8,137 matches
-
aprilie al Ideilor în dialog găzduiește punctul de vedere al cîtorva colaboratori ai revistei în legătura cu reacția excesivă, uneori violentă, pe care Apelul celor 50 a provocat-o în rîndul clasei politice. Spicuim cîteva opinii. Andrei Cornea ("De ce ne urăsc?"): Încercarea de a murdări, de a calomnia pe unii din semnatari, de a-i discredita în ansamblu, ba chiar de a face să planeze amenințarea cu evacuarea din sediu asupra unei organizații pre-cum Grupul pentru Dialog Social dovedește că, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
am uitat toată ziua după ea, dar n-am văzut-o, nici în curte, nici la fereastră, mi-am promis că voi sta până o voi găsi, dar începuse să se înnopteze, știam că trebuie să plec acasă, m-am urât pentru asta, de ce nu eram genul de om care rămâne? Am pornit înapoi, cu capul în pământ, mă gândeam la ea tot timpul, deși abia o cunoșteam, nu știam ce putea să iasă dac-aș fi mers s-o văd
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
în timp ce eu plec, ea bate la mașină, fără să știe care vor fi următoarele capitole. A fost ideea mea și pe moment mi s-a părut o idee foarte bună, m-am gândit că, dacă s-ar exprima, în loc să se urască, dacă ar avea un mijloc prin care să se elibereze de povară, trăia doar ca să trăiască, fără să o inspire ceva, fără să-i pese de ceva, fără nimic al ei, mă ajuta la magazin, după care venea acasă și
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
mai vulnerabili din punct de vedere psihic. De aici, supradimensionarea unor "insuccese", permanenta suspiciune că sunt frustrați, nedreptățiți de critică și de către edituri, ignorați, respinși de toată lumea. Ei au mereu câte o nemulțumire, "fiindcă nu știu de ce aceia care ne urăsc sunt mulți, și, din păcate, în posturi de răspundere." E.T.A., evident exagerează. Oare nu erau prea tineri la 30 de ani, spre a atrage atâtea "uri" și "invidii"? Se plâng de "zidul indiferenței" (deși unele cărți, spuneam, erau reeditate
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
Ai demonstrat că ești un băiat foarte bun, plin de noblețe și că nu-ți bați joc de fete, așa cum a pățit prietena mea, Claudia pe care-ai văzut-o la reuniune. Dar ce i s-a Întâmplat? O poveste urâtă de tot pentru care acum pătimește și se rușinează, au aflat și părinții ei și doi băieți din clasa noastră! Va, mult mai liniștit și cu viitorul său de bărbat asigurat, o trase către el, o sărută Îndelung, Îi mângâie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că „nu-i treaba mea!”. În una din sâmbetele lui septembrie, Rică Olaru fu chemat la ordin și Benone Îi spuse: Mergem În oraș și cumpărăm ceva pentru Tuți, eu plec mai departe cu motorul până la Brașov, am o treabă urâtă de tot de rezolvat, iar ție, ca prieten mai mic, chiar pot să-ți spun. Pot să am Încredere În continuare În tine? Vă asigur Încă odată de acest lucru? Era o Întrebare cu răspuns inclus, dar eu trebuie să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
șef de post, mergea țanțoș și arunca priviri cu sensuri ușor de reținut. Dar Îi privi cu aceiași sfială și cu discreția necesară fața și, oricât de drag Îi era dom’ Fane, nu putu să treacă peste acea rană foarte urâtă de la cap. Toată partea dreaptă, tâmpla, obrazul și bărbia erau o rană care fără intervenție chirurgicală se Închisese total inestetic și Îi dădea un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a pățit vechitura? Este șase fără un sfert. Un ceas deșteptător de două parale ca ăla întotdeauna o ia înainte. Avocatul interveni scurt, parcă în virtutea obișnuinței: — Parcă ieri spuneai că rămâne în urmă?! Din clipa aceea primarul începu să-l urască pe Chavel: el și Chavel erau singurii bărbați din închisoare care aveau o poziție socială; își spuse că el nu l-ar fi trădat pe Chavel în acest fel și începu de îndată să caute cu înfrigurare o explicație, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
adevăr ora lui: de acum încolo nu mai era dispus să accepte posibilitatea nici unei erori, fie ea cât de mică. Ora lui nu putea fi decât corectă, căci chiar el o inventase. 2 Louis Chavel nu pricepea de ce primarul îl urăște. De ura lui nu se îndoia: văzuse de prea multe ori la tribunal aceeași expresie pe fețele martorilor sau ale celor din boxa acuzaților. Acum ajunsese el însuși în boxă și i se părea aproape imposibil să se adapteze acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu procedăm bine. Trebuie să tragem toți la sorți. Aceasta nu va fi ultima alegere pe care va trebui să o facem, închipuiți-vă cum va fi viața noastră aici dacă formăm o categorie privilegiată. Voi, toți ceilalți, ne veți urî. Vom ajunge să ne fie teamă... — Are dreptate, zise Pierre. Primarul își prinse din nou ceasul de vestă. —Faceți cum credeți, spuse el. Dar dacă taxele s-ar colecta în felul acesta... Făcu un gest de neputință. —Cum tragem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
spuse Charlot. Dacă gândea limpede, ar fi murit, nu crezi? — Când i-o veni ceasul să fii sigur că o să moară împărtășit și binecuvântat, iertându-și toți dușmanii. O să-l tragă pe sfoară până și pe diavol. Grozav îl mai urăști! —Păcatul meu să fie! Pentru că eu n-am să-l iert. Eu n-am să mor binecuvântată, spuse tânăra. Parcă spuneai că ți-e foame. Nu prea te-ai atins de brânza aia. E bună. Ar cam fi timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
el. Dacă ai fi bărbat, ai ajunge un avocat grozav. Dar te-ai descurca mai bine fiind de partea acuzării decât de partea apărării. — Nu mi-aș dori să fiu avocat, răspunse ea serios. El era avocat. —Grozav îl mai urăști! —Sunt atât de plină de ură încât nu încetez să o simt nici ziua, nici noaptea. E ca un miros urât de care nu poți scăpa când a putrezit ceva sub dușumele. Ai văzut că acum nu mă mai duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cum rafalele de ploaie bat în ziduri, în ferestre și cum se scurge apa din streșini. Pe o astfel de vreme nici o ființă omenească n-ar trebui să stea sub cerul liber, își spuse el, grozav trebuie să-l mai urască. Se gândea cu detașare la Chavel, ca la un alt om; își spunea că i se dăduse șansa de a-și pierde identitatea pentru totdeauna. Masa se desfășură în tăcere. Când terminară de mâncat, Madame Mangeot se duse direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
capul oaselor și-și frecă bărbia lată, grăsulie. Știi, cred că m-am cam pripit. N-ar fi trebuit să plec. Trebuie să recunoști că i-am stârnit interesul. Și asta înseamnă o bătălie pe jumătate câștigată, prietene. Fata îl urăște pe Chavel. —Dar eu nu sunt adevăratul Chavel, să nu uiți asta. Sunt un Chavel recreat, idealizat prin artă. Nu-ți dai seama cât de mult am de câștigat prin faptul că nu sunt stingherit de acest adevăr banal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că i-o fi fost teamă să caute în sat. Dacă-l lăsam să-și petreacă noaptea aici, n-am fi făcut rău nimănui. De ce nu mi-ai dat ideea asta? întrebă ea acuzator. Dumneata n-ai motiv să-l urăști. Cel mai bun lucru ar fi să ți-l scoți din minte. Nu prea te îndemna inima să-l ierți înainte de a da ochii cu el. —E mult mai ușor să urăști un chip pe care nu-l cunoști decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ea acuzator. Dumneata n-ai motiv să-l urăști. Cel mai bun lucru ar fi să ți-l scoți din minte. Nu prea te îndemna inima să-l ierți înainte de a da ochii cu el. —E mult mai ușor să urăști un chip pe care nu-l cunoști decât unul pe care l-ai văzut. „Dacă-i așa, înseamnă că am fost un mare dobitoc“, se gândi Charlot. La urma urmei ne asemănăm mai mult decât mi-am dat seama până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe măsură ce mergea mai departe. Ușa rămase întredeschisă și lui, pentru moment, nici nu-i trebuia mai mult. Nici nu ieșisem bine din sat, Mademoiselle, când am aflat de mama dumneavoastră. Am simțit că trebuie să mă întorc. Știu că mă urâți, dar, vă rog să mă credeți, n-am avut nicicând o asemenea intenție... să o ucid și pe mama dumneavoastră. Nu era cazul să vă întoarceți. Mama n-a aflat niciodată adevărul despre Michel. Situația era promițătoare, îl ispitea gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cumpărat viața. Carosse era conștient că joacă un personaj inconsecvent, dar publicul trebuia cucerit printr-un joc emoțional ca să nu observe imperfecțiunile. —Mademoiselle, sunt atâtea lucruri pe care nu le știți! rosti el rugător. Omul ăsta a aruncat o lumină urâtă asupra tuturor. Fratele dumneavoastră era un om foarte bolnav. — Știu. Actorul răsuflă ușurat, convins că de-acum totul va merge strună și deveni imprudent. Cât de mult vă iubea, cât se frământa întrebându-se ce veți face după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fată să se plece copleșită de foame și lacrimi. De ce nu mă lăsați în pace? imploră ea. —Mademoiselle, ați rămas singură acum, atât de singură. Dar nu veți mai avea motiv să rămâneți singură de acum înainte, niciodată. M-ați urât, dar acum ura s-a stins. Nu veți mai avea motiv să vă frământați pentru tot felul de lucruri. Își cunoaște atât de bine rolul, își spuse Charlot. Curtezanul neobosit știa să ofere ceea ce oamenii își doresc chiar mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mai știu cine minte. De ce mi-ai spus că-l recunoști pe Chavel? Da, da, ia spune-ne de ce ai făcut asta? interveni Carosse triumfător. —Mi-a fost teamă să-ți spun cine sunt, căci știam cât de mult mă urăști. Când a apărut el, mi-am spus că asta este șansa mea de a-mi pierde pentru totdeauna identitatea și de a îndrepta spre altul toată ura dumitale. —Mare mincinos mai ești! strigă Carosse batjocoritor peste balustradă. Cei doi stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
s-au agățat de faptul că am spus despre domnul în cauză că are certe înclinații literare.“ Deci dl C.T. Popescu are în cap o listă, lista lui. I-a fișat frumos pe „inșii din secta Martorii lui Băsescu“, dar urăște listele, că asta numai în dictatura securistului Băsescu se poate întâmpla. Golănaș, vorba talentatului domn Vântu. Să recitească CTP portretele făcute de prietenul său de idei, Nistorescu, în Cotidianul, unor Patapievici, Liiceanu, Cărtărescu, Lăzăroiu, Voinescu etc. Sau te pomenești că
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Dumiriți-mă și pe mine și hai să-l rugăm pe Costache să ne aducă o oală cu vin, că m-o pălit o sete strașnică. Când ulcelele pline și niște plăcinte așteptau pe masă, Vasile Hliboceanu a ridicat ulcica. Urându le sănătate tuturor celor de față, a băut fără grabă. Apoi a lăsat ulcica pe masă și și-a întors fața către Dumitru Carpen. Despre ce îi vorba, moș Dumitre? Ti-am spus că îi vorba de o...Mai degrabă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îs două lucruri folositoare, moș Pâcule. Dar nu mi-ai spus încotro te poartă vânticelul ista de primăvară. Iaca am luat-o către Dumitru, să ne tălmăcim cam pe când am putea porni din nou la drum, că mi s-o urât de când stau pe cuptor și ascult doar melița babei mele. Că are o guriță...Să i-o ție Dumnezeu! Că taman cum spuneai tu m-am însurat de tânăr și uite cum am albit...Ca omătul. Noroc de luleaua asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a întrebat totuși: Ce tot bodogănești acolo, Pâcule? Ei, vorbeam și eu așa, de unul singur, că alta nu am de făcut. Moș Dumitru a chicotit scurt, clătinând din cap, ca și cum ar fi spus: „Cu Pâcu ista nu ți se urăște niciodată”... Moș Dumitre, am fost să văd cum îi drumul în pădure. Apoi nu arată prea bine. Ii cam moale și până când s-a face bun a mai trece oleacă de vreme. Cel puțin o săptămână, dacă vremea a fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
după ritualul bine știut. Cu fețele limpezite de apa rece din fântână, cărăușii s-au înșiruit în jurul mesei. Costache crâșmarul a venit în mare grabă cu țoiurile pline cu rachiu, purtate într un fel meșteșugit. Le-a așezat în fața fiecăruia, urându-le poftă bună. Moș Dumitru s-a ridicat îndată: Cred că ați băgat de seamă că astăzi a venit cu noi și Iordache. Așa că în seara asta îl vom boteza, cum am făcut și cu ceilalți veniți între noi. Stiți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]