1,424 matches
-
pe parcursul câtorva ore, copilăria mea a murit. Am ajuns la București după ce se înnoptase bine. Poate, era târziu, dar cât de tîrziu? Nu știu. În septembrie 1937, Bucureștiul mai era, încă, "micul Paris". Normal ar fi fost să fiu șocat, uluit, când am intrat în oraș. Dezmățul reclamelor luminoase ar fi trebuit, în mod logic, să mă zăpăcească. Nu s-a întîmplat, însă, așa. N-am reținut nici o imagine ― strălucitoare sau nu ― până ce pe strada Italiană, o stradă liniștită, burgheză, ocolită
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
secolul de aur Fray Luis de Leon (1527-1591): Que descansada vida/la del que huye del mundanál ruido (Ce viață liniștită / duci cînd te-ndepărtezi de zarva lumii) din poezia Vida retirada (Viața retrasă). CÎntec de dragoste indian (engl.). 1 Uluite (fr.). Majordom priceput (engl.). SÎntem pe cale de a ne certa ? (engl.). După porecla pe care o, primise În 1808 Joseph Bonaparte, pentru scurt timp rege al Spaniei, de la populația ostilă a Madridului. În spaniolă Pepe e diminutivul lui Joseph, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
niște cursuri de limbi străine la un fel de Universitate Populară. Apoi l-a cunoscut pe Peter și lucurile s-au complicat. Făcuse câteva avorturi fără știrea lui , deoarece nu știa sigur a cui era copilul. -Sărmană fată! exclamă Codrin uluit parcă. -Nici nu-mi doresc vreodată copii. M-ar încurca. Nu-i puteam vedea fața,dar nu spuneam nimic, stânjenit parcă de discuția despre copii. Dragostea ei mi se părea hâdă, monotonă, destul de tristă în asemenea condiții. Seara, ne-am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
la domnul Thurman. Ea rămase cu gura căscată, îngrozită. Mark râse doar, un râs grav, sacadat. Mă gândeam, prietenii ăștia imaginari... după ce termini cu ei, se duc să bată la cap alt puști dereglat? Și, hei! Fața i se boți, uluită. Cine ți-o fi spus de călătoria aia n-a nimerit-o deloc. Jack e tatăl acelei persoane, dar acea persoană nu-i fiul lui Jack. Cine e persoana? Întrebarea n-avea în mod evident nici un sens pentru cineva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Capgras din Midlands, Anglia, îl spintecase pe bătrân ca să-i scoată la iveală circuitele. Existau și lucruri mai rele decât să fii numită impostoare. — Nu contează, spuse ea. Uită ce ți-am spus. Expresia lui se transformă din sălbatică în uluită. —Exact, spuse el, puțin nesigur. Acum vorbești pe limba mea. Nu era pregătit să facă față lumii. Ea se luptă ca să amâne externarea lui Mark și să-i țină la respect pe oamenii de la asigurări, atât pe cei de la HMO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o minte și cum construiește mintea tot restul? Avem liber arbitru? Ce este sinele și unde sunt corespondentele neurologice ale conștiinței? Întrebări jenant de speculative încă de când fuseseră formulate erau acum pe punctul de a primi un răspuns empiric. Bănuiala uluită, crescândă a lui Weber că s-ar putea să apuce să vadă lămurite aceste fantasme filosofice nebunești, că ar putea chiar să contribuie la explicarea lor, alungase tot ceea ce, în limbaj popular, a ajuns să se numească viață reală. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poetul Ibyscus, bătut până căzuse lat și lăsat să moară, a strigat către un stol de cocori, care l-au urmărit pe atacator până într-un teatru și s-au rotit deasupra lui până când și-a mărturisit fapta în fața mulțimii uluite. În Metamorfozele lui Ovidiu, Hera și Artemis o transformă pe Gerania într-un cocor, ca s-o pedepsească pe regina pigmeilor pentru vanitatea ei. Eroul irlandez Finn a căzut de pe o stâncă și a fost prins în aer de către bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sună pe Bob Cavanaugh de la hotel. —M-am gândit c-ai vrea să afli până să auzi din alte surse. Nu-i bine. S-ar putea să fie ceva daune. După întârzierea înnebunitoare din cauza legăturii prin satelit, Cavanaugh păru doar uluit. —E Australia, Gerald. Cine să afle? Cât de mult se schimbase Mark? Întrebarea o chinuia pe Karin în vara aceea fierbinte, după patru luni. Îl evalua constant, comparându-l cu o imagine a lui de dinainte de accident care se schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întregii piramide -, prea mic și răsfirat ca să-ți bați capul cu el: un covor verde, lipit de pământ, care se întindea până la linia orizontului, cu un firicel de asfalt topit care-l arsese pe mijloc. Mark rătăcea pe șosea, la fel de uluit ca și cireada de Simmental de pe delușorul aflat la trei sute de metri în dreapta lui. Doar că vacile rătăcitoare nu clătinau din cap. În ce direcție mergeam? Ea arătă spre vest, înapoi spre oraș. Oricare ar fi fost probele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Apoi întrebă: —Ai vrea să vii la New York o perioadă? Un examen complet la Centrul medical, echipamente de ultimă generație, timp din belșug, o mulțime de cercetători talentați, interpretări mai puțin absolutiste decât a lui. Mark se îndepărtă de el, uluit. —New York? Ce, și să pună vreun avion să mă bușească? Weber îi spuse că nu exista nici un pericol. Mark îl luă peste picior, arătând că depășise de mult faza în care mai putea fi păcălit. Voi pe-acolo sunteți tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
absorbind-o în propriul ei trup. Doar ochii îl îmbărbătau - empatia însemna vertij. Îi scutură încheietura în aer. Aproape că încetase să mai tremure. —Basta. Gata cu flagelarea. Hai să dansăm. El se făcu mic, lipindu-se de peretele separeului, uluit. Eu nu dansez. Ce tot spui acolo? Orice om viu dansează. Râse de expresia lui îngrozită. — Te duci acolo și te bâțâi. De parc-ai prinde muște. Era prea sleit să protesteze. Ea îl târî până în mijlocul ringului de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o cameră. Douăzeci de minute“. Rochia de mătase, care-și face treaba. Iar ea nu simte nimic, un nimic care o umple și o înalță. Ea e țintuită locului, incapabilă să-și controleze tremurul capului. M-am autodesființat pentru tine. Uluit că făcuse asta. Uluit că încă era în stare s-o facă. Ea îl privește, scurmând după trecut. —Ai crezut că mă cunoști. Ai crezut că mă cunoști! Ani de eforturi și tot ar putea trece pe lângă el pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
minute“. Rochia de mătase, care-și face treaba. Iar ea nu simte nimic, un nimic care o umple și o înalță. Ea e țintuită locului, incapabilă să-și controleze tremurul capului. M-am autodesființat pentru tine. Uluit că făcuse asta. Uluit că încă era în stare s-o facă. Ea îl privește, scurmând după trecut. —Ai crezut că mă cunoști. Ai crezut că mă cunoști! Ani de eforturi și tot ar putea trece pe lângă el pe stradă fără să simtă absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea citește, o suliță orbitoare îi lovește emisfera dreaptă. Cade la loc în pat, cu un țipăt sugrumat. Apoi încremenește. L-a distrus de două ori. Într-o panică reptiliană, lasă biletul pe noptieră și dispare. Chinul lui izbucnește, prea uluit ca să se înfrâneze. Ochii lui o resping chiar în timp ce se roagă de el. Sub privirea lui fixă, sfânta se dezintegrează, iar ea se întoarce la ea însăși. M-ai lăsat să caut un an și n-ai spus nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lumea nu mai are nevoie de ea, doar pentru că a futut-o rău de tot? Noi am ajuns aici la câțiva litri. La grame și miligrame. Iar ea vrea să se întindă pe jos și să moară? Mark o privește uluit. O posibilitate îl remontează. Propria lui pierdere nu înseamnă nimic. Accidentul l-a făcut așa. —Roag-o, imploră el, temându-se să propună până și puținul ăsta. — Nu eu. Eu pe femeia aia n-o mai rog niciodată nimic. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bine-crescut", om de superioritate intelectuală. Își dă seama că, sub aspectul dezolant al lui Ladima, se afla intelectualul superior și neînțeles, de aici și interesul de a-l cunoaște pe diverse căi. Lecturând scrisorile lui Ladima adresate Emiliei, Fred descoperă uluit un cu totul alt om: Intervențiile Emiliei, vulgare și simpliste, exprimate cu voce tare, minimalizează profilul desprins din scrisori. Ea vorbește despre Ladima cu compătimire: , avea "aerul unui profesor de geografie, de provincie"; îi era rușine să iasă cu el
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și de firească În lucrarea sa, Încît am privit-o toți Încremeniți, cu ochii plini de uimire și de neîncredere, recunoscînd imediat chipul morții, cu acel Îngrozitor simț al recunoașterii, care ne spune că am cunoscut-o dintotdeauna, și totuși, uluiți și Înspăimntați cum eram, refuzam să recunoaștem că ne-a ieșit În cale. Căci, deși cele trei morți pe care le-am văzut În oraș au survenit În chip cumplit și violent, aceasta Îmi stăruie În minte ca o Împrejurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și-n lat orașul și care sînt veșnic umbrite de violența sălbatică și de vuietul trenului suspendat, așa Încît nu numai lumina ce străbate prin rețeaua de fier ruginit, ci Însăși viața, mișcarea de sub ea, pare aspră, subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi, un om a fost ucis. Era un italian mărunțel, Între două vîrste, care avea un fel de cărucior fragil, staționat lîngă trotuar, unde ținea o colecție sărăcăcioasă și pestriță de țigări, bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a trecut, locuitorii orașului au reacționat rapid În fața morții, acceptîndu-i violența, mutilarea sîngeroasă și grozăvia cu calm, ca pe o consecință firească a vieții cotidiene. Dar cînd am văzut moartea pentru a patra oară, locuitorii orașului au rămas Înmărmuriți, Îngroziți, uluiți și Înspăimîntați, așa cum nu fuseseră altă dată; și, totuși, cea de-a patra moarte a survenit atît de lin, de ușor și de firesc, Încît - după cum mi s-a părut - chiar și un copil ar fi putut să o privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
copil ar fi putut să o privească fără frică și fără uimire. Lucrurile s-au petrecut astfel: În inima și-n miezul celui mai agitat punct din viața orașului - sub Broadway, În Times Square - puțin după ora unu din noapte, uluit și dezorientat, neavînd nici un țel și nici un loc spre care să mă Îndrept, purtînd În mine același haos și aceeași neliniște, am luat-o În jos pe scări și am ieșit din strada uriașă, palpitînd de mișcarea furnicarului de atomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nimic, murmură băiatul privind În gol. — Vai de mine! Hai să plecăm! Îl rugă fata iarăși În șoaptă. Vai de mine! Tremur ca varga... tremur toată! Haide! șopti ea. Să mergem! Și toți patru, cele trei fete speriate și băiatul uluit și năucit plecară grăbiți, strînși unul lîngă altul și coborîră panta spre tunel. Iar acum ceilalți oameni, care stătuseră nemișcați, se priviră Îngrijorați și Începură să-și pună Întrebări pline de neliniște și de mirare, la care nu răspundea nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
șarpe, și se apropie de ei cu amenințarea morții Întipărită pe față. Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Hai, ștergeți-o, mucoșilor! Cărați-vă din fața mea, că vă găuresc burțile! Și cei trei băieți uluiți, năuciți, copleșiți de rușine, cărora le pieriseră toată bucuria și Încrederea cu care Își construiseră planuri cu puțin timp Înainte, se Întorc și pleacă tăcuți, striviți de o umilință mocnită, cu sufletele zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i rîndul nostru. — Măcar de-ar termina! răspunse marinarul cu o brutalitate glumeață. Că, dacă nu, sparg porcăria asta de dugheană! Dumnezeule! exclamă el pe un ton uimit, după ce ascultase atent cîteva clipe. Dumnezeule mare! Spuse el cu un glas uluit. Ce dracu’ fac acolo de-atîta timp? Cine-o fi ăla? Parc-ar fi un Întreg regiment de marinari, după cum se aude. Dumnezeule mare! exclamă el rîzÎnd mirat. Doamne! — Ei, haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui Leo - privind ironic, cu ochii mici injectați, plini de secreție și de crimă, cu spinarea cocîrjată, de maimuță, cu genunchii de maimuță strîmbi și chirciți, cu chipul de maimuță ironic Îndreptat În sus, Încremenit Într-o atitudine de maimuță uluită - totul foarte nostim În aparență -, iar Leo chicotește și fluturii de noapte zîmbesc. Și iată ce urmează: Grogan (tot cocîrjat): Doamne!... Dumnezeule!... Măiculița mea!... Pe ce-o fi stînd tipul ăla? (Leo și fluturii de noapte chicotesc plini de Încîntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vreodată ceva ce nu era posibil, încît dorința mea de a deveni membru al clubului de canotaj, manifestată mulți ani mai tîrziu, nu a întîlnit nici un fel de rezistență din partea părinților mei. Poate că tatăl meu era nu doar prea uluit de dorința mea exorbitantă, dar era, în același timp, speriat de enormul pas afară din terenul său pe care-l presupunea îndeplinirea ei, de cît de mult trebuia să se îndepărteze de granițele zonei ce-i era prielnică și în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]