5,770 matches
-
când se plimbau de-a lungul străzii, dar îl considera un amic și atât, încă nu i se înflăcăra imaginația. De multe ori, Eleonora, știind că țigănușul o place, o învăța ce să facă atunci când se întâlnesc singuri seara pe uliță. Ei nu-i convenea ce-i spunea Eleonora și nu l-a lăsat niciodată pe Bibicu s-o pupe, cu toate că țigănușul tot încerca. Doar nu o dată, le auzise pe țigăncile mai mari spunându-i lui Bibicu: „Mă, prostule, pune-o
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
că nu-i plăcea să fie pupată de Bibicu sau de către alt copil. După ce rudarii au părăsit satul, când avea vreo doisprezece ani, au mai încercat și alți copii să o „înghesuie” pe la întuneric, când se jucau seara pitulita pe uliță. Maria, sora geamănă, se mișca mai repede ca ea. Radia de plăcere când se lăsa antrenată în asemenea jocuri. Exista la căminul cultural un cinema, așa că atunci când se dădea câte un film, băieții profitând că le plăteau biletele invitatelor, încercau
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
nevoia să fie mai apropiată de vreun băiat anume, mai mult decât de altul. De Dany și Bibicu se simțea atrasă ca prieteni. Dany cânta frumos, avea o voce caldă, odihnitoare și parcă atunci când începea el să cânte seara pe uliță sau la marginea râului unde se duceau să privească stelele în nopțile senine, cântau toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
spera ca tatăl lui să ’’negocieze” ca să o ia de nevastă pe Ana peste 2-3 ani, poate și mai devreme după tradiția țigănească. Mânat de aceste sentimente copilărești, toată ziulica cât era de lungă stătea cu ochii ațintiți pe capul uliței de unde trebuia să apară fătuca de la școală. Cum o vedea că se întorcea acasă, se și repezea să o aștepte, stând rezemat de poartă, ca și când era din „întâmplare” acolo. Nici Anei nu-i displăcea Cosmin. Ana avea părul lung până la
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
decesul regizorului-actor, Sergiu Nicolaescu, nu am mai asistat la o asemenea prostituare/ prostituție a canalelor și canaliilor ce le dirijează din umbră. S-a ajuns la concurență neloială cu babele analfabete, cu experiență. Ani grei, pe marginea șanțului din dotarea uliței natale. Nu se face bine dimineață și apocalipticii încep să infesteze atmosfera cu știri alarmiste pe voci isterico-paranoide. La posturile de știri străine prezentarea știrilor se face pe un ton calm, cald, neutru. La noi, tonul agresiv e însoțit de
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
goale, Pe cer nu vezi păsări să zboare; Totul este fumuriu, Iar pământul, ruginiu. În gradină e-un miros! Frunze multe sunt pe jos. Mirosu-i dulce-de gutui, De nuci, de struguri amărui. Vinul curge în pahare Sângeriu e la culoare; Ulița mea e aurie, Doamna toamnă iată, vie! 2011 Referință Bibliografică: E toamnă / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912, Anul III, 30 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Beatrice Lohmuller : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
E TOAMNĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363945_a_365274]
-
Emanuela a ieșit mândră cu căruța din curte, așteptându-și tatăl să urce. Mai apoi, alăturați umăr la umăr pe scaunul căruței, mândri unul de celălalt, sporovăind întruna, au dat fru liber calului, să tot tragă căruța după el pe ulițele satului, spre locul de unde aveau să aducă iarbă. Au ajuns repede și Emanuela și-a rugat tatăl să ducă dânsul calul în pripon. Ea a luat coasa și a început o brazdă. Avea mișcări regulate, precise și menținea ritmul fară
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
la masă, mai aveau de colindat mult prin sat. - Să nu stați toată noaptea prin sat. Peste un ceas să vă văd în casă!... Ați înțeles?... - Da, mamă!... Venim, n-avea grijă! Și băieții au roit-o din nou pe uliță, cu avânt de urat și mai mare. S-au ținut de promisiuni. Au venit acasă puțin după miezul nopții. Pădurarul și invitații lui se cinsteau într-una, mai cu țuiculiță, mai cu sărmăluțe, mai cu cozonac. S-au și apucat
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
pentru copii din sat, dar mai ales pentru câinii care răgușeau de atâta lătrat la auzul motorului. Mai apoi, patrupedele să îngrămădeau să-și lase niscai lichide personale pe rotile motocicletei, scrisori de dragoste către câinii din oraș. Gardul de la ulița meșteșugit împletit din nuele se întindea între doi nuci uriași iar portița era legată cu o sârmă că la niște femei singure, fără bărbat în bătătura. Cardul de rate se plimbă agale pe ulița, scroafa stătea tolănita în mijlocul ogrăzii cu
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
către câinii din oraș. Gardul de la ulița meșteșugit împletit din nuele se întindea între doi nuci uriași iar portița era legată cu o sârmă că la niște femei singure, fără bărbat în bătătura. Cardul de rate se plimbă agale pe ulița, scroafa stătea tolănita în mijlocul ogrăzii cu troscot iar purceii trandafirii abia fătați sugeau înfometați din țațele pline cu lapte. În teuca lungă dintr-un trunchi de copac așezată lângă poartă gașca tocmai își învăța bobocii verzulii și pufoși să innoate
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
fideli nouă, pentru care garantez că îți vor fi de folos dacă spui că vii din partea mea, desigur. Tăcere însă doresc din partea ta. -Am și uitat deja, mai spuse negustorul. *** Se lăsase deja seara când Baraba se furișă spre o uliță care dădea spre esplanada templului, la o anume intrare a unei case. Umblase ziua prin Ierusalim aruncând priviri pe furiș în urma sa, de frica patrulelor romane, deoarece știa că nici pe departe nu scăpase de furia procuratorului Ponțiu Pilat. În timp ce
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
la Templu. Nu te feri deci să recunoști cine ești, ca să nu fie și mai rău. Arhiereul nu te va lăsa și va trimite pe cineva să te scoată. Iar acum să mergem, mai spuse omul. Porniră amândoi pe o uliță pietruită, către reședința arhiereului Caiafa care se afla undeva la apus față de templu și după un timp ajunseră acolo. Era aproape întuneric și nu se vedea mare lucru dar Baraba știa că reședința arhiereului era un adevărat palat. Pătrunseră în
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
Da ce, statu’ n-o furat pământu' nost și l-o dat la colectiv? Amu nu mai avem nimică și murim de foame cu tăți. În orașul Beiuș era veșnic ordine și curățenie. Se matura și se uda foarte des ulițele. Oamenii erau muncitori și nimeni nu tăia frunză la câini. Meseria de hornar era respectată. Când trecea pe strada striga cât îl ținea gura „Hornaru” ca să știe lumea că e un coșar prin împrejurimi. Noi copii îl irmăream ca să îi
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
am venit să-ți povestesc despre el. Domnul Ștefănescu și-a ascuns rușinat o lacrimă. A mormăit cu capul în jos un „mulțumesc, Tudorele!” Nimeni nu-i mai spusese așa ceva. Când a plecat, cei doi l-au condus până în mijlocul uliței și l-au sărutat pe obraji ca pe copilul lor. Iar Tudorel, cu nuiaua după el, a plecat sărind într-un picior și strigând cât îl ținea gura : Bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!v Apoi cânta : „Astăzi s-a
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
luat chiar marele premiu pe județ cu poemul „Moartea căprioarei” de Nicolae Labiș. Mi-amintesc că atunci când eram în vacanța de vară și nu aveau loc asemenea serbări, eu strângeam copiii ca un adevarat lider; mergeam la gârlă sau pe uliți și le vorbeam despre intențiile mele de a organiza serbări în aer liber. Improvizam o scenă ajutați de părinții noștri, pe locul viran de vis-a-vis de casa părintească. Cortina era făcută din cearceafuri, părțile laterale ale scenei le împodobeam cu
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
sunt nici radiale (ca la Washington), nici sub formă de intersecții cu unghiuri drepte (ca la New York). Există o continuă “șerpuire”, în care adesea te trezești în locul de unde ai pornit! Trebuie să fii foarte atent pe cine întrebi, pentru că fostele ulițe sunt pline de prostălăi. Musai să te adresezi unor tineri mai stilați sau unor venerabili cu barbă albă și turban, care știu bine limba engleză. În parcuri perechile se întind pe iarbă și se giugiulesc în voie, vremea caldă îi
AVENTURI LA NEW DELHI – FRAGMENT DIN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362525_a_363854]
-
Te văd, să știi, si acumcum mustești așteptând.http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/04/24/povârniș/... IV. DETALII NESEMNIFICATIVE, de Dalelina John, publicat în Ediția nr. 1203 din 17 aprilie 2014. În raiduri sociologice de interviuri telecomandate mă plimb pe ulițe lungi și netede că oglindă. N-apuc să văd îndestularea căci neistovita, pasărea sărăciei, în cântările ei neoficiale, se stabilește la gură cârciumei din sat. Un copil cu maleta albastră trasă peste urechi cu pantalonii rupți pe-un crac cerșea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
că nu-i dau îl întreb de mama și de tată, de frați, de surori, și-i întind mâna protectoare. Se uită la mine căpiat și-mi cere iarăși bani. Citește mai mult În raiduri sociologicede interviuri telecomandatemă plimb pe ulițe lungiși netede că oglinda.N-apuc să văd îndestulareacăci neistovita, pasărea sărăciei,în cântările ei neoficiale,se stabilește la gură cârciumei din sat.Un copil cu maleta albastră trasă peste urechicu pantalonii rupți pe-un craccerșea cu ochii proptiți-ntr
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
afla întâmplător în preajma lui Lea, parcă-i lua Dumnezeu graiul. Se roșea la față, se bălbăia și cuvintele care le articula nu aveau parcă nici un înțeles neavând vre-o legătură. Ba odată, când Lea l-a oprit din drum pe ulița lor mai sărăcăcioasă situată la periferia comunei, ea l-a întrebat direct: - Spune-mi Leon, tu chiar nu mă placi deloc? Ce se petrece cu tine? Când te afli în dreptul meu, am mereu impresia că ai vrea să-mi spui
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
-ți spun! Pașii mei de nicăieri vin. Crede-mă nu am soare carpatin și ceața din grădină! (Paris, 19 iulie 2009) Cad ploi Cad-ntruna ploi plescăie-n asfalt sonorități prelungi, zăpezile de pe la noi, mi-au rămas doar fenomene mirajul uliței din sat, îmi saltă dorul în poeme. Jăratecul din vatră, unde făceam grăunțe copate, mi-a rămas un rai de șoapte, când plină de mister, luna mă privea-n noapte, cum mă furișam stingher, să fur spuma de pe lapte. (Cannes
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
data, traseul și toate obiceiurile legate de urcatul „oilor la munte”, obiceiuri moștenite din moși - strămoși. E duminică. Toaca de la biserica „Buna Vestire” și cea de la Biserica de Sus, cu hramul „Intrarea în Biserică”, cheamă pe credincioși la rugăciune. De pe ulițele satului, din stânga și din dreapta Râului Doamnei, de pe sub poalele codrilor de pe Valea lui Gheorghe, Valea Ruzii sau Valea Lupului, curg roiuri de oameni îmbrăcați în straie de sărbătoare, femeile în costume naționale cusute în război, cu marame de borangic, bărbații cu
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
fiecare aprinde morților săi o lumină la căpătâi. Sunt apoi trei zile de sărbătoare, de petrecere, mese copioase cu carne de miel și cozonac și ouă roșii. Finii se duc cu plocoane la nași, apoi toți ies la plimbare pe ulițele satului, în straie de sărbătoare. Conform tradiției, în Duminica Paștelui nu se joacă. Se spune că, în urmă cu veacuri, s-a scufundat un han sub tropăiturile sârbelor și brâurilor jucate de domnișani și au pierit atunci zeci de suflete
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
pierit atunci zeci de suflete. Așa că, începând de atunci, nu se mai joacă în prima zi a Sărbătorilor de Paște. În schimb, lumea joacă a doua și a treia zi. Copiii ciocnesc ouăle roșii „pe luate”, tinerii se plimbă pe ulița principală, cei mai în vârstă ies pe băncile din fața caselor și mai schimbă o vorbă. Așa se întâmplă și la oraș? Mă îndoiesc. A doua zi de Paște se joacă iar și, când soarele asfințește, hora se sparge, mulțimea pleacă
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
la țară, nu, orășeanule? În sfârșit, vine și iarna. Izvorul nu mai șușotește. Codrul freamătă tânguitor ca un glas de clopot, plângându-și frunza dusă. Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat la gura sobei, noaptea, pe când viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește Și, prin flacăra albastr-a vreascurilor de aluni, Văd trecând în zbor fantastic-ale poveștilor minuni”. Ninge
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
trecând în zbor fantastic-ale poveștilor minuni”. Ninge cumplit peste sat. Domneștiul pare a fi asediat de nămeți, îngropat în albul imaculat al zăpezii. Fumurile ies din abundență din hornurile caselor. Tablou de basm. Ninge ca-n poveștile fraților Grimm. Pe uliță, plugurile de zăpadă, făcute din scândură „de 10” și trase de trei sau patru perechi de boi, lucrează de zor și fac pârtie, ca să se poată circula. În șurile gospodarilor, plugurile de arat și grapele se odihnesc. În grajduri, vitele
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]