1,469 matches
-
Nesupor tându-mi aroganță, m-a chemat, m-a luat pe ge nunchi, mi-a dat jos chiloții și m-a bătut strașnic, de mi-a lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat în camera mea, am refuzat să mai vin la masă, rămânând acolo, sin gură, pentru tot restul zilei. — Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern. Poți să-ți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Nesupor tându-mi aroganță, m-a chemat, m-a luat pe ge nunchi, mi-a dat jos chiloții și m-a bătut strașnic, de mi-a lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat în camera mea, am refuzat să mai vin la masă, rămânând acolo, sin gură, pentru tot restul zilei. — Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern. Poți să-ți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pat. Vestea cea bună e că nu mi se raportează nici o altă sarcină. Aflu din scrisorile prințului Kung că împăratul Hsien Feng evită audiențele de când a semnat un nou tratat cu străinii, prin care se recunoaște înfrângerea Chinei. Rușinat și umilit, Majestatea Sa își petrece zilele singur, în grădina imperială. Nopțile, își găsește regugiul în plăcerile trupești. Așa bolnav cum este, pretinde distracție zi și noapte. An-te-hai află detalii de la un prieten nou, cameristul Majestății Sale, un eunuc pe nume Chow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care îi va face ca aproape totdeauna să fie alături de un copil aflat în primejdie. Puterea sentimentelor o dată născute nu va fi ștearsă de nici un dezastru. Arta care a dat naștere unor simțăminte atât de adinei nu se va simți umilită niciodată. Astfel îmi spuneam în timp ce vizitam la Sighișoara distrusa stradă a Clujului și în timp ce vasul-amfibie mă ducea pe deasupra satului înecat Vădeni, de lângă Brăila. Mă aflu pe cheiul portului Galați. Apa este la doi pași. Digul format din nisip, crengi de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de el... Această bizară dualitate n-are un ecou profund în conștiința lui ca în cazul unui erou dostoievskian. Scriitorul ne minte în față, fără să clipească, zicând că n-a avut părinți și că se trage dintr-un neam umilit care n-a ajuns încă, până la el, la lumină. Pentru noi se pune într-adevăr problema dacă să acceptăm sau nu aceste fumuri, și cred că Șerban Cioculescu, pe bună dreptate, e supărat pe cei care iau aceste fumuri drept
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tărie ca să-i facă despărțirea ușoară. Cum puteam să-i spun?! Marile secrete nu se dezvăluiesc nimănui... Ne purtăm chiar cu cei mai apropiați, ca și când nu le-am avea, chiar cu riscul de a fi luați în derâdere, batjocoriți sau umiliți... ― Mă rog, zise el atunci în fața tăcerii mele: Eu sper (și ți-o spun asta ca să mă ții minte), că m-ai înțeles!... Că dacă nu m-ai înțeles, exclamă el cu totul detașat de astă dată, o să fie vai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mă interesează nici să-l practic și nici să-i las pe alții să-l practice. Am alt stil de viață, în care nu mă întrece nimeni: Iau la mișto! Aici să te văd. E terenul care Îmi convine! Și, umilit și dezorientat, cu un surâs strâmb, băiatul n-a mai zis nimic, în tâmp ce adversarul său l-a luat într-o nouă serie... CIRCUITUL UNIVERSAL Acțiunea de difuzare încheie și nu începe manifestarea universală a unei culturi naționale. Să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și-și netezi părul. Se înapoiase din Uji călare și era plin de praf. Misiunea lui fusese aceea de a se întâlni cu Sakuma Genba, care era prizonier în Uji. Hideyoshi ordonase să nu fie tratat cu asprime și nici umilit. Știa că Genba era un om de un curaj fără egal care, dacă i se dădea drumul, avea să devină un tigru turbat. Astfel, era ținut tot timpul sub cea mai strictă pază. Cu toate că Genba era un general inamic captiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu ranguri și funcții de răspundere, cu averi mari, hoți de tot felul, nesătui de averi nemuncite sunt păcăliți, puși în dificultate și situații jenante, sunt umiliți spre satisfacția poporului. Cu mintea sclipitoare îi supune inteligenței sale făcând pretutindeni dreptate umiliților și nedreptățiților. Vremurile colectivizării sunt vremuri cu valuri și de cumpănă. Lumea vorbește despre potopul lui Noe și potopul lui Nae, respectiv Ceaușescu. Păcală e arestat că nu intră în colhoz. Întrebat fiind: „Cine te-a adus aici, măi țărane
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
s-a reașezat tăcerea...O tăcere calmă și liniștită, contrastând puternic cu marea agitată a lăuntrului lor.. Cine era acest neașteptat prieten care va ajunge exact în locul opus unde-și va duce ea crucea? De ce închipuise pentru ea filosofia lumii? Umilită, și-a strâns la piept crucea și a simțit cum așchiile îi pătrund dureros pe sub unghii. O privește ca pe o dezlegată taină și o sărută. Da. Era crucea lui!... Lumea din oglindă Ochiul stâng mi se zbătea în dimineața
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Nu mai voiam să am nimic de-a face nici cu locul ăla, nici cu pacienții. Reușisem să-i suport numai atâta timp cât făcuseră parte dintr-un pachet de lux. Dar pachetul de lux nu exista. Mi-era rușine, mă simțeam umilită, terfelită, murdărită și voiam cu disperare să plec. Doream cu înverșunare să mă distanțez cât mai mult de toți alcoolicii și drogații ăia. Aveam o reacție de recul față de Cloisters ca și cum m-ar fi ars, ca și cum aș fi giugiulit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mică de rușine. Nu-mi venea să cred ce gânduri îmi treceau prin cap. Slavă Domnului că nimeni nu poate să-mi citească gândurile, m-am liniștit singură. La Cloisters, cele mai dificile mi se păreau serile de sâmbătă. Eram umilită fiindcă toată lumea se îmbrăca la patru ace și ieșea în oraș. Mai puțin eu. Dar și mai grav era că mă chinuia necontenit gândul la Luke. Sâmbăta seara era momentul în care era posibil să întâlnească o altă fată. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atunci am zărit fața lui Luke. Amestecul de milă și dezgust de pe chipul lui m-a făcut să mă stăpânesc. Eram așa de obișnuită să-l văd privindu-mă admirativ încât, pentru câteva clipe, nedumerirea m-a făcut să amețesc. Umilită, am tăcut. Brigit părea zguduită, dar a continuat. —... nebună și paranoică... m-a acuzat că flirtez cu Luke... din ce în ce mai irațională... nu puteam să vorbesc cu ea... nu numai cocaină... recipiente enorme de Valium... canabis... tequila... niciodată nu voia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
parcă tot nu-mi venea să mă duc acasă. Până la urmă, am fost nevoită să mă duc. Nimeni n-a vrut să-mi cumpere ceva de băut și nici să-mi împrumute vreun ban. Cu toate că le-am cerut. Am plecat umilită. Dar când am ajuns acasă și am încercat să mă bag în pat, capul a început să-mi huruie ca un ferăstrău electric și să mi se învârtă de-ai fi zis că o mașină de Formula Unu îmi alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi curgă lacrimile pe obraz - un tip cu-adevărat extraordinar - cum mi se prelingeau de pe maxilar, pe bărbie - și nu pot să - înțelegi... — Ți-ai uitat voalul, mi-a spus Luke, întinzându-mi punga. — A, am zis eu, simțindu-mă umilită, în vreme ce lacrimile continuau să-mi curgă de pe față. femeie care târa mai multe sacoșe de cumpărături s-a oprit în mijlocul străzii. Se uita la mine cu ochi plini de milă. — Mulțumesc. — Nu vreau decât să fii fericită. Fața lui Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Tolea Voinov va petrece la munte o săptămână plictisită. O așteptare confuză, somnolentă, care ezită să ia numele Irina. Vreme frumoasă, soarele scoate pădurea din cețuri, o aduce aproape, înnobilată, vechile vile boierești sunt la locul lor, chiar dacă infirme și umilite, dar semenii, semenii nostri... chipuri egale, gesturi moi, desperecheate. Somnolență putrezită, puturoasă, într-un uriaș butoi cu oțet vechi, de morcovi și bălegar... nu, nu suporta. Nici amintirile, nu, totul fusese altădată, în alt timp. Fusese cindva, luna mai, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să schimbi, că s-ar fi schimbat de la sine. Cară-te cu întrebările tale sâcâitoare. Nu se întâmplă nimic, sau orice, iar prezicerea viitorului e interzisă.“ S-a ridicat de pe locul supliciului. Să iasă în stradă, în primăvară, unde supraviețuia, umilit, furnicarul. Să vadă ce efect are bufonul asupra unui mediu îngrădit. A luat liftul, tramvaiul, troleibuzul. A coborât, adică, în stradă, în paradis. Cu un singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sufletul petrecerii se dădeau în spectacol peste tot în timp ce eu mă furișam prin bucătărie, căutând cel mai mare cuțit din casă. Ei, nici chiar așa, dar eram tare deprimată. În primul rând, mă simțeam dezamăgită de Jack, apoi mă simțeam umilită pentru că eram sigură că toată lumea de la petrecere mă compătimea. Sărăcuța de Katie, cu imaginația ei bogată. I-am dat timp până la unsprezece, apoi m-am dus sus cu o sticlă de vin într-o mână și mobilul în cealaltă. Rețeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să se Întâmple. Jack Harper trebuia să plece Înapoi la el, În America. Trebuia să nu aibă habar de faptul că, imediat după conversația noastră, m-am dus drept acasă și i-am dat papucii lui Connor. Mă simt extrem de umilită. O să creadă că i-am dat papucii lui Connor din cauza lucrurilor pe care mi le-a spus În lift, nu ? O să creadă că a fost doar din cauza lui. Ceea ce nu-i deloc adevărat. Dar absolut deloc. Cel puțin, nu total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Uite ce e, vrei te rog să uităm total subiectul ? Ziua mea a fost deja destul de Îngrozitor de penibilă. — O. O, Doamne, da, spune Lissy, cuprinsă brusc de remușcare. Scuze, Emma. Trebuie să te simți de-a dreptul... — Total și absolut umilită și trădată ? Mă sforțez să-i zâmbesc. Mda, cam așa mă simt. — Atunci Înseamnă că s-au uitat și câțiva dintre colegii tăi de serviciu ? spune Lissy cu compasiune. — Dacă s-au uitat și câțiva dintre colegii mei ? Mă răsucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-i educe pe culi, căci de bună seamă că și aceștia meritau la fel de mult să aibă parte de educație ca și restul oamenilor. Adevărul este că Mao nu a reușit să atragă atenția la Beijing. Țărănoiul țării s-a simțit umilit. Nu a fost capabil să uite dezamăgitoarea întâlnire. Mai târziu, aceasta devine unul din motivele începerii unei mari rebeliuni - Revoluția Culturală. E pentru a-i pedepsi pe învățații din întreaga țară pentru suferința lui din tinerețe. Însă, pentru moment, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
putea continua. Lui Fairlynn trebuie să i se dea acest avertisment. A mers prea departe. Soțul meu se ridică și scuipă o gură de frunze de ceai într-o scuipătoare. E felul lui de a mă face să tac. Sunt umilită. Adânc înăuntrul meu, violența începe să se agite. Efortul e prea groaznic ca să poată fi măsurat. Scuză-mă, Jiang Ching. I-am promis tovarășei Fairlynn un tur al Orașului Interzis. Ar fi mare păcat ca o scriitoare ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu fac decât să lucrez conform instrucțiunilor sale. Mao nu-mi dă nici un răspuns. Adevăratul lui caracter acționează. Un moment în care el nu recunoaște nici un sentiment și nici o amintire. Se lasă cuprins de teamă. Încă o dată, sunt trădată și umilită. Sunt zguduită, însă nu am unde să merg să implor. Mao îmi concediază cabinetul. Îmi îndepărtează oamenii. Îmi taie membrele cu ferăstrăul. O migrație națională a tinerilor. Două milioane de Gărzi Roșii sunt alungate la țară, în numele „răspândirii sămânței revoluției în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
răcit, ci cu totul scârbit. În drumul lui spre București întâlnise dovezi clare ale abuzurilor armatei ruse asupra populației. Sate întregi părăsite, păduri arse, băjenari flămânzi și înfrigurați, orășele și târguri terorizate, jecmănite, fete, neveste luate cu de-a sila, umilite, violate, ucise... Soldații rechiziționau tot, dar fără să plătească nici măcar o copeică. țarul îi vorbise consternat despre toate aceste „excese” înainte de a pleca spre Principatele Române. Iar acum amiralul se convinsese că și Marele Komandir cunoștea, auzise, citise despre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
constituiseră două tabere de adepți fervenți: una dintre ele era absolut convinsă că maimuțele trebuiau eliminate pentru a-l salva pe Baba al Maimuțelor și atmosfera de sacralitate a mănăstirii; cealaltă era furioasă că aceste animale sacre vor fi astfel umilite și alungate din căminul lor de drept. Liniile de bătălie fuseseră trasate și toți cei care aveau vreo legătură, chiar și întâmplătoare, cu disputa, se simțiseră obligați să se implice și să-și facă auzit glasul. Sampath însuși fusese uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]