868 matches
-
și certitudinile, despre care scriseseră vechii greci, numind-o lotus. Știa că era folosită și În orașul său. — Cred că Îți cunosc deja remediul, messer Teofilo, Însă mă gândesc că lotusul distilat nu e tratamentul cel mai potrivit pentru reechilibrarea umorilor pervertite. — Oh, nu, maestre, nu din ierburile Libiei e scos leacul acesta, replică spițerul pe un ton enigmatic. Pentru o clipă, păru să nu mai vrea să adauge nimic, dar apoi se hotărî: Originea sa e cu mult mai Îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o mare clocotitoare de nimic, o mică stâncă pe o rută abandonată de orice corabie, părăsită până și de cântecul sirenelor. N-ar fi știut să spună de când dura acea tăcere deplină. Simțea În tâmple șuieratul surd al sângelui. Toate umorile se precipitau Înlăuntrul lui. Din când În când, i se părea că se găsește pe buza unei cascade uriașe care se prăvălea spre măruntaiele pământului. Era copleșit de bubuitul propriului său trup. Apoi, dindărătul ușii Închise, desluși un ușor târșâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acela descoperise ceva folositor. Parcă Îl avea și acum În fața ochilor pe bătrânul medic. Un șarlatan și un invertit. Era unul din numeroasele produse ale corupției vremurilor: habar nu avea de astrologia elementară, de fiziatrie, de știința fluidelor și a umorilor și era lipsit de orișice competență În privința simplilor și a compușilor. Totuși, preluase acea funcție de mare importanță numai pentru că aparținea unei familii de Îmbogățiți care storcea tezaurul public. Și avea să lupte ca să și-o păstreze. Dar, mai devreme sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
încheieturilor și al altor țesuturi conjunctive (fluid sinovial) și din lacrimi, sudoare și urină. Acestea din urmă sunt implicate, în principal, în excreția produselor reziduale și disiparea energiei stagnante. Aceste trei forme de esență, împreună cu qi-ul, sunt numite cele „Patru Umori Corporale Vitale”. Esența și energia se află într-o relație strânsă: „Qi este generalul sângelui; dacă qi se deplasează, se deplasează și sângele”. Din moment ce sângele urmează respirația, este logic faptul că respirația corectă controlează și intensifică circulația, iar acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
permiterea ca boala să-și urmeze evoluția, în primul rând. Atunci când acest lucru este realizat, toate simptomele vor dispărea complet. Inițial, și medicina occidentală recunoștea cauzele de bază ale bolilor. Hipocrate credea că boala era cauzată de un dezechilibrul al „umorilor” din corpul uman, și nu de factorii externi. Thomas Sydenham, medicul din secolul al XVII-lea cunoscut ca fiind „un Hipocrate englez”, scria: „Boala nu este nimic mai mult decât o încercare a organismului de a se elibera de materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
judecasem pe acest om în care nu reușisem să văd decât o parte de adevăr, cea care îmi convenise, fiindcă încurajase stupida convingere că eu eram făcut din alt lut, mai tare, că aveam dreptul să-mi impun părerile și umorile, datoria lui fiind, în relația noastră, să joace rol de ecran... Mi-l amintesc cum trecea pe coridoare: cu halatul pe umeri, lăsându-l să fluture ca două aripi albe la fiecare mișcare. Dădea impresia unui ins afectat, blazat, semănând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gâtului, mirosind respingător, cu mințile rătăcite, o vede coborând scările pe ducesa de Devonshire și Îi face o reverență ca În vremile bune. Numai că ducesa e moartă demult. Regele de odinioară al saloanelor a ajuns „doar un maldăr de umori, o materie În declin, un bătrân senil și dezgustător, demn de mila călugărițelor și a celor din azil. Preotul Îl sfătuiește să se roage. «Încerc cu adevărat. Și a adăugat ceva care m-a făcut să mă Întreb dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
drag, decedat demult) invocată printr-un efort de voință; acesta este unul dintre cele mai curajoase gesturi pe care le poate face spiritul uman. Nu este vorba nici de așa-numitele muscae volitantes - umbre aruncate pe celula retinală de o umoare sticloasă, care se văd ca niște fire transparente plutind prin câmpul vizual. Poate că mai aproape de mirajele hipnogogice, la care mă gândesc, este pata de culoare, șocul de postimagine, cu care lampa pe care abia ai stins-o rănește bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu ce ne-am ales ? încă nu realizăm cu adevărat, căci nu ne-am dat răgazul și interesul să ne gîndim la aceasta decît cînd și în măsura în care am fost afectați personal într-un mod sau altul. O minimă distanțare de umorile cotidiene ne face totuși să întrevedem cîteva constante. În primul rînd, Universitatea nu mai este învestită cu Autoritate, ci cu Utilitate (de piață, cu „valoare de întrebuințare”, ca să spunem așa), și este direct condiționată de către aceasta. Autonomia sa este una
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap ispășitor, un canal de scurgere pentru umorile rele - catarsisul istoriei. Și iată nevoia de justificare devenită argument pentru crimă. Totul Începe de la detalii. Detaliile sînt ale tuturor. Săpunul care mi se lipește de degete În buzunar nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu. Colega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stăpînesc, slavă Domnului, obiecte materiale, știu să se adapteze, sînt adevărați mesageri ai civilizației și culturii și a tot ce e nou și modern În spiritul uman și pe deasupra — Te-am provocat, văd că nu-ți lipsește chiar de tot umoarea ironică, mă bucur, dar voiam să spun că toate acestea explică internaționalismul lor funciar și adeziunea timpurie la ideea de comunism, În sensul nealterat al cuvîntului, ca să rămînem la tema noastră. Nu este deloc surprinzător faptul că cele mai multe jertfe umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu ghiulele de foc; se pare, de altfel, că este prudent să dezarmezi burghezii dintr-un oraș cucerit, în special dacă sînt temeri că ei ar putea reacționa. Romanii, care cuceriseră Britania, dar n-o puteau ține în liniște din cauza umorii turbulente și belicoase a acestor oameni, aleseră soluția de a-i moleși, ca să tempereze în ei instinctul belicos și sălbatic, ceea ce reuși întocmai cum s-a dorit la Roma. Corsicanii sînt o mînă de oameni, la fel de plini de curaj și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cărei insolență nu o mai putea suporta. Mănușăreasă puse capac supărării reginei prin istoria cu mănușile, pe care i-o înfățișă la modul cel mai mîrșav cu putință. Această plămadă, deși puțin importantă, fu suficientă ca să pună în fermentație toate umorile și să asezoneze tot ce trebuie să însoțească o dizgrație. Torii, cu mareșalul de Tallard în frunte, profitară de această afacere, care deveni pentru ei o lovitură bună dată adversarului. Ducesa de Marlborough căzu în dizgrație în scurt timp, și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
reușit performanța de neatins de-a nu avea un loc de muncă vreme de patruzeci de ani În care, una peste alta, a lucrat strict șase luni. Fiindcă atunci cînd te așezi la masa de scris, importante sînt mai Întîi umorile (după o vîrstă e de preferat să fii vesel), liniștea, țigările, zorile, apoi lumina plină, pluvială ori aurie, felul-n care cade pe o gutuie, pe un portret, geometria orei, forma gîndului, sunetele, și, Încetul cu Încetul se țese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zilele de glorie ale protestului Împotriva războiului din Vietnam dă foc unui laborator unde se fabrica napalm. Incendiul va fi motivul pentru care cei doi vor fi urmăriți toată viața de FBI, fiind astfel obligați să-și schimbe mereu adresele, umorile, fizionomia, și nu numai pe cea interioară. Copiii lor Împart aceeași soartă și vagabondează dintr-un oraș În altul, de la o școală la alta, de la un nume la altul, dramă. Aflăm că tatăl este un evreu deosebit de inteligent, dovadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
făcea sumarul Tratatului de istorie literară? Călinescu? Nu. Crohmălniceanu îl făcea. Călinescu nu era decît un "histrion", "un saltimbanc burtos". Așa îl prezintă în Amintiri deghizate, chiar dacă tocmai "Lumea" lui Călinescu îl lansase în critică, prin '45-'46. Cică avea umoare rea, devenise maniac. Suferea de mania persecuției, îl obseda invidia celor din jur. De nebun, făcea "remarci menite să trezească stupefacție". Cum a fost aceea aici am pus un semn! că "Sadoveanu e cel mai persan scriitor al nostru". Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rezumat succint, cele spuse săptămâna trecută; ton egal și monoton de metronom bine reglat. Are o dicție ireproșabilă, folosind o logică strânsă În comunicarea ideilor și conceptelor printr-o sobră economie de cuvinte; nimic adăugat, abstragere și purificare de orice umoare discursivă, totul fiind spus sec, fără sânge, fără limfă. Se derulează aici sterilitatea perfectă a discursului; rostirea incoloră degajă asupra noastră o vrajă apăsătoare ce ne ține pe loc. Ești curios să asiști la desfășurarea precisă a unui stil intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de vedere fizic. De ce? Pentru că, așa cum explica în secolul al XVIII-lea doctorul Tissot, o somitate în domeniu, sperma este "un ulei esențial", a cărui împrăștiere în afara vaginului femeii, căruia îi este hărăzit în mod natural, duce la slăbirea tuturor umorilor. Masturbarea, confirmă în 1905 și doctorul Surbled în lucrarea sa L'Amour malade, "creează un zdruncin profund al sistemului nervos, iar repetarea sa necontenită nu întârzie să-l deterioreze și să-l dezechilibreze complet. Consecința ultimă este epuizarea nervilor sau
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
moment la altul. Eros este dușmanul repetiției iar repetiția este inamica lui Eros. Experiența o dovedește. Rostul teoriei este să tragă concluzia. Dar nici o societate, nici o cultură nu s-ar putea stabili pe o bază atît de imprecisă, în voia umorilor și fluctuațiilor amoroase ale membrilor ei. Multe societăți s-au întemeiat deja, altele sînt în continuă facere. Fapt posibil doar în măsura în care ele au fost capabile să inventeze metode de a deturna oamenii de la satisfacerea imediată a pornirilor erotice, fixîndu-i în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lor. Doar vindecarea acestei suferințe poate opri violența și-i poate ține pe oameni împreună. Pentru cît timp însă? IV S-a spus că mulțimile sînt femei. Același reproș pentru unele și pentru celelalte: aceeași nestatornicie, aceleași schimbări bruște de umoare, trecere de la o extremă la alta. În fapt, mulțimile sînt ciclice, cunosc o alternanță de la bucurie și tristețe. Dispoziția lor se schimbă la fel de brusc ca și cea a indivizilor. Lenin, de pildă, era foarte sensibil la fluxul și refluxul dispoziției
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îi sînt supuse mulțimile naturale. Acestea trec de la exaltarea dionisiacă la liniștea apollinică. Ciclul se repetă la fel de regulat ca fluxul și refluxul: zilele luminoase, inundate de strălucirea soarelui, alternează cu zile mohorîte, înecate în burniță, ilustrînd mișcarea de du-te-vino a umorilor colective. Am comite însă o greșeală de neiertat dacă, luați de valul puternic al analogiei stabilite de Freud cu mania și melancolia, am trece peste un fapt elementar: suspendarea regulilor pînă la intervertire în timpul sărbătorilor, a zilelor cînd inferiorii îi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
stomac// mi-e tare urât”. Consubstanțialitatea dintre poetică și problematică se conservă ca principiu compozițional și în Juventus (1994), o inedită arheologie a stării de a fi tânăr. Numai că aici repertoriul atitudinilor este mult mai amplu, etalându-se între umoare și clișeu sau între candoare și sarcasm. În palimpsestul ființei, subiectul liric își descoperă multiple identități subcutanate, obiectivate sub forma unor voci concurente. Regăsindu-se în fiecare, dar neputând fi transpus fără rest în nici una din ele, eul pulverizat se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
fost dictate, nu redactate direct de autor!); analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor, chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este și ea un capitol captivant. Păcat că Furdui se pripește, uneori, umorile-i eșuînd în verdicte nedrepte: dau doar cîteva exemple Liviu Ciulei, O. Paler, Iulian Vișa sau Lazăr Vrabie. Amintirile cunoscutului actor devin însă un capitol important al memorialisticii noastre de specialitate. Această carte care "conține mai multe cărți" (cum remarcă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Nu, desigur. Râsul este slăbiciunea, putreziciunea, lipsa de gust a cărnii noastre. Este gâdilatul pentru țăran, nerușinarea pentru bețiv, chiar și Biserica, În Înțelepciunea ei, a Îngăduit clipa de sărbătoare, de carnaval, de bâlci, această Întinare diurnă care-ți descarcă umorile și te abate de la alte ambiții... Dar așa râsul rămâne un lucru josnic, la Îndemâna celor simpli, taină dezvăluită pentru plebe. Dar aici, aici... și acum Jorge bătea cu degetul În masă, alături de cartea pe care Guglielmo o ținea dinainte, aici
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Întrebuințează În scopuri proprii o tehnică utilizată de autorul lui Mad about the Boy: ambiguizarea identității sexuale a protagonistului Unul dintre scriitorii contemporani În a căror scriitură fierb ca Într-o poțiune magică voodoo anateme artaudiene, paralogisme beckettiene și ionesciene, umori sadiene (sau pur și simplu sadice) este Valère Novarina. Dacă așa stau lucrurile, pretenția postmodernă enunțată de Jean-Franșois Lyotard, de a „reprezenta neîntruchipabilul”, este satisfăcută de Întregul corpus al literaturii enunțiative, de intenția sui-referențială a ei care o depășeșete În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]