1,469 matches
-
Păi nu erai tu aia care-mi spunea mereu că trebuie să fiu Îngrijită? — Da, dar acum nu e nevoie să arăt bine, zise Kitty nepăsătoare. Mă simt În largul meu așa. — Ți-e rău? Diane se holba la ea uluită. — Nu, sunt bine. Nu vrei să cunoști nici un tip mișto În seara asta? Încercă Diane să o tenteze. — La ce bun? Ce se poate Întâmpla, În cel mai bun caz? — Habar n-am, o cină romantică mâine-seară, poate? — Sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a face cu film de artă cu fundurile tipelor din L.A. pentru galeria sa. Se făcuse aproape dimineață când Kitty și Desert Rose ajunseră În sfârșit la rulotă, Își luară rămas-bun de la grup și rămaseră singure. Kitty era pe jumătate uluită, pe jumătate furioasă din cauza felului În care Charlie o ignorase cu desăvârșire pe Desert Rose la club. Dacă ar fi iubit-o, se gândi ea, ar fi trebuit să-i pese că era obosită și că aștepta cheile ca să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
când am țipat ca din gură de șarpe la o petrecere de familie, nimeni nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care fugisem în camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
constriute În stil asiatic - mai mult chinezesc - În timp ce majoritatea vizitatorilor o alcătuiau rasa chinezească Îtr’o așa manieră amețindu-te cu iluzia unei plutiri Într-o lume În care nu credeai de existența ei dar care, urma s-o accepți...! Uluită Atena, se Înghesuia În fața vitrinelor, scoțând exclamații de uimire. „Tony Pavone, te rog privește...! Inele din aur Încrustate cu diamante, cu rubine, safire nu mai vorbim de smaralde ce-ți Înflăcărează imaginația...! Cum voi decide când va veni timpul să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Și vai, cît de mult regretam acele găuri Îngrozitoare ! În unele cazuri, atunci cînd nu mai exista nici un alt exemplar, a trebuit să aștept ani de zile ca să-mi acopăr lacunele. Nu sînt deloc mîndru de asta. Acum, tăbăcit și uluit de viață, mă gîndesc În urmă, la copilăria mea, În speranța că voi găsi acolo vreo confirmare cît de mică a valorii mele, vreun semn că, măcar pentru o vreme, am fost sortit să fiu ceva mai mult decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să gândească cu voce tare. Albești și nu știi să vezi... nu ești în stare, deși îți întâlnești în fiecare dimineață chipul în oglindă și, deodată încremenești... În sfârșit te-ai văzut!... ”Uite, dom’le cum trece timpul.!” Îți zici uluit. După ce depănă firul anilor până la prima lui mare dragoste, Vasilica, ale cărei forme îl uimise, nu îndrăznea să creadă că a fost iubit... Totuș, gândurile cuminți, îi aduceau o rază de soare în inimă. Când el îi spuse: ”Draga mea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să fi prins vreodată, cu undița, unul la fel). Viu, dând din coadă ca și cum l-ai fi pus în ulei încins. La câțiva metri mai încolo - alții. Doar să mi se fi arătat Dumnezeu în persoană aș fi fost mai uluit. Însă, în timp ce apariția lui Dumnezeu în persoană cred că m-ar fi făcut s-o rup la fugă de spaimă, la vederea peștilor din colb n-am mai stat mult pe gânduri - de unde vin? încotro se duc? a’ lu’ cui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul că te afli la kilometri sub pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită, câte o ușă-ncuiată cu o duzină de lacăte, de după care se-aud bîrîituri și fojgăieli... Și Lulu, cu țâțele lui de vată sau de șosete jegoase, cu labele păroase-n pantofi de damă, așteptîndu-te la fiecare intersecție de culoare, la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mult decât o dată, ca un cunoscut, mort demult, să apară nu numai în gândurile și visele mele, dar chiar într-o făptură străină, așa dintr-odată, pe mijlocul străzii, aici la Stockholm. S-a întâmplat ca eu să mă opresc uluită, eu care aproape mă consolasem la gândul că cei dragi erau dispăruți pentru vecie din spațiul și timpul nostru. Ieri după-amiază, am citit într-un ziar de seară despre un englez, Malcolm avusese o broască țestoasă care fugise și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu toc și atârnând de el zdrențe de mătase. Pe țeastă părul îi mai pâlpâi o vreme, până se făcu scrum. Unghiile de la mână îi căzură, răsucindu-se în aer ca niște petale roșii de trandafir. Cealaltă geamănă o privea uluită, încă nu avusese timp să reacționeze în vreun fel, când scheletul surorii ei se prăbuși, se prefăcu în țărână și dispăru. Geamăna se lăsă în genunchi și-apoi se întinse la pământ, pe o parte, cu un șold mult ieșit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
butoane unul roșu, unul negru. Mici cât unghia, aproape să treacă neobservate. Își spuse că negrul nu e bun și apasă butonul roșu. La fel ca în sala de baie, se deschise o ușă glisantă, lumina se aprinse și rămase uluit de ceea ce vedea. Întâi a crezut că visează. Se frecă la ochi, își ciupi obrajii, apoi încet-încet se potoli. Era ca și cum ar fi intrat în atelierul lui din București, de lângă Universitate. În stânga, era măsuța lui de lucru cu sculele răspândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ajungă la București, să-i spună Cameliei ce reușise să facă. Apoi mai primise o scrisoare de la Radu, fiul cel mic, care se întorsese de la Londra. Îl informă că pleacă la Constanța, să se înscrie la Institutul de marină. Rămăsese uluit de această hotărâre neașteptată, luată de unul singur, fără să întrebe pe nimeni. Dar, oare, băiatul ăsta este de capul lui? Nu mă întreabă? Trebuie să plec la București, să văd ce se întâmplă. Dimineață o căută pe Carmen prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
interzic reclamele la aceste produse? — Pentru că dăunează sănătății. Acum Gacel Sayah părea atât de nedumerit, încât puse deoparte arma pe care o ținuse tot timpul pe genunchi, se scărpină de mai multe ori în cap pe sub turban și bâigui complet uluit: — Vrei să spui că se interzic reclamele la unele produse dăunătoare sănătății, dar nu se interzic fabricarea și vânzarea lor? — Exact! — Hotărât lucru, voi, francezii, sunteți nebuni! — Asta nu se întâmplă doar în Franța. Se întâmplă în toată lumea. Atunci iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să uit! exclamă. Poți folosi un milion de franci ca să-i salvezi. — Un milion de franci? se scandaliză celălalt. Atât de puțin prețuiește viața acestor nenorociți? — Este mai mult decât plătește asigurarea, dragul meu. Cu mult mai mult! Pilotul rămase uluit și, în cele din urmă, se așeză pe scara aparatului, locul său preferat, de unde privi acel du-te-vino de piloți, mecanici și personal auxiliar, ce se străduiau să pregătească totul pentru a încărca primul avion, a cărui sosire era prevăzută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
curaj pe anchetatori și nu a semnat nici una dintre declarațiile impuse, în ciuda tratamentelor inumane și a condițiilor dure de carceră. De altfel, la proces, profitând de neatenția gardienilor, tata s-a dezbrăcat de cămașa în zeghe, expunându-și întregii asistențe uluite corpul plin de răni și vânătăi, rezultat din „interogatorii”. După aflarea acestui secret, prin vărul său drept, Emilian Doboș, fostul notar al orașului Vama, coleg de carceră și de suferințe, căci tata nu s-a plâns și nu vorbea niciodată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cheia normalizării raporturilor cu un personaj de acest tip. Pun pariu că, dacă toată România ar amuți pentru câteva clipe, într-o mișcare tipică de flash-mob, iar Gigi Becali ar continua să vorbească așa cum numai el o face, am rămâne uluiți să constatăm că sunetele produse de domnia sa nu au ecou. Poate doar în felul ăsta ne-am lămuri, odată pentru totdeauna, că televizualul nu a construit un monstru mediatic, ci i-a dat aripi de vultur unui fluture de făină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
părți care săl epuizeze în vreo privință. Sau, dacă am căuta să i vedem părțile, poate să ne apară haotic. Termenii care încearcă săl descrie ajung discor danți, întro înșiruire contingentă, ca și cum ar fi în joc spu sele unui copil uluit de ceea ce poate să vadă. Ca și în alte ca zuri, apocriful chinez anunță arbitrarul, practică haosul ca atare. Însă față de alte încercări, cu intenție savantă, o face întro manieră desăvârșită, liberă. În consecință, nu aș crede că te poți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să strige la Dumnezeu implorându-l să-i fie măcar o dată milă de el, măcar o dată să aibă și el o noimă, să-i arate măcar o singură altă ființă umană energică și inteligentă. A smuls vaza din mâinile femeii uluite. Fără nici o rușine, aproape cu lacrimi în ochi, ne-a rugat pe toți să admirăm vaza albastră, pe care lenea și prostia fuseseră cât pe ce s-o lase să lunece pentru totdeauna din lumea asta. Ponositul olandez, un șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
prin sacrificiul Mântuitorului, acesta se risipise în lume, făcând să participe toată făptura la divinitate, însă omenirea ignorase caracterul divin al creației și izgonise cu totul spiritul din univers. - Deci crezi că redempțiunea a fost zadarnică? E interesant! - Ha? exclamă uluit Simion, neînțelegînd. Mi-au omorât hainele, îmi fură toate vorbele. "Hotărît, își zise Felix, e nebun." G. Călinescu XIII Stănică se lăsase târât acasă de Olimpia, dar ciuda i se zugrăvea pe față. Însă era un om incapabil de a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gândește el. Dar între timp, alții îl ajung din urmă, își dispută pasul cu aviditate pentru ajunge cei dintâi, mulți îl întrec în goană fără măcar să le pese, și-l lasă în urmă. El îi privește cum dispar în zare, uluit, năpădit de îndoieli stranii: și dacă s-a înșelat într-adevăr? Dacă el nu e decât un om de rând, căruia pe bună dreptate nu i se cuvine decât un destin mediocru?“ Alt exemplu, mai puternic, îl oferă poezia, ca
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
speciilor, este o minune a naturii, ceva de o perfecțiune nebănuită și inimaginabil de real. De la gânganie până la elefant, spiritul vieții mișună peste tot (probabil și în alte regnuri, dacă le-am pătrunde) și nu se poate să nu rămânem uluiți și să nu binecuvântăm atâtea, nenumărate, forme de perfecțiune pe care orice organism le poartă cu sine, spiritul care le animă și care trăiește, invizibil și viu, în orice organism și îi organizează „pe viu“ mișcările și actele de prezență
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cumpărăm așa ceva, știți, pentru cercetări.” Prima oară când Sylvie și-a pus în vânzare ADN-ul pe bioMart-ul de pe eBay a primit trei oferte în primele cinci minute, care erau cu 100% peste valoarea pe care o ceruse. Era uluită. La 25.000 $ un fragment de ADN, își dădea seama că era un preț bun pentru început. Piața medicală de asigurare a longevității este deschisă afacerilor. LISTA CELOR MAI LETALE BOLI PÂNĂ ÎN ANUL 2020 Cele mai multe dintre boli funcționează asemeni ființelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
murit ? — Domnilor, se întoarce Profesorul, cu un glas grav. Domnilor, spune grav Profesorul și vocea îi sună atât de ciudat, de solemn ! Domnilor, a murit Regele Carol... Și, ca un gong rar, începe să bată pendula. — Voilà, spune Profesorul, puțin uluit, și cu mâna osoasă face un semn din care foarte clar se înțelege că destinul însuși pare a rostogoli asupra salonului aceste sunete rotunde, metalice și egale. Voilà... Și, imediat, renunță a mai lua în seamă întrebările grăbite ale junelui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost (cât mai poate fi !) bine. În loc de aceasta însă, ochii ei au început a arunca scântei de furie. Și, pe un ton înțepat, a pretins că se aștepta la un asemenea atac. Qu’est-ce que cela veut dire ? am îngăimat, uluit, neplăcut impresionat că folosește cuvântul favorit al netrebnicului Ialomițeanu. Și i-am repetat, mai rar și mai explicit, fraza mea, fiind în acel moment aproape convins că nu înțelesese bine. C’en est trop !, a țipat ea și, cu acea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Gândindu-mă pe urmă, nu am știut ce să-mi răspund. Totuși puterea de a mi stăpâni pornirile mi-o dovedește chiar acest moment când, în absența oricărui gest (aș fi neconsolat să nu mă pot ține în mână), contemplam uluit spectacolul cruzimii mele imaginare. Dar reacția ei pur animalică, ce m-a derutat și pe care nu o mai descriu, de silă ? Neavând deloc scrupulele mele și purtându-se firesc, s-a repezit, nepăsându-i deloc că dacă un bărbat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]