913 matches
-
mai toate statele continentului și chiar În America”. Nu avea asemănare cu școlile superioare naționale care au funcționat pe teritoriul României până atunci, era o instituție nouă, a secolului său, „un concept radical diferit”. Spiritul său izvora din noul concept unificator care se despărțea, În Europa, de universitatea medievală: vocație culturală, articulare a spiritului național pe cel științific, cultivare a limbii și a istoriei. Ce o caracteriza cu deosebire? Atașarea la modelul european care prescria nu doar conținuturi, standarde științifice, ci
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
birocrațiilor și structurilor rigide. Poziția sa are Întotdeauna o notă conflictuală, el inspiră punerea În discuție a structurilor cognitive anchilozate, stimulează orientarea către schimbarea socială. Din perspectiva psiho sociologică, el se angajează, prin Întreaga personalitate, Împotriva ideologiilor și alcătuirilor colectiviste unificatoare, el se comportă ca un promotor pe scena realității sociale, conform unei cunoscute metafore teatrale, propusă de sociologul Erving Goffman: viața cotidiană e un spectacol În care fiecare joacă roluri distribuite sau Își asuma roluri râvnite, Încercând să „performeze”. El
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Femeilor de succes, „spune la televizor povești despre viețile altora, sub formă de «cazuri», ca o Șeherezadă a psihologiei aplicate”, e o militantă, deși nu se consideră feministă (cred și eu, e prea deșteaptă că să se alinieze acestui curent unificator), dă sfaturi cuplurilor, consiliază cu succes... Dar, mai ales, observă monstruos, spune tranșant ce crede, explică psihologia neavizaților și sugerează psihologilor câmpuri sociale ignorate (din pudoare, din lene, din comoditate?). Și scrie bine, altfel decât cei din breasla noastră atât
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să se întindă pînă la capătul lumii cunoscute. Dar adevărata bază a acestei identități europene se regăsește fără îndoială mai puțin în această civilizație greco-romană, care nu s-a răspîndit pe întreg continentul, și mai mult în creștinism, veritabil principiu unificator după prăbușirea entității politice romane. Principiu unificator relativ totuși, dacă ținem cont că această credință comună provine din două izvoare diferite. Europa occidentală și Scandinavia aparțin credinței romane, care a pătruns, vehiculată de germanism, și în Ungaria și Polonia. Din
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cunoscute. Dar adevărata bază a acestei identități europene se regăsește fără îndoială mai puțin în această civilizație greco-romană, care nu s-a răspîndit pe întreg continentul, și mai mult în creștinism, veritabil principiu unificator după prăbușirea entității politice romane. Principiu unificator relativ totuși, dacă ținem cont că această credință comună provine din două izvoare diferite. Europa occidentală și Scandinavia aparțin credinței romane, care a pătruns, vehiculată de germanism, și în Ungaria și Polonia. Din contră, Europa orientală și lumea slavă din
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
naștere două "Europe", ale căror destine vor fi permanent diferite. Dar aceasta nu are importanță. Dincolo de numeroasele diferențe, principiul unității sălășluiește în spiritul europenilor. Născută din exemplul roman, ideea de Imperiu este prezentă în fărîmițarea medievală, întărită de conștiința forței unificatoare a credinței creștine, aceasta dă naștere unor tentative în care intenția a biruit realitățile. Imperiul lui Carol cel Mare sau Sfîntul-Imperiu de naționalitate germanică, vestigiu al unității pierdute, dăinuie și inspiră politica statelor. În secolul al XVI-lea, Carol de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Spania și Imperiu, tratate care fixează drepturile papalității și ale Statului în administrația și viața cotidiană a Bisericilor naționale. Acestea reprezintă recunoașterea juridică a noii suveranități a statelor și marchează renunțarea papalității la pretenția de a-și juca rolul de unificator al creștinătății, dat fiind că papa nu mai este considerat un suveran obișnuit. Practicarea concordatelor provoacă un lung conflict între papă și regele Franței. Semnat într-un moment de șubrezire a puterii regale, concordatul din 1418 este repus în discuție
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
descompunere, Europa secolelor XIV și XV pune bazele unui nou univers. Criza materială și spirituală care lovește Europa de la sfîr-șitul Evului Mediu este însoțită de o criză politică al cărui principal rezultat este prăbușirea definitivă a marilor construcții cu vocație unificatoare. Acestea se străduiseră, în ciuda riscurilor și tulburărilor prin care au trecut timp de o mie de ani, să continuie utopia, imposibil de realizat, dar continuu prezentă, de a reface unitatea romană. Acolo, pe ruinele adunate unele peste altele, apare structura
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de teritorii care îi permit să intervină în întreg Occidentul. Primind de la tatăl său coroanele spaniole, el se consacră țelului de a desființa acele libertăți și privilegii care au contribuit în primul rînd la eșecul lui Carol Quintul. Dorința sa unificatoare găsește curînd ocazia să se manifeste: tronul portughez, devenit vacant în 1580, Filip își cere drepturile moștenite de la mama sa, infantă portugheză, și zdrobește cu o armată spaniolă rezistența locală. Împreună cu coroana Portugaliei, Filip al II-lea adaugă posesiunilor sale
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
O evoluție pe care bogata burghezie din provinciile de pe coasă, mai ales cea din Olanda, nu o doresc cu nici un preț. Temîndu-se pentru averile lor, burghezii, al căror purtător de cuvînt este Marele Pensionar al Olandei, opun tendințelor monarhice și unificatoare ale familiei de Orania voința lor republicană și autonomistă. Conflictul durează tot secolul al XVII-lea: în 1619, un conflict cu implicații politice și religioase complexe permite lui Mauriziu de Nassau să-1 judece și să-1 execute pe Marele Pensionar al
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
alte ??ri, pe de alt? parte, s�nt factorii principali ai dezafect?rîi mediului sociologic internă?ional pentru I.I.S. ?i revista să, ale c?ror activit??i ?i-au pierdut ra?iunea de a fi �n absen?a unui cadru unificator pe care Worms (1921) nu va ajunge niciodat? s?-l elaboreze. Doar c�?iva sociologi (Duprat, 1919; Essertier, 1927; Richard, 1937; Maunier, 1929) se vor mai reclamă, pe parcursul anilor dou?zeci, de la o institu?ie al c?rei rol �n
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
o ?tiin?? care ajut? decizia, a?a cum i se cerea, nu f?r? ambiguit??i [49]. Un empirism conjunctural Activitatea sociologiei franceze din aceast? perioad? contrasteaz? puternic cu era durkheimian? a disciplinei, de la �nceputul secolului: n locul unei paradigme unificatoare, o varietate de orient?ri adesea incerte ?i cu greu schi?ațe, cumul�nd inconvenientele sectarismului ?i eclectismului�. (Bourricaud, �n [49:9]). Empirismul� practicat nu are nimic din caracterul militant pe care l-a �mbr?cat �n sociologia american?. El
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
cea de-a patra treaptă a ființei individuale, treapta metafizică”. În legătură cu pedagogia esenței umane avem în vedere opțiunile pedagogice personaliste, pedagogia existențialistă, fenomenologică etc. Soluționarea conflictului dintre esență și existență umană la nivelul gândirii pedagogice moderne impune adoptarea unei teorii unificatoare, aptă să asigure instituirea unei corelații optimale între idealul educației - chintesența pedagogiei esenței - și activitatea instructiv-educativă focalizată pe competențe impuse de cerințele vieții în derulare - chintesența pedagogiei existenței. Opoziția dintre natură și educație influențează dezvoltarea gândirii pedagogice prin avansarea ,,postulatului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
chestiuni prioritare ale profilaxiei și tratamentului bolii canceroase. c) AL TREILEA orizont, făcut vizibil abia după 1980, a fost posibil să apară numai după ce unilateralitatea și fetișizarea cauzei au fost dărâmate. S-a pornit astfel către elaborarea unei teorii sintetice, unificatoare, plurifactoriale, a genezei neoplaziilor, în care căutarea factorilor etiopatogenici să fie pusă pe talgerul unei balanțe, pe celălalt fiind așezate, rând pe rând, descoperirile legate de răspunsul celular și al populațiilor celulare la atacul factorilor etiopatogenici fizici, chimici, toxici sau
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ba, dimpotrivă, la supraviețuirea și multiplicarea ei anarhică și nelimitată (la „nemurirea celulară“, cum o numea Alexis Carrel). Tot după 1970, oncologii au înțeles că spre deosebire de viziunile care fetișizau etiologia chimică, fizică sau infecțioasă, teoria cromozomială a carcinogenezei apare drept unificatoare, deoarece aduce în primul plan al atenției terenul receptiv, respectiv modificările pe care agenții cancerigeni le induc în structura ADN și ARN celular. Astfel, putem să ne dăm seama cu ușurință că la baza succesului ulterior al teoriei cromozomiale a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și latină, limbi care au devenit surse de îmbogățire și modele de structurare pentru toate idiomurile moderne ale continentului. În acest mod, creștinismul a însemnat nu numai o nouă religie, comună tuturor europenilor, ci și o platformă culturală și lingvistică unificatoare pentru ei. Din situația că valorile culturale și realizările omenești în general au un reflex lingvistic decurge consecința că ele există, se perpetuează, circulă și se transmit asociate cu fapte de limbă, al căror conținut este reprezentat de reflectarea în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
direct proporțional cu apropierea lor în cadrul acestor înrudiri. Există situații în care similitudinile dintre culturi sau dintre limbi nu se pot explica, ele fiind consecințe ale întîm-plării, iar nu ale unor similarități de evoluție, dar aceasta nu le scade valoarea unificatoare și statutul de condiție favorizantă pentru comunicare, încît cunoașterea acestor similitudini se integrează evaluării fenomenelor de comunicare culturală și lingvistică. Grupurile etnice, care în epoca actuală se constituie, de obicei, în națiuni 3, sînt determinate și delimitate în mod deosebit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deseori atrași de perspec-tiva de a deveni europeni. În principiu, latura diversificatoare a etniilor europene este fundamentată și susținută de ceea ce vine din viața lor istorică, reprezentată la nivelul culturii și al limbii de aspectul popular al acestora, în vreme ce latura unificatoare se întemeiază îndeosebi din elementele care au putut circula pe spații extinse, fiind asimilate prin contactul dintre populații, dar, în epoca modernă, mai ales la nivel erudit, prin influențare datorată prestigiului deținut de unele culturi și de unele idiomuri. De
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
diferite stiluri. Acestea sînt premisele care au făcut din cultura și din limba Greciei antice o sursă importantă pentru îmbogățirea limbilor și culturilor celorlalte etnii europene și, prin aceasta, un factor de unificare culturală și lingvistică pentru europeni. Acest rol unificator al culturii și limbii grecești nu se limitează însă la Europa, fiindcă, prin expansiunea europeană pe alte continente (expansiune care s-a produs între secolele al XV-lea și al XVIII-lea), ele au devenit un bun și al altor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nouă sciziune confesională, după Marea Schismă, și noi convulsii pe motive religioase, însă, sub aspect cultural, matricea dată de secolele anterioare de dominație catolică și dispersia în mai multe variante a mișcării nu au permis crearea unor puternice centre reformate unificatoare, care să se poată opune instituțional puterii papale. Reforma a început în secolul al XV-lea, ca o reacție împotriva autorității papei, fără a urmări crearea unei noi biserici, ci numai reformarea celei vechi, dar a căpătat ulterior mai mult
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbi literare unice și un centru cultural, administrativ și militar unic, iar, pe de altă parte, exista un sistem al mișcării de populație care contribuia la o omogenizare lingvistică și culturală a vorbitorilor. În acest context, numai după slăbirea forțelor unificatoare, prin acțiunea sub-stratului și a altor factori, s-a produs fragmentarea latinei în dialecte cu diferențe pronunțate din care s-au născut limbile romanice. A existat desigur o anumită unitate și în cazul limbii germanice comune, care este limba-bază a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un fundament spiritual comun în cadrul căruia prevalează umanismul greco-latin și ideologia creștină, se impun atenției limbile reprezentînd culturi aflate în situația de a le influența pe altele și de a crea conștiința unei Europe cu un procent ridicat de elemente unificatoare. În epoca modernă, în această situație, se află două grupuri de limbi: limbile romanice occidentale și limbile germanice, în cadrul cărora însă numai unele se remarcă în mod deosebit prin acest rol. Familiile de limbi Limba este un fenomen istoric, o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deosebit de fragmentată dialectal, încît, în Anglia, unde colonizarea germanică s-a produs mai tîrziu (după secolul al V-lea), au ajuns vorbitori ai unor dialecte germane cu trăsături specifice pronunțate. Pe de altă parte, substratul a putut fi uneori element unificator, inițiator de fenomene similare, căci substrat celtic, de exemplu, se întîlnește în cazul limbii franceze, al limbii provensale, al italienei de nord și, zonal, al portughezei și spaniolei. Tot substrat celtic se întîlnește apoi și în cazul unor limbi germanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în vreme ce adstratul romanic al limbilor germanice este unul preponderent cult. La nivelul limbilor literare, s-a exercitat și influența latinei clasice în perioadele medievală și modernă, atît în idiomurile romanice, cît și în cele germanice, ceea ce reprezintă un important element unificator pentru ele, dar, în unele cazuri, și influența vechii limbi grecești, care, deși a fost definitorie numai pentru unele limbi moderne (franceza, germana și, mai puțin, engleza), a ajuns indirect și la altele. În cazul culturii, există o mare similitudine
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbă internațională, după greacă 36. În aceste condiții, latina literară a putut deveni, în Evul mediu, mijloc de comunicare internațională, ca limbă a științei, a filozofiei și a teologiei. La aceasta a contribuit, pe de o parte, rigurozitatea simplificatoare și unificatoare a spiritului latin dominat de dreptul roman și, pe de altă parte, însăși evoluția limbii latine, care a redus, concentrat, organizat și regularizat structura gramaticală, oferindu-i posibilitatea de a deveni un mijloc eficient de comunicare pe un spațiu geografic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]