27,233 matches
-
în centrul Luciul Giorgieni. Ceilalți deținuți au apucat să strige ?fugiți că vine Ficior cu parul?, eu nu am apucat să fug și acesta m-a lovit cu o bâtă (folosită la transportul ciuberelor de mâncare) peste mână și peste umăr, rupându-mi clavicula", a povestit fostul deținut, audiat în dosar. Acesta a mai spus că "locotenentul major Ficior era cel care aplica sancțiunile cu bătaia deținuților politici, fiind cel care aplica personal loviturile deținuților". Astfel, Ficior "uneori crea o zonă
Supraviețuitor al torționarului Ficior, mărturii cutremurătoare by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21848_a_23173]
-
gimnaziale au avut mari dificultăți să asimileze clasa pregătitoare, ori dacă infrastructura școlară cu dificultate a asimiliat clasa pregătitoare, iar în multe spații s-au făcut improvizații, atunci și mai mare ar fi dificultatea pe care am așeza-o pe umerii școlilor gimnaziale trimițând și clasa a IX-a în aceste școli. Și aceasta va fi una din importantele modificări pe care trebuie să le aducem legii", a spus Andronescu, la Bistrița, la o întâlnire cu directorii de școli din județ
Ecaterina Andronescu: Legea învăţământului trebuie modificată by Baltac Alina () [Corola-journal/Journalistic/22272_a_23597]
-
închircit, era nemișcat și am spus chiar, că va muri până la ziuă, apoi am exclamat, revoltată: "- Dar de ce sunt lăsați așa, de ce nu-i duc? - Cine? - Poliția! (știam ce știam, venind din țara cu "miliție"). - Unde?" Colegii au dat din umeri resemnați, grăbindu-mă să urc în mașină. Și iată că trăiesc acest coșmar acum, la noi: "Moștenitori ai nebuniei lui Ceaușescu", "proba vie a coșmarului dictaturii", scriu Hien Lam Duc și Gérard Milhès, autorii (implicați șí în fondarea Casei "Gavroche
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
și timpul se oprește în loc. Remușcări, reproșuri, explicații, de mii de ori rostite în gând, nu-și găsesc drum din inimă spre buze. Fiul rătăcitor îngenunchează la picioarele mamei, îi sărută mâna, ea își culcă obrazul împuținat de boală pe umărul lui și un plâns nestăpânit, eliberator, le zguduie ființa." însuflețită de admirație, Manuela Cernat se exprimă uneori grandilocvent ("...la 20 iulie 1993, senin și pe deplin împăcat cu sine, cu lumea și cu destinul său miraculos, Jean Negulescu, ultimul mohican
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
îi împingea gîtul spre/ vîlceaua cu mîluri răchite și resturi organice//"ai terminat?"/ dar el îi auzea nervii înfofoliți în sînge/ și un mic strigăt subteran/ s-a lipit de scoarța cenușie a unei răchite/ în timp ce o săruta privea peste umărul ei/ un cuvînt se scălîmbăia prin pietrișul de la mal/ și furnicile îi dădeau tîrcoale? (Scria perfect senin). A nimeri fraza potrivită constituie pentru poet o dublă performanță, întrucît implică a nimeri, în inima-i metaforică, și fenomenalul: "să nimeresc cu
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
grupului IAM - Akhenaton) împreună cu bunul său prieten, Kamel Saleh, și unde cei doi vorbesc despre șomaj, prostituție, șmenuri, drog și alte "ingrediente" ale vieții cotidiene, mai ales nocturne, dintr-un cartier al defavorizaților, - "Le Panier" - din Marsilia. Cu camera pe umăr (de unde senzația de participare, de privire "din interior"), cu actori neprofesioniști (toți prieteni ai autorilor), cu un atașament aproape documentar pentru real (o Marsilie mai autentică și mai vie ca niciodată) și cu un personaj - comentator permanent - muzica rap - filmul
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
Rembrand. Sfântul Matei inspirat de îngerul năsos. Amănunt făcând și mai reală făptura cerească, de obicei convențional de perfectă, de unde și neputința de a te convinge... Îngerul năsos este intens luminat. Stând în spatele Sfântului, el îi pune atent degetele pe umăr, ca și cum ar fi curios să afle ce scrie acolo Matei, evanghelistul... În timp ce scrie, Sfântul se află în apogeul tainic al inspirației. O panglică nădușită de transpirația efortului cerebral îi ține părul împărțit în două de o cărare. Totul este aurit
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
stângă a lui Matei pusă pe piept, sub barba stufoasă, neîngrijită, înmuiată și ea de sudoare ca de însuși bronzul topit... Impresia pe care o am încercând să memorez imaginea impunătoare este că îngerul se uită un pic săltat peste umărul Sfântului, în care își înfige degetele, de curiozitate, sau de încordare, ca și cum de astă dată s-ar uita la ceva fizic, la un personaj, ivit brusc pe suprafața hârtiei scrise... * * * Chiesa, sept. 1976. La granița italo-helvetă, privirile oamenilor se schimbă
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
onorați să continuăm fenomenul teatrului românesc și să rămânem în limitele onestității și competitivității cu care ne-au obișnuit predecesorii. E greu când nu mai ai repere. Ne-am trezit puțin debusolați și ne-am văzut obligați să luăm pe umerii noștri responsabilitatea de a le continua drumul. Petra Vlah: Ați făcut acest lucru cu desăvârșit talent și dedicație. Predecesorii pot fi mândri de voi. Să ne întoarcem la film. O.I. Moldovan: Este un domeniu pe care îl cunosc bine. Am
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
distructivă care nu suportă aparențele dublului și caută să elimine unul din subiecții realității dublate. Dar leit-motivul principal al romanului Regele Arinilor nu este gemelitatea, ci phoria, adică acțiunea de a-l purta pe altul pe brațe, în spinare, pe umeri, așa cum un uriaș îl poartă peste râu fără s-o știe pe Mântuitorul în chip de copil și ajunge să capete de aceea numele de Hagios Christophoros - Sfântul Purtător de Christos. Dorul de spații imaginare R.: Îmi spuneați acum șase
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
circulația mediatică, coerența epică și expresivitatea retorică i-au creat o imagine de ansamblu solidă care a proiectat și asupra artei sale un mare interes, plasînd-o, oarecum pe nevăzute, sub un orizont de așteptare a cărui anvergură poate ușor împovăra umerii prea fragili. în acest sens, ampla sa expoziție, cu un aer mai degrabă sistematic decît retrospectiv, nu a fost doar un simplu discurs plastic, ci și, în egală măsură, confruntarea directă cu o proiecție culturală pe care distanța și prizonieratul
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
Mircea Mihăieș De-acum, abandonul domnului Constantinescu e istorie. Jucător și antrenor, domnia sa a mai avut tăria să iasă în ring și, cu prosopul pe umeri, să ne anunțe că deși părăsește terenul teren, nu va abandona lupta. Cum? Mystere et boulles de gomme! Ce știm sigur e că noua lui cruciadă împotriva corupției, minciunii și imoralității era cât pe ce să se oprească în liftul
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
bun să vii să mă masezi puțin? - Să nu vă usture, dom'șef. Ați prins ceva culoare. Drept răspuns, domnul Fotiade puse ligheanul jos și se lăsă în față, ghemuindu-se. Acarul veni lângă șezlong și-și puse palmele pe umerii rotunzi ai celuilalt. - Au, făcu domnul Fotiade. - Vedeți? V-am spus eu. - Al dracului soare... nu mi-am dat seama... gâfâi domnul Fotiade." Fotiade îi vorbește la un moment dat lui Simion despre un misterios tren de noapte, cu ușile
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
tăcută. Dumnezeu n-are, s-ar zice, nevoie ca ruga pustnicului să se concretizeze în cuvinte. Stînd pustnicul așa, zile, luni și poate ani, o pereche de codobaturi își face un cuib în căușul uneia din palme. Pustnicul privește peste umăr la munca atît de grijulie a păsărilor în vederea locului unde femela își va depune ouăle. Puiul iese din ou, la vreme, mic și neajutorat, aproape gol, tremurînd sub puful ca de păpădie la fiecare adiere de vînt. Un uliu îi
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
se profera, cum spuneam, era primit de noi ca adevăr și evident, funcționa în noi ca atare. De acum încolo poate să se refacă, știu eu, cu un mare efort de cei care vor duce mai departe sarcina aceasta pe umeri. E o sarcină îngrozitor de grea și, aș zice, că ar trebui reînvățată. Știți, pedagogia care se făcea în ultimii ani era o năzdrăvănie, așa! - Și o formalitate. - Absolut învățămînt formal. O pedagogie autentică, superioară, nu se face decît cu această
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
cele din urmă fatală președintelui. Omenește vorbind, lucrurile sunt de înțeles. Să ne amintim că, până pe ultima sută de metri a campaniei electorale, nici țărăniștii, nici liberalii și nici marile personalități ale opoziției nu s-au prea înghesuit să pună umărul la victoria fostului rector al Universității din București. A fost un sprijin cam în dorul lelii, exact cât să nu spună că l-au sabotat. Să fim onești și să recunoaștem că tot greul campaniei l-a dus domnul Constantinescu
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
cam în dorul lelii, exact cât să nu spună că l-au sabotat. Să fim onești și să recunoaștem că tot greul campaniei l-a dus domnul Constantinescu și energicii "groupies" din jurul său. Că o mai fi intervenit cu un umăr prietenos și Măgureanu, că o mai fi pompat ceva heliu în balonul prezidențial clanul Păunescu - nu știm. Și nici nu mai contează. A contat atâta vreme cât domnul Constantinescu era viu. Acum, că s-a retras în neantul marcat de statuile din
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
să ne amintim pe unde ne aflăm, că s-a deschis ușa larg și a apărut celalalt Vasile, vecinul cu care petrecusem în ajun cu o zi înainte. Cu căciula pusă pe-o ureche, c-o mână ținând nevasta după umeri și cu alta ținută în sus, trosnind din degete, țopăind și cântând, au venit să ne ducă la ei la petrecere, să nu le facem rușinea să-i refuzăm, că vor râde oamenii din sat de ei. Și, cum era
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
e cu chiverniseala țărișoarei, poate că dl. Constantinescu (ajutat de omul său de încredere, Coston Georgescu) vrea să mai păstreze ceva muniție și pentru anii negri ce vin. Deocamdată, e sigur că el și-a pavat, călcând pe stelele de pe umerii viitorilor împroprietăriți, drumul spre al doilea mandat. Un drum al nerușinării și al ticăloșiei.
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
Uitarea s-a plătit cu "o mărire de 110 lei a alocațiilor, tovarăși" (mai țineți minte esența discursului dictatorului dinaintea sfîrșitului - stați la locurile voastre - și mituirea!), uitarea s-a plătit cu luarea poverii libertății, a poverii gîndirii libere de pe umerii tuturor și delegarea conștiinței prin mecanismele terorii. România a devenit o țară a înlocuitorilor - democrația devenise democrație populară, inventatorii, inovatori, iar scriitorii, agitatori. Armata română ducea război în munți contra cetățenilor români, îmbrăcată în uniforme de împrumut, generalii erau de
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
vorbește, de asemenea, de redistribuirea zonelor de influență între capii lumii interlope susținuți, firește, de aceiași tartori securiști. Unii intră la închisoare, alții sunt eliberați iar alții trecuți pe linie moartă, după cum dictează capetele neîncoronate, dar pline de grade pe umeri. Nu pot încheia acest tablou al României post-constantinesciene fără să mai spun o dată ceea ce-am spus până la sațietate în ultimii patru ani: că pentru debandada, ticăloșiile, hoțiile, bestialitățile de toate soiurile rămase nepedepsite sunt direct responsabili cei care, în
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
Bolintineanu spre oratorie. În schimb, ritmul scurt ("În peștera Carpaților", "Toți morții din mormânturi", "Așa vorbi bătrână", "Mihnea încalecă...") pune în valoare capacitatea să de a trăi un fel de goana fantasmatica foarte potrivită inspirației sale. Aripi fantastice simte pe umere - iată numită de poetul însuși înariparea pe care tradiția literară a urmăririi demonice o provoacă în propriul său geniu. Dar, trebuie imediat spus, ritmul scurt produce un asemenea efect mai cu seamă în părțile inspirate din Mihnea și babă și
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare./ Însă el repede iară încalecă,/ Fuge mai tare;/ Fuge că crivatul, sabia-i sfârâie/ În apărare./ Aripi fantastice simte pe umere,/ Însă el fuge,/ Pare că-l sfâșie guri însetabile,/ Hainele-i suge;/ Babă pe-o cavală iute că fulgerul/ Trece-nainte,/ Slabă și palida, pletele-i fâlfâie/ Pe osăminte;/ Barbă îi tremura, dinții se cleatină,/ Muge că taur,/ Geme că
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
îmi propuse să fim prieteni. Cu cea mai mare delicatețe, îl făcusem să înțeleagă că-mi venea greu. Nu știu de ce, dar o spusesem. El n-a zis nimic, nu s-a supărat. Din contră. M-a bătut amical pe umăr la despărțire, întrebîndu-mă cu un surîs complice... dacă mai vreau să ies din partid... Brusc, îmi căzuse fisa. Știa! Titus îi spusese, ca ardelean. Iar Lăncrănjan, mă simpatiza, - de-aia îmi propusese el să fim prieteni! Nu mai țin minte
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
e în costumul lui bleu, pare un manechin de vitrină. Un manechin corpolent. Ne salutăm și dau să intru în sală, orchestra își face acordajul, dar simt că vrea să-mi vorbească. Mă și prinde cu amîndouă mîinile, puternic, de umeri, fixîndu-mă. - O secundă. - Te rog. - Uită-te în ochii mei, vezi ceva deosebit? - Parcă nu. - Ei, află că acum o oră am scos pe unul de sub roțile trenului. Traversam amîndoi, prin cabina frînarului, o garnitură staționînd la Nicolina, trenul s-
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]