2,033 matches
-
pe Șah ca un automat, am străbătut curtea de la un capăt la celălalt, am trecut pe lângă lumea îngrămădită în jurul unei perechi proaspăt căsătorite. Vedeam oaspeții, cu o acuitate care făcea să mă doară ochii: mâna unei doamne, degete cu vene umflate, încleștate pe o mică geantă de lac, antebrațele goale ale miresei, o piele trandafirie, ca de găină, ochiul închis, ca în somn, al tânărului care filma ceremonia cu un mic aparat. Totul părea atât de necesar și de absurd, în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
asebeias). Trupul său era atât de umflat, Încât nu putea să treacă pe acolo pe unde un car trecea cu ușurință; [nu Încăpea] nici măcar capul, atât era de gros (exact: nici măcar grosimea capului). Pleoapele ochilor, se spune, erau atât de umflate, Încât nu mai vedea lumina deloc, iar propriii săi ochi nu și-i putea vedea nici cu oglinda medicului: Într-atât de băgați Înăuntru (exact: atât de adâncă era Înfățișarea de afară). Sexul (aidoion) lui părea mai respingător și mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-și grumazul, vita, aproape înecată, fu nevoită să înghită cu bale uleiul. - De-acuma dați-i drumul și fugăriți-o. Tremurici mână vita roșie pe drumeagul dinspre bahnă, făcu un ocol către livada popii și de acolo o aduse înapoi. Umflată pepene, vaca venea în trap ușor. - Se baligă ! chiui de departe Tremurici. - Ei, de-amu a scăpat, zise Hortolomei, și, ușurat, se puse săși răsucească o țigară. Vestit cine știe de cine, din sat venea în goană stăpânul vacii. Sosi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un brici să taie, să vadă ce foc are înăuntru, și pân-a murit, săraca, nu s-a liniștit. - îl vezi pe Ilie Balan ? Munte de om, acuma-i doar piele și os. Mănâncă și nu ține întrînsul. Cu obrajii umflați și fără bărbie, un copil se uita țintă în gura oamenilor. Sub spălăceala ochilor albaștri nasul părea o bilă ridicată în sus. - Asta numai de la băutură i se trage. Bea bărbatul, bea femeia, băutura-i cu măsură însă. Te duci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Băgă mâna sub cununile de nuntă și sub șuvițele de păr și scoase ceva ce Îi scăpase Capitolului Unsprezece: o lingură de argint. Legă o bucată de sfoară de mânerul lingurii. Apoi, aplecându-se În față, legănă lingura peste burta umflată a mamei mele. Și, prin extensie, peste mine. Până În acel moment, Desdemona se putea lăuda cu un palmares perfect: douăzeci și trei de preziceri corecte. Știuse că Tessie avea să fie Tessie. Ghicise sexul fratelui meu și al tuturor copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
recupereze o parte din averea din Turcia și venise În Vestul Mijlociu. ― O să-mi deschid un cabinet aici. În New York sunt deja prea mulți doctori. Rămase la cină. Starea delicată a femeilor nu le scutea de obligațiile domestice. Cu picioarele umflate, Îl serviră cu miel și pilaf, bame În sos tomat, salată grecească și budincă de orez. După aceea Desdemona puse de cafea grecească, servind-o În ceșcuțe, cu spuma maronie, lakia, deasupra. Doctorul Philobosian făcu o remarcă, adresându-se bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe jos până la mal și făcuse autostopul, ajungând acasă cu un camion care transporta lapte. Acum stătea la geamul camerei copiilor, cu subsuorile Încă râncede de teamă, cu obrazul drept julit de căzătura pe gheață și cu buza de jos umflată. Cu totul Întâmplător, chiar În acea dimineață bebelușul Linei atinsese greutatea necesară ca să părăsească incubatorul. Asistentele țineau În brațe amândoi copiii. Băiatul primi numele de Miltiades, de la marele general atenian, dar avea să fie cunoscut cu numele de Milton, marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pentru oricine nu a experimentat asta personal, sunt greu de descris atributele Îngrijorătoare, aducătoare de furtună, ale acțiunii bunicii mele de a-și face vânt cu evantaiul. Refuzând să se mai certe cu tatăl meu, se duse, cu gleznele ei umflate, până pe terasă. Se așeză lângă geam, Într-un scaun de trestie. Lumina de iarnă, bătând dintr-o parte, Îi lumina latura Îndepărtată, translucidă, a nasului. Își luă evantaiul de carton. Pe față, evantaiul avea inscripționate cuvintele „Atrocități turcești“. Dedesubt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mi mie moștenire estetica.) Ochiul lui Milton ne privea. Clipea. Un ochi mare cât al lui Hristos Pantocrator din biserică, mai bun decât orice mozaic. Era un ochi viu, având corneea puțin iritată, genele luxuriante, pielea de dedesubt pătată și umflată. Ochiul acesta ne fixa preț de maximum zece secunde. În cele din urmă camera se retrăgea, Încă Înregistrând. Vedeam tavanul, lustra podeaua și apoi iarăși pe noi: familia Stephanides. Mai Întâi Lefty. Încă activ, În ciuda urmelor infarctului, cu o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am privit pe acești naturiști și m-am Întrebat ce mă Întreb Întotdeauna: Cum e să te simți așa de liber? Păi, corpul meu arată mult mai bine decât al lor. Eu sunt cel cu bicepșii bine conturați, cu pectoralii umflați, cu fesele netede. Dar n-aș putea să hoinăresc așa În public. ― Nu-i tocmai ca pe coperta de la Soare și sănătate, spuse Julie. ― După o anumită vârstă, oamenii ar trebui să rămână cu hainele pe ei, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Am ajuns la deal și am Început să-l urc. Jerome venea după mine, cu un aer amenințător, apropiindu-se tot mai tare. Eram ca niște oameni alergând Într-o frescă. Din profil, cu brațele ca niște cuțite și coapsele umflate, străbăteam iarba care ne biciuia fluierele picioarelor. Când am ajuns la poalele dealului, Jerome părea deja să Încetinească. Flutura din mână, declarându-se Înfrânt. O flutura și-mi striga ceva ce nu auzeam... Tractorul tocmai o cotise pe drum. Așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Te descurci foarte bine. ― Nu, nu-mi amintesc nimic. Am dureri și junghiuri. Inima mea e bolnavă. Acum ajunsesem la scaun. Am sprijinit-o din spate și am așezat-o jos. Venind din nou În fața ei, i-am ridicat picioarele umflate, cu venele umflate, și i le-am băgat În apa Înspumată. Desdemona murmură de plăcere. Închise ochii. În următoarele minute Desdemona tăcu, huzurind În baia fierbinte de picioare. Culoarea i se Întoarse În glezne și Îi urcă pe picioare. Roșeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bine. ― Nu, nu-mi amintesc nimic. Am dureri și junghiuri. Inima mea e bolnavă. Acum ajunsesem la scaun. Am sprijinit-o din spate și am așezat-o jos. Venind din nou În fața ei, i-am ridicat picioarele umflate, cu venele umflate, și i le-am băgat În apa Înspumată. Desdemona murmură de plăcere. Închise ochii. În următoarele minute Desdemona tăcu, huzurind În baia fierbinte de picioare. Culoarea i se Întoarse În glezne și Îi urcă pe picioare. Roșeața Îi dispăru sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oroarea i se opresc în gât. Doi băieți identici - sau poate e doar unul singur și mintea ei a luat-o razna? - stau înăuntru. Cel de la fereastră rân jește sfidător către ea, în timp ce celălalt, cu ochii bulbucați, își masează penisul umflat. — Zoe...! țipă isterizată fetișcana din spatele ei. O apucă furioasă de mână și o trage după ea. Toată frus trarea stăpânită până acum se revarsă asupra bietei nefericite. Toanta asta nu știe decât limba în care s-a născut. Pe grecește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pretinzând că sunt de neam elin, nu roșesc că nu știu să vorbească corect latinește. Râsetele îi acoperă ultimele cuvinte. Deci unii ascultă, se bucură Vipsania. Își dau seama că are dreptate. Emfaza a devenit insuportabilă. La ce servesc stilul umflat și jargonul sentențios? Singura lor putere este să atragă atenția și să rămână întipărite în memorie, așa cum poezioarele sunt ușor de învățat pentru copii. — Doresc ca vremurile noastre să nu mai fie sterpe și istovite... Vipsania face o grimasă amuzată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se întâmplă? Cu privirea încă tulbure, întoarce capul în toate părțile, încercând să-și dea seama. Nu reușește până când o mână moale și răcoroasă i se așază lin pe fruntea fierbinte. Se întoarce repede și își cuprinde sora pe după talia umflată. — Agrippina! Pui mic! Tânăra gravidă se așază lângă ea. Rochia de mătase foșnește puternic. În spate, Vipsania distinge încă o siluetă cunoscută: cumnata ei, văduva lui Drusus. Dă să se scoale, dar Antonia o apasă ușurel pe umăr: — Stai liniștită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am fost înștiin țate printr-o scrisoare că dacă nu ne deranjează... Face o strâmbătură comică. — ...și dacă avem destul timp... Toți râd, bucuroși să alunge apăsarea. Cu un uruit ca de roți în urechi, Vipsania fixează din priviri degetele umflate, cu unghii scorțoase și aspre, ale surorii ei. Ar trebui să se ferească să-și vânture întruna mâinile când vorbește. — Așa e, încuviințează bătrâna Calpurnia Cezarina. La Roma nu ai niciodată destul timp... Vipsania încetează să asculte. Acum știe ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încă de pe acum în Casa Viitorului, despre care adulții ha bar n-au cum arată? Aude un tușit greoi în apropiere. Se întoarce plin de solicitudine: — A! Tu erai? Tonul vocii îi este prietenos. Se uită cu atenție la ochii umflați și la fața trasă de nesomn ale secretarului: — Tot nu ți-a trecut răceala? se interesează. Athanas clatină din cap, după care îi arată din ochi una din cele opt încăperi care dau în atrium. — Scribonius Libo? întreabă încet. Secretarul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
femeilor pentru voalul nupțial! Un strigăt mut țâșnește din adâncurile ființei lui. Natura a înfrânt în sfârșit destinul și i o dăruiește drept mireasă. Cu un gest lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se scoală năucit în șezut, cu toate fibrele corpului întinse la maximum. Își duce palmele asudate peste privirea împăienjenită, încercând să alunge vedenia. A fost doar un vis. Același vis pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împinge în față și-i arată norodului. Lasă bărbia să-i cadă în piept. Cât s-au mai mâniat legionarii când le-a interzis să-i plimbe pe puști prin tabără îmbrăcați în straie de oștean! Au arătat către pântecul umflat al Agrippinei și i-au strigat că dacă viitorul băiat se va naște în castru, va fi al lor, nu al lui. Îl vor adopta. Toți speră că pruncul pe care-l poartă acum va veni pe lume în rândul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și mintea, de nu o poate uita? Își lasă bărbia în piept, cu un suspin. Probabil că asta e deosebirea între dragoste și dorință. Se uită din nou la soția lui. O acoperă cu grijă. Atinge în treacăt, mângâietor, pântecul umflat. Degetele sesizează mișcările zbuciumate ale fătului. I-a deranjat liniștea. Genele i se umezesc. Ros de remușcări, înalță în pripă o rugă către zeii atotputernici să nu i fi făcut cumva rău micuțului. Să nu se nască infirm, cu malformații
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înghiontește ușor să-și facă loc. Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a meșterit i-a insuflat viață. Piruetează pe loc cu tunica umflată, iar din rython țâșnește un firicel de vin, care descrie o curbă grațioasă înainte de a se vărsa în patera din mâna stângă. Gestul îl frapează. Dar ceilalți doi? Cine sunt? Probabil zeii cărora ei le zic penați! Suspină ostenit. La
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
băieți care stau lângă un casetofon de ghetou, ne continuăm plimbarea, până ce dăm de Shutters on the Beach, cel mai tare hotel din zonă, după cum spune Brad. Mergem prin hol, și chiar că e frumos. Podele de lemn strălucitoare, canapele umflate, tapițate cu damasc alb, vaze frumoase cu trandafiri proaspeți, așezate pe mobila veche. Mergem prin hol și ne așezăm pe terasa care cu vedere la ocean, desfătându-ne cu mâncarea delicioasă, și desfătându-ne unul pe altul. După prânz mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la asta, chiar că mă simt mai bine. Mă simt în continuare singură, slavă Domnuluii că o am pe Lauren, pe care o cred, chiar cred că totul va fi bine. Îmi frec cu mâinile burta, simțind-o un pic umflată, și-i mulțumesc lui Dumnezeu că am făcut atât de multe exerciții, că nu am falduri de piele moale peste tot pe corp, după care mi-aduc aminte despre o vreme când eram acasă, în Londra, și când stomacul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe alta ca pături de cristal Prin lume prăvălite; din tainica pădure Apare luna mare câmpiilor azure, Împlîndu-le cu ochiul ei mândru, triumfal. Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn; Trecând încet ca umbre - țin pânzele umflate În fața lunei care prin ele atunci străbate, Și-n roată de foc galben stă fața-i ca un semn. Pe maluri sdrumicate de aiurirea mării Cesaru-ncă veghiază la trunchiul cel plecat Al salciei pletoase - și-ntinse-a apei arii În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]