bine, vedeai și ceața care se ridica din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
întregime cineva. Ieșeau din ceață cu amintirea tot mai ștearsă a ceva care se numea Soare, a ceva care se numea cer senin și bucurie, și prietenie, și iubire dar toate astea fuseseră demult. Era bine să fie uitate și uitate să rămână, ca să nu-i împiedice la lucru. Trebuiau să adune fâșiile de ceață, fâșii lungi, verzi-cenușii, care, strânse în mormane, erau duse la adăpostul zidurilor, ele însele cenușii. Nu știau la ce folosesc. Datoria lor era doar să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și întunecos era tot pustiu, da' măcar stăteam la umbră... stăteam și așteptam. Sigur că nu m-ar fi mâncat. Cine bagă în gură o biată sămânță rătăcită cine știe de când în buzunar ? Doar și firimiturile alea de pâine stăteau uitate acolo... Ei, asta e ! Răbdare, mi-am spus. Răbdare, să vedem unde ajungem. Doar n-o să rămână în pustiu !" Și am așteptat... am tot așteptat... Acu' mi-era groază nu cumva să cad, că acolo rămâneam. Și m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sala de operație... am aflat câte ceva. Când veți fi pe deplin restabilit după efort, v-aș ruga să treceți pe la mine. ― Voi trece cât de repede pot, domnule director. ― Vă aștept. Am o rugăminte, Însă; apelativul „director” să-l faceți uitat. Suntem colegi. Director sunt pentru alții... ― Voi ține seamă de rugămintea dumneavoastră... După vreun ceas, profesorul s-a ridicat și a pornit spre cabinetul directorului. Se simțea Încă nerecuperat complet. Mergea cu mâinile În buzunare, ca niciodată. Cei care Îl
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
coif din ziar în cap ; Dragoș, care avea vreo cinci ani și cel mic, Ciprian care abia făcuse primii pași, încălecați și ei pe ciomegele cu capătul imaginând cel al unui cal, trebuiau să îl urmeze. Bucuriile copilăriei au trebuit uitate repede, căci îndeletnicirile bărbaților plecați pe front trebuiau îndeplinite. Distribuția poștei rămăsese tot în grija lui, dar trebuia să o facă în goana mare, căci vitele mugeau, trebuiau mulse și duse la islaz, ulucul de adăpare trebuia umplut cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai bine. Refuzul lui obstinat de a veni să locuiască cu noi, cu Victor și cu mine : Am obligații, trebuie să termin lucrarea vieții mele", zicea el pe ton de glumă amară. Iar eu, în afara câtorva întrebări din vârful buzelor, uitate deîndată ce erau puse, nici nu m-am interesat cu adevărat la ce lucra, ce anume îl preocupa. Poate aici, în reproșul amar de a nu-l fi cunoscut și iubit suficient se găsește și explicația hotărârii mele nestrămutate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
răspuns nimic, dar chipul i-a fost luminat de un zâmbet fugitiv care a făcut să răsară în mine, plăpând, firul încrederii în el și în mine. Am băut ceaiul repede, dar cu înghițituri mici ca să pot savura gustul demult uitat, ca apoi să-l urmez fără întârziere în vizita de dimineață. S-a dovedit că Gerhard era un bun psiholog, căci m-a dus întâi în baraca noilor născuți. Văruită proaspăt și mirosind a spital ca și cea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cercul lui de dor. Cele două femei mănâncă în tăcere. Brânza și smântâna sunt cu adevărat delicioase și, alături de mămăliguța caldă, aduc în gura Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea uitată. Mănâncă ca un automat, gândurile copleșesc simțurile : "Încercările prin care a trecut Minodora în scurta ei viață o îndreptățesc să sălășluiască acum "la dreaptă Tatălui..." Cât sunt de neînsemnate impasurile din viața mea față de tot ce a suferit ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu ditamai dosarele sub braț într-o altă încăpere. Nu mi-ar displace, i-a acceptat presupusul avans Emil, cu tot dușul rece suportat pe care din acel moment și apoi o viață întreagă a încercat zadarnic să-l facă uitat. La câteva șoapte ale tinerei lucrătoare-cadriste acesta i-a răspuns doar bine, a deschis ușa cu spatele și, cu o reverență politicoasă, a dispărut către holurile labirintice ale demisolului, cu speranța unei posibile relații cu frumoasa damă. * * * Te-am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și talentată. Vă mulțumesc din tot sufletul și aș vrea să profit de ocazie pentru a vă invita la un alt eveniment de acest gen, o cină ce va avea loc săptămâna viitoare. Nici nu te gândi să ne faci uitați! spuse Françoise. Chiar am dori și noi să te invităm să petreci câteva zile la vila noastră din Pirinei. Plecăm peste două săptămâni, Poți să aduci pe cine vrei și, bineînțeles, este și Angi invitat. Ne-ar plăcea enorm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aleg numai cu deziluzii; iar, în al doilea rând, pentru că eu chiar cred că, dacă fericirea este menită unui om, ea va veni la el negreșit, indiferent de starea de spirit pozitivă sau negativă a acelui om. Deocamdată, mă simt uitată și fără ajutor, asemenea celor puțini, care mai sunt și ei la fel ca mine, căci încă mă găsesc legată, vrând nevrând, de gloata dăunătoare, de parcă aș sta așezată în vecinătatea unui rug încins, de care nu pot să mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu delicate arome, în cinstea căreia s-au ținut primele banchete în aer liber. Aceasta se întâmpla în aceeași perioadă Heian, primul care a organizat o astfel de "petrecere" în scopul contemplării copacilor înfloriți (hanami, care tradus literal ar însemna "uitatul mi la flori hana") fiind legendarul împărat Saga (sfârșitul secolului al VIII-lea). Treptat însă, în prim-plan s-a impus floarea de cireș, datorită efemerității ei. Japonia nu iubește frumusețea decât în clipa ei de pe urmă, în acea tremurare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu precizie, dar care se manifestă mai ales când produc texte științifice, îmi spune să mă liniștesc, să am în vedere faptul că fratele porc a rămas flămând și că, în fața asaltului său, semnificația micii epifanii riscă să fie rapid uitată. Ca om preponderent rațional, dau ascultare celei de-a doua voci: reintru tacticos în McDonald's și comand, într-un suprem acces de înțelepciune practică, un sandviș de pui. Poate că pasărea nu are, totuși, manii de canibal. Pour la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
crăiasa. -Bine, așa o fi precum spui și se mai îmbună apoi o întrebă: Știi să călărești? -Ai uitat cine sunt? răspunse crăiasa cu regret în glasu-i iritat, văzând că bătrânul crai nu se comportă cu ea după rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din tufișurile din spatele colibei, abia se mișca o iapă căreia i se puteau număra oasele de slabă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]