776 matches
-
anumită coincidență există). La metanivelul analizei general-filosofice a concepției posmoderniste, principiile de bază pot fi elucidate și conștientizate, în mod constructiv-critic, ca atitudini de depășire a dogmatismului, totalitarismului și standardizării, a tendințelor moștenite de la epoca raționalității rigide și a determinismului univoc. în postmodernism, e important faptul că el evită toate formele de monism și universalism, se implică critic nu numai față de reprezentările pozitiviste logistice, dar și față de idealurile și normele științei clasice, ale științei epocii moderne, în genere. În loc de aceasta, ei
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
de căldură face obiectul calorimetriei. Metodele calorimetrice deduc cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul de un sistem oarecare comparând starea sa inițială cu cea finală. Deoarece însă cantitatea de căldură schimbată depinde în general de stările intermediare, măsurătoarea poate fi univocă numai dacă procesul de măsurare e specificat în mai mult detaliu. În măsurători calorimetrice "la variabile de poziție constante", lucrul mecanic efectuat de sistem este nul și cantitatea de căldură schimbată este egală cu variația energiei sale interne formula 37. Aceasta
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
în echilibru termic, există o funcție care, pentru valori fixate ale variabilelor de poziție, este o funcție monoton crescătoare de energia internă; se spune că relația (11) definește o "scară de temperatură" pentru sistem. Temperatura empirică astfel definită nu este univocă: relația formula 43 unde formula 44 este o funcție monoton crescătoare de argumentul său, face trecerea de la o scară de temperatură formula 45 la altă scară de temperatură posibilă formula 46 Două sisteme aflate în echilibru termic au temperaturi egale. Acest fapt stă la
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
la construirea conceptelor de bază ale analizei matematice: tangenta la o curbă și viteza mișcării unui corp. Teoria ecuațiilor diferențiale ordinare studiază procesele de evoluție care sunt deterministe, finit-dimensionale și diferențiabile. Dacă evoluția ulterioară și trecutul unui proces sunt determinate univoc de starea sa prezentă, acest proces se numește determinist. Mulțimea tuturor stărilor posibile ale procesului se numește spațiul fazelor. Pentru un sistem mecanic, de exemplu, spațiul fazelor este o mulțime în care fiecare element este dat de ansamblul pozițiilor și
Ecuație diferențială ordinară () [Corola-website/Science/298220_a_299549]
-
Unitățile de măsură reprezintă un standard de măsurare a cantităților fizice. În fizică și în metrologie, e necesară o definiție clară și univocă asupra aceeași cantități, pentru a garanta utilitatea și reproductibilitatea rezultatelor experimentale, ca bază a metodei științifice. Sistemele de măsură științifice sunt o formalizare a conceptului de greutăți și măsuri, care s-au dezvoltat inițial cu scopuri comerciale, în special pentru
Unitate de măsură () [Corola-website/Science/298375_a_299704]
-
Sistemele de măsură științifice sunt o formalizare a conceptului de greutăți și măsuri, care s-au dezvoltat inițial cu scopuri comerciale, în special pentru a crea o serie de instrumente cu care vânzătorii și cumpărătorii să poată măsura în manieră univocă o cantitate de marfă tranzacționată. Există diverse sisteme de unități de măsură, bazate pe diverse suite de unități de măsură fundamentale. Sistemul cel mai folosit în ziua de azi e Sistemul Internațional, care are șapte unități de măsură de bază
Unitate de măsură () [Corola-website/Science/298375_a_299704]
-
și sunet precum și rularea unor programe pe care siturile web și documentele le pot include (applet-uri, scripturi). Fiecare navigator are o casetă de text unde utilizatorul poate introduce adresa documentului sau a sitului dorit, adresă care este unică pe lume (univocă), numită ("Uniform Resource Locator" sau URL). În cazul în care utilizatorul nu cunoaște adresa exactă , el poate introduce drept "cheie de căutare" o porțiune mică de text specific pe care documentul ar trebui să îl conțină. Navigatorul transmite acest text
Navigator web () [Corola-website/Science/297514_a_298843]
-
puțin o derivată continuă) de x="(x,x..x)" iar "dx" sunt "diferențiale" (deplasări infinitezimale în direcțiile "x"). Dacă funcțiile "x(t)...x(t)", t ε [t,t], parametrizează o curbă C în spațiul n-dimensional R, se poate defini univoc integrala :formula 2 Astfel de integrale apar în mod curent în calculul lucrului mecanic efectuat asupra unui sistem cu n grade de libertate. Funcțiile "a(x)" sunt „forțele”, presupuse cunoscute ca funcții de x. În fizică, o situație cu un interes
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
integrabilă, în sensul paragrafului precedent. Forma DQ este :formula 21 unde x,x...x sunt parametri geometrici ai sistemului, Y sunt „forțele” corespunzătoare (care pot duce la modificarea lor) iar U este energia internă , care - după principiul intâi - este o funcție univocă de parametrii care descriu starea sistemului. Aceștia sunt x,x... și un parametru intensiv x(în mod obișnuit presiunea p sau temperatura T). Scriind expresia (1.17) am presupus că ecuația U=U(x,x,x..x) este rezolvabilă în raport cu
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
derivabile de două ori cu derivatele continue pe mulțimea numerelor reale. Asupra punctului pot acționa simultan mai multe forțe, rezultanta acestora fiind formula 11. Ecuația fundamentală a mișcării formula 12, scrisă în baza principiului al doilea al mecanicii, împreună cu condițiile inițiale, determină univoc comportamentul dinamic al punctlui material supus acțiunii forțelor aplicate. Numită și "teorema de variație a impulsului", această teoremă exprimă relația dintre forța ce acționează asupra punctului material și variația în timp a impulsului său. Prin "forță" se subînțelege rezultanta tuturor
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
Prostituția este definită in general ca activitatea celor ce oferă prestații sexuale în schimbul plății unei sume de bani. Activitatea, oferită de persoane de orice orientare sexuală, poate avea caracter autonom, profesional, de obișnuință sau ocazional. Folosirea termenului nu este univocă și în funcție de țară, de perioada istorica sau de contextul socio-cultural poate include orice act sexual și orice tip de plată (chiar și nebănească) sau să-i indice, din punct de vedere moral și în mod eronat, pe cei ce întrețin
Prostituție () [Corola-website/Science/319814_a_321143]
-
de oricare punct al suprafeței de energie constantă pe care se află în întregime această traiectorie. Mecanica statistică reprezintă un punct de vedere diferit, față de termodinamică, asupra valorilor mărimilor mecanice macroscopice la echilibru. În termodinamică, valoarea oricărei mărimi mecanice este univoc determinată dacă sunt cunoscute valorile unui număr restrâns de parametri de stare independenți de timp: echilibrul termodinamic este "static". În mecanica statistică, starea sistemului este descrisă de un colectiv statistic virtual, iar mărimile mecanice sunt funcții formula 38 de variabilele canonice
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
diferite. La scară microscopică echilibrul termodinamic se manifestă ca o deplasare staționară a colectivului statistic în spațiul fazelor, conform teoremei lui Liouville: el nu este static, ci "statistic". În statistică, o mărime a cărei valoare numerică nu rezultă în mod univoc din determinarea ei în condiții specificate se numește variabilă aleatorie. Variabilei aleatorii formula 39 determinată pe colectivul statistic descris de funcția de distribuție formula 40 i se asociază "valoarea medie" care depinde de structura sistemului și de condițiile externe. Măsura în care
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
2). Evident, orice funcție "monotonă" "F(U)" poate servi drept entropie empirică. ("N(U,V)" trebuie atunci înlocuit cu "N(U,V)/(∂ F/∂U(U(U,V))). Deoarece ∂U/∂U → 1 cand V → V, numerotarea adiabatelor prin valoarea U este univocă într-un anumit interval de valori U, presupus suficient de mare, și deasemenea, N(U,V) ≠ 0 într-un domeniu (suficient de mare). Putem alege acolo N(U,V) >0. Principiul al doilea in forma (PP) implică atunci: <br> " Într-
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
română. Numai la modul indicativ, prima are 15 forme temporale, pe când a doua - zece forme. Alt exemplu, limba maghiară, are numai trei forme temporale la indicativ: prezent, trecut și viitor. Relația dintre timpul gramatical și timpul real nu este totdeauna univocă, adică una sau alta dintre formele verbale temporale nu indică timpul pe care îl denumește termenul respectiv. Astfel, în limba engleză, forma numită "present continuous" „prezent continuu” poate exprima și o acțiune viitoare "I’m going home tomorrow" „Mâine merg
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
vorba, în cazul lui Lavelle, de a dezvolta un idealism, ci de a constitui o filosofie punând ființă înaintea cunoașterii. La Lavelle, ființa este "„obiect universal”" (nu trebuie să înțelegem aici termenul de "„obiect”" în sensul de "„lucru”"), adică, primar, univoc, si, prezent întreg, în toate punctele din univers. Această teza a univocității ontice, depășind distincția clasică dintre subiect și obiect, este susținută prin afirmația că ființă este sacra, fixând, astfel, de la început, subiectul în raport cu totalitatea universului: Acest principiu interior este
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
regim, ele aflându-se sub directa și atenta supraveghere a cenzurii. Totuși, ea a criticat opinia tinerilor cinefili că genul istoric ar fi fost integral compromis nu doar politic, ci și estetic. Potrivit Elenei Saulea, „pelicula are un conținut narativ univoc, pregnant declamativ, lozincard, fastidios pentru spectatori. Căci nu este deloc verosimil ca pe vremea marelui domnitor să fi circulat astfel de texte ale independenței sau neatârnării, ale suveranității grandilocvente și alte infuzii de naționalism, sărace în conținut afectiv tocmai prin
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
s-ar fi datorat, potrivit profesoarei Elena Saulea, generozității sale tematice: participarea semnificativă a țării, respectiv a Moldovei, la „o ordine spirituală superioară, singura realitate ce rezistă în istoria frământată a neamului”. Deși consideră că „pelicula are un conținut narativ univoc, pregnant declamativ, lozincard, fastidios pentru spectatori”, ea remarcă prezența unor secvențe memorabile, precum cea a bătăliei de la Vaslui în care forțele supranaturale par a-i ajuta pe muritori așa cum zeii se implică în Războiul Troian.
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
creștere" Printr-un procedeu de algebra operatorilor și trecerea la o nouă variabilă prin care se transormă coordonata x a microparticulei într-o nouă coordonată adimensională:formula 52, se găsesc pentru operatorii de crestere si de descrestere formele: Ecuația care determină univoc forma funcției formula 53 este de forma: Prin integrare si normare se obține soluția normată în scara naturală formula 22: Aplicând de n ori relația de recurență dintre formula 42 si formula 35 se ajunge la expresia: Folosind identitatea: unde formula 57 reprezintă o funcție
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Introducând noua variabilă în expresiile (2.26.1) respectiv (2.26.2) se obțin formele: Ecuația (2.18), care determină univoc forma funcției formula 31, devine, prin înlocuirea operatorului dat de expresia (2.28.1) de forma: Ecuația diferențială de mai sus se rezolvă prin integrare directă, și după aplicarea condiției de normare se obține soluția normată în scara naturală formula 65: Relația
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
spațiul fazelor formula 21-dimensional, suprafețele de energie constantă sunt suprafețe închise și reprezintă frontiera regiunii în care se află toate stările cu energie mai mică decât sau egală cu formula 24, ele definesc "regiuni" sau "domenii" formula 1 al spațiului fazelor în mod univoc determinat de relația formula 26. Volumul acestei regiuni este dat de integrala formula 27, volumul infinitezimal în spațiul fazelor s-a notat prin formula 28 formula 29 este o funcție monoton crescătoare de formula 30; pentru sisteme cu un număr foarte mare de grade de
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]
-
a unui sistem fizic. Fenomenele, transformările și procesele din sistemele fizice sunt mulțimi de evenimente care în raport cu un eveniment de referință se preced, sunt simultane sau se succed. În conformitate cu principiul cauzalității, pentru orice eveniment există o cauză care-l determină univoc ca efect al său. Evenimentele susceptibile de a constitui cauze se numesc evenimente de stare, iar speciile care le caracterizează proprietatea de stare se numesc "mărimi de stare". Mulțimea evenimentelor de stare simultane alcătuiește "starea sistemului fizic" în momentul respectiv
Mărime fizică de stare () [Corola-website/Science/328410_a_329739]
-
sistemului fizic" în momentul respectiv, descrisă de mulțimea corespunzătoare a mărimilor de stare. Evenimentele respectiv speciile de mărimi care nu intervin în starea unui sistem fizic se numesc "evenimente accesorii", respectiv mărimi accesorii. Dacă sistemul fizic nu este izolat, determinarea univocă a evoluției lui este condiționată de cunoașterea interacțiunilor cu sistemele fizice din exterior. Mărimile fizice care caracterizează interacțiunile dintre sistemele neizolate se numesc mărimi de interacțiune. O stare direct accesibilă analizei unui sistem fizic este starea mecanică a corpurilor. Dacă
Mărime fizică de stare () [Corola-website/Science/328410_a_329739]
-
mai reprezenta un sistem izolat, este o mărime de interacțiune. Un grup de mărimi de stare al unui sistem fizic izolat este "complet" respectiv "incomplet", după cum valorile mărimilor de stare la un moment dat determină, respectiv nu determină în mod univoc starea ulterioară a sistemului. Cazul în care grupul mărimilor de stare este incomplet reprezintă importanță pentru detectarea de noi specii de mărimi de stare. Dacă un sistem fizic izolat se poate aduce în stări în care mărimile de stare cunoscute
Mărime fizică de stare () [Corola-website/Science/328410_a_329739]
-
în cadrul fenomenului studiat, de exemplu nucleele atomice și atomii. În mecanica statistică clasică, starea unui sistem de particule identice este complet determinată dacă se cunoaște starea fiecărei particule componente (poziție și impuls) la un moment inițial: ecuațiile de mișcare determină univoc starea la orice moment ulterior, fiecare particulă poate fi urmărită de-a lungul unei traiectorii bine definite și își păstrează individualitatea. Situația este alta în contextul mecanicii cuantice: sistemul este descris de o funcție de stare cu semnificație statistică și, chiar dacă
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]