4,112 matches
-
răsfăța cu Sonata nr. 3 de Mozart? Eu, cum eram full de istoria trecută și viitoare a muzicii, am mimat totuși un pic de nesiguranță și am întrebat cu respect: Este vorba despre Sonata nr. 3 în re minor?" El, umflându-se în pene, sarcastic, superior peste poate, cu aerul insului care mă prinsese la smântânit oalele: Evident că de Sonata nr. 3 în re minor este vorba. Să te vedem..." Am luat un aer grav, de mare cugetător gânditorul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
karate"... Nu există glorie lumească mai fabuloasă decât cea din Ferentari. Când la sfârșitul anului școlar am primit, pentru prima oară în viață, două premii violonistul și toboșarul anului am găsit de cuviință că valoarea îmi dă dreptul să mă umflu în pene. Urcat pe scenă, cu fesul negru și "morcovit" pe cap, am făcut un pas în față, către sală, și am cuvântat aidoma unuia care primise un Oscar: "Marele Alb oferă aceste premii marelui său prieten: Marele Bronz!" Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de viață, încep să fie feminin-vocale. Aglomerația sporește. Unul dintre devotați face un semn discret către ai lui și tustrei ajung în mașina din fața blocului, care pleacă în mare grabă. Mama, către tata: "Fă-ți bocceluța. În noaptea asta te umflă. Îi iei locul lui Onuț. Dacă nu-ți tace fleoanca. O să schimbi tu lumea?" Pitu își simte deja viitoarele vânătăi: "O să luăm mardeală, ca la carte. Cred că o să întrerupem puțin campionatul de table. O să vă fie dor de șase-șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Aici, bărbatul făcu o pauză. Se pare că atinsese un punct foarte nevralgic în expunerea amintirilor sale, pentru că părea din ce în ce mai încordat. De fapt, era vădit scos din fire, căci chipul i se încruntase cu putere, venișoarele de pe frunte i se umflaseră din pricina tensiunii nervoase, iar suflul părea a-i fi din ce în ce mai greoi. Totuși, nu se dădu bătut. El făcu o sforțare evidentă și, cu un glas și mai pătrunzător decât înainte, continuă cu mare aprindere, tunând: „Oare, în lumea animalelor, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se temea el cel mai tare. „Dezamăgitor! Pe bună dreptate, dezamăgitor!, gândi. Mama-i mult mai lipsită de resurse financiare decât crezusem la început. Abia acum am descoperit și eu că acel uriaș portofel al ei nu este atât de umflat pentru că-i prea plin cu bani, ci doar pentru că-i căptușit la interior cu prea mult burete!” Și totuși, acesta își ridicase, în mai multe rânduri, problema cu privire la ce anume se va întâmpla, când va ajunge să nu mai poată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la fiecare rugăminte a lui, de a-și lăsa breteaua stângă pe umăr în jos, apoi, pe cea dreaptă, de a-și strânge mâinile sub piept, pentru ca, scăpând pe jumătate din sutienul acoperit de brațele-i temătoare, sânii să se umfle ademenitor sub privirile de fetiță uimită, pledează cu vocea subțire întretăiată de chicoteli "nu, vă rog nu, nu asta; asta nu pot să fac; ah, dar ce îmi cereți acum? ce este asta? nu, nu". "Asta" este, acum, o pensulă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
父 stilizează o figură masculină autoritară, care, nici mai mult nici mai puțin, ține în brațul ridicat un băț gata să pedepsească! Aceasta în timp ce mama 母 apare redusă la esența ei de feminitate hrănitoare, portretizată fiind prin doi sâni uriași umflați de lapte, cu sfârcuri proeminente, asupra cărora nu este greu de imaginat ațintită privirea tânjitoare a unui Oedip cu ochi oblici. În plus, un mare număr de kanji se articulează din interiorul acelei naturi instinct (Triebnatur), al cărei motor îl
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mi-a replicat Toxina, adică eu m-am cuibărit aiurea-n ficatul omului și o fac pe nebuna, așa crezi tu despre mine acuma? -Stai, stai, nu te supăra, i-am zis eu, când am văzut că Toxina s-a umflat, spui una și eu să cred două? Dacă așa este, că ești legată de acel tip, vrei să-mi spui cum? -Hm! Se miră Toxina și mai umflată, că de acum începea să se irite. -Uite ce e Toxino, mie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
omul s-a dus la cârciumă să se cinstească. După ce a frunzărit prin grădina stăpânului, calul a dărâmat gardul și a intrat în grădina vecinului unde era o iarbă verde, bună și grasă. După ce a păscut de i s-a umflat burta, calul s-a culcat. Cum nu prea avea ce să mai facă prin ogradă, cățelul vecinului s-a gândit să meargă și în grădină, să dea o raită și pe acolo. Când ajunse în grădină, ce să vadă, calul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
etica mondială. Sfântul Pavel a exprimat puterea concretă a iubirii în prima Epistolă către comunitatea din Corint, într-un mod ce își păstrează până azi întreaga valoare: "Dragostea este răbdătoare, Dragostea este binevoitoare, Nu invidiază, Nu se laudă, Nu se umflă de mândrie, Nu este lipsită de respect, Nu umblă după ale sale, Nu se supără, Nu ține socoteală de rău, Nu se bucură de nedreptate, Dar se desfată de adevăr, Toate le acoperă, Toate le crede, Toate le speră, Toate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
astfel, să se sporească pe sine în experiența continuată de sine. Ființa originară este ființa experienței sub forma sa naturantă, este încercarea încercându-se pe sine și care, în această încercare de sine în care ea pune stăpânire și se umflă pe sine, își survine sieși, în așa fel încât această venire în sine a ființei sau istorialul său este mișcarea vieții, operația de se păzi și a se conserva și, în această încercare și în măsura în care ea este afectivă, de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
internă cu viața subiectivă și ca avându-și sălașul veritabil în aceasta: imaginea televizată purcede din plictis. Plictisul este, tocmai, dispoziția afectivă în care se dezvăluie sieși energia nefolosită. În plictis, în fiecare clipă se ivește o forță, care se umflă de ea însăși, fiind gata, pregătită pentru a fi folosită după cum se va dori. Însă ce să faci? Nu știu ce să fac". Nici una dintre căile nobile trasate de cultură și permițându-i acestei forțe să se utilizeze, energiei să se desfășoare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
zice, pentru că atât În această Închisoare, cât și În celelalte din vremea aceea, singurele luxuri - printre ele numărându-se și mâncarea - pe care ți le puteai permite erau cele plătite din propria-ți pungă. Din fericire, deși pe căpitan Îl umflaseră aproape fără nici o lăscaie, avea destui prieteni. Așa că toți au pus mână de la mână ca să-l ajute pe toată durata popririi, făcută mult mai suportabilă de fierturile și ghiveciurile pe care Caridad Lebrijana, adică din orașul Lebrija, stăpâna Tavernei Turcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aflam În ușa celeilalte odăi, neliniștit de ce se petrecea. Saldaña mă privi scurt, apoi se Întoarse spre căpitan. Fusese și el prieten cu tata, În Flandra. — Să mă trăsnească Sfântul dacă știu, Îi spuse căpitanului. Ordinele mele sunt să te umflu sau să te omor dacă opui rezistență. — De ce sunt acuzat? Locotenentul de alguazili dădu din umeri, evaziv. — Nu ești acuzat. Cineva vrea să-ți vorbească. — Cine a dat ordinul? — Asta nu te privește. Mi l-au dat și gata. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ajunge În stradă, chiar și tu, fără vreo două drăgălașe de spintecături și cel puțin o Împușcătură. — Și drumul? În caretă zăvorâtă, deci n-ai nici o șansă. Trebuia să-ți fi luat tălpășița Înainte de-a veni noi să te umflăm, omule. Ai avut timp berechet s-o faci. Privirea pe care i-o aruncă Saldaña căpitanului era Încărcată de reproș. Să ard În focul gheenei dacă mă așteptam să te găsesc aci! — Unde mă duci? Nu pot să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
semăna cu ologul care tocmai fusese tămăduit de apostolii Petru și Ioan. Părea gânditor, dar nu deosebit de bucuros. Se vedea bine că era ceva ce nu pricepea. Avea ochii adânc înfundați sub osul frunții și buzele păreau să i se umfle sub efortul formulării cuvintelor. De ce sporul de zăpadă pentru cei care lucrează la pădure este calculat fără să se țină seama de înghețurile din martie și aprilie? De ce trebuie să plătești amendă pentru bușteni? Are vreo importanță dacă țăranul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lupă devin și mai mari. Ochii lor sunt holbați. Credeau că sunt în siguranță ascunși acolo, jos, în găurile și în mâzga de pe fund. Sus, la lumină, fețele lor sunt strâmbate, osul frunții li se înalță și fălcile li se umflă. Nu e nici o îndoială că dobândesc unele trăsături omenești. Cu ajutorul aparatului de mărit, poți, de asemenea, să privești în interiorul gurii lor, pe care Doré a lăsat-o deschisă, gâfâind, și de acolo mai departe, în gâtlej, și pe urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
le rupsesem de jos, de pe mal. Ea își legase părul cu șalul în dungi albe și negre, pe care îl purta doar la biserică. în cazurile obișnuite, când cânta sau râdea sau plângea - cum făcea destul de des -, părul ei se umfla, galben ca grozama și ciudat de vioi, ca să nu spun ușuratic. Pe masă, între noi, aveam câte un pahar cu suc de merișor. Tata mersese cu bunicul la oraș, căci proteza acestuia trebuia aranjată. Mama a început prin a spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Manfred. Pentru adevăr și pentru ca Eva să nu mai fie nevoită să alerge pe scară. Nu m-am gândit la asta, spune Manfred. Și minciuna, zic eu, minciuna este o otravă pentru micul Manfred. Minciuna crește, se întinde și se umflă până devine minciună de o viață. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-am cărat după mine o minciună de o viață. Am să mă gândesc la asta, spune Manfred. Fă-o! îi zic eu. O să mai vedem, spune Manfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ciocni nas în nas cu T. T., mare analist politic la o televiziune particulară plină de fufe, și se lansă cu el într-o discuție în contradictoriu pe tema recent expiratului (și eșuatului) referendum pentru votul uninominal. Cum, mă, se umfla analistul în pene, clipind mereu din ochi în dosul ochelarilor săi cu sticle rotunde, ca o cucuvea deranjată de lumină, dar în intenția lui cu aerul superior al unuia care le știa el mai bine pe toate decât toată lumea, unde
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Violență infantilă. Dar noi gândeam profund; tainici și persuasivi, ne împingeam reciproc în prăpastie. Preocupați până la uitarea de sine. Ignorând intențiile tot mai străvezii ale celorlalți doi. Orice îndemn era urmat cu încredere, doar eram frați. Împreună cu Mezinul, l-am umflat pe Mijlociu cu dulciuri și cu făinoase, știind că-i plac, până am făcut din el un caltaboș de un metru și vreo douăzeci. Drept răsplată, acesta ne arăta cum se merge pe sârmă, dar și lui îi venea din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
omului obișnuit. Spune-i așa ceva insului de pe stradă și-n cumsecădenia lui neghioabă acesta va lua chestia de bună. Va munci ca un bou. Indiferent pentru cine. Cultul salvator al muncii! Sau cum să prefaci maimuța în om. Să te umfle râsu’, nu alta! Noi nu munceam. ERAM NOI. SĂLBATICII, HIDROCEFALII, GENIILE, INCAPABILII! Dar să lăsăm asta. Important era că în materie de muzică băteam pasul pe loc. Pentru că nu înregistram progrese, au fost schimbate, în mai puțin de un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
epice care se împletesc și se despletesc necontenit, acest procedeu devenind un laitmotiv stilistic. Precum profilurile sculptate în lemn de la prora corăbiilor, meșteșug în care protagonistul Cippico excelează, asimilându-le figurii mitologice feminine care pare să conducă vasul, cu veșmintele umflate de vânt asemeni pânzelor, cu chipul și cu ochii goi spre niciunde, sfidând destinul sau absolutul; câteodată, spune Magris într-un interviu, acesta înseamnă și a dibui, a nu vedea și a nu voi să vezi, a înainta orbește, orbit
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
nici de Ardeal, nici de Banat. E un accent în care mă simt bine și de-a cărui existență mi-am dat seama îndeosebi la începutul anilor '90, când, ajungând la București, eram victima sigură a taximetriștilor. Adulmecând provincialul, ei umflau tariful la cote care-l făceau pe cumpătatul ardelean-bănățean din mine să transpire de indignare. Culmea e că deși colegii și prietenii mei din Aleea Alexandru percep imediat că vorbesc "diferit", pentru cei de acasă, de la Timișoara, limba mea s-
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
legist umple �n jurnalul său pagini ncepând cu niște cuvinte formale și �ngrozitoare: "Cadavrul unei femei tinere", notând apoi toate schimbările petrecute cu ea �n mod ireversibil. Nilul Nilul e fluviul care �nainte se revărsa odată pe an peste maluri, umflându-se larg, aducând ploaia musonului peste țara �naltă a Etiopiei, umplând Nilul Albastru cu vârtejuri de mase de apă care lângă Kartum se amestecau cu ale Nilului Alb, fluviul care se putea �nălța șapte, da, opt metri de-a lungul
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]