KorAP: Find »[drukola/base=urla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...261 >

6,525 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

dispreț. Îmi închipui că, după mintea ta, totul a fost rodul întâmplării. — Alex, se bagă-n vorbă și soră-mea, tata vrea să spună că, chiar dacă nu vrei să mergi cu el, ai putea măcar să-ți schimbi hainele... — Da’ de ce? urlu eu din toți rărunchii. Pentru ceva ce n-a existat niciodată? De ce nu mă puneți să-mi schimb hainele pentru vreo pisică vagaboandă sau pentru un pom - fiindcă lucrurile astea, cel puțin, există! Dar nu mi-ai răspuns la întrebare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ăla, chinuit, toată moștenirea voastră chinuită - că, întâmplător, sunt și om! Dar tu ești evreu, îmi zice soră-mea. Ești un băiat evreu, mai mult decât crezi, și nu faci decât să-ți dai în petic, nu faci decât să urli-n vânt... Printre lacrimile ce-mi împăienjenesc ochii, o văd cum stă la picioarele patului meu, lămurindu-mi cu răbdare impasul în care mă aflu. Eu am paisprezece ani, iar ea optsprezece, e studentă în primul an la Colegiul Pedagogic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Nu e cazul, desigur, și nu-i o scuză pentru nimeni să mă amenințe cu sinuciderea numai pentru că sunt suficient de înțelept ca să-mi dau seama câte necazuri și reproșuri reciproce se întrezăresc la orizont... Scumpo, te rog, nu mai urla așa, o să mai creadă cineva că te-am luat la gâtuit. Ah, scumpo (mă aud pledând anul trecut, anul ăsta, în toți anii!), ai să-ți revii, zău, pe bune; ai să te simți minunat, trăsnet, cu mult mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
gândacii voștri, vorbiți-mi despre taxa de protecție pe care o plătiți polițiștilor! Fiindcă discriminarea e împotriva legii! Un an de închisoare sau o amendă de cinci sute de dolari! Iar amărâtul ăla de portorican s-a sculat și a urlat în gura mare: „Și una, și alta!“ Ah, Alex, fățarnicule! Ipocritule, prefăcutule! Te dai mare sculă în ochii unei adunături de amărășteni, dar eu știu adevărul, Alex! Tu obligi femeile să se culce cu curvele! — Nu oblig pe nimeni să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe Lorenzo Jones și pe nevastă-sa, Belle, și pe Jack Armstrong! Jack Armstrong - goiul sută la sută american! - și Jack derivat de la John, nu de la Jake ca taică-meu... Uite ce, de câte ori ne așezam la masă, lăsam radioul să urle până la desert, licărul scalei galbene e ultima lumină pe care o văd seară de seară înainte de-a adormi - așa că nu-mi spune tu mie că suntem la fel de buni ca oricare, nu-mi spune că suntem la fel de americani ca ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
soț. Chemați Societatea de Caritate... — Ca pentru un câine turbat? întreabă ea plângând. — Sophie, ce altceva vrei să faci? Să-l păstrezi undeva într-un sertar? Să-l arăți copiilor lui? Nici n-o să aibă copii! Ea se apucă să urle de jale, e un animal îndurerat, pe când taică-meu... dar scena devine brusc cețoasă, căci în câteva clipe mă trezesc c-am orbit, iar peste un ceas creierul meu ajunge să aibă consistența grișului cu lapte. Deasupra chiuvetei din bucătăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ca și al unui școlar de clasa întâi! Cine are nevoie de vise, te-ntreb eu? Cui îi trebuie Freud? Rose Franzblau de la New York Post e suficient de isteață ca să reușească să-l analizeze pe unul ca mine! — Ovreiu’ dracu’! urlă ea. Tuciuriule! Nici măcar nu ești în stare să termini dacă nu-ți iei singur zgârciul în mână, jidan găozar de ultimă speță ce-mi ești! Ei, gata, ajunge, chiar n-are pic de înțelegere? — Ochiu’ meeeu! și mă reped la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și-o să port ce-am eu chef! Trăim într-o țară liberă, ’re-ai a’ dracu’ de sulă scorțoasă jidănească! Să fi văzut ce mutră a făcut la coborârea noastră din mașină domnul Manny Shapiro, șoferul. — Scârnăvii îmbuibate ce sunteți - urlă el. Târfă nazistă! După care demarează în trombă. De pe banca pe care stăm în parcul Carl Schurz vedem luminile de la Vila Gracie; urmăresc sosirea celorlalți membri ai noii administrații în timp ce o mângâi pe braț, o sărut pe frunte, îi spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
se mai scoală! Adică, vreau să spun, ferească Sfântu’ să rup eticheta de sub saltea, pe care scrie „Ruperea etichetei se pedepsește conform legii“ - ce-or să-mi mai facă atunci, or să mă pună pe scaunul electric? Îmi vine să urlu când mă gândesc ce mică mi-e vina în raport cu pedeapsa. Îmi dai voie? Oare o să-i răscolească prea tare pe cei de-afară, din sala de așteptare? Fiindcă, poate că tocmai de-asta am cea mai mare nevoie, să urlu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
urlu când mă gândesc ce mică mi-e vina în raport cu pedeapsa. Îmi dai voie? Oare o să-i răscolească prea tare pe cei de-afară, din sala de așteptare? Fiindcă, poate că tocmai de-asta am cea mai mare nevoie, să urlu. Un urlet pur, fără alte cuvinte între mine și el. — Aici poliția, Portnoy, ești înconjurat. Ai face mai bine să ieși și să-ți plătești datoria față de societate. — Mă cac în societate, curcanule! — Număr până la trei ca să ieși cu mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

pe funcționarul de la gară, spuse el, dar instinctul Îi spuse să se Întoarcă la mașină și apoi Înapoi la tren. — Nu pe acolo, spuse santinela cea prietenoasă În urma lui. În cealaltă parte. Peste linii. Myatt Îi era recunoscător furtunii care urla și se strecura În rafale Între el și cei doi soldați. Unde stătea el nu bătea vântul, pentru că se canaliza În intervalele dintre clădiri și era trimis În vârtejuri pe după colțuri, În direcția opusă. Se minună el Însuși de propria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

asupra superbei mame și asupra copilului. Aaa, Baba? Baba... Din partea copilului epuizat de oboseală nu veni nici un răspuns, așa că Marci Își apropiase fața și mai mult de el. Își țuguie buzele roz aprins ca pentru a-l pupa. —Oaaaaaaaa! Oaaaaa! urlă Baba. —Baba, e doar Marci... Baba Începu să zbiere ca din gură de șarpe și să se agite Încoace și Încolo. Pe neașteptate, s-a Întors către Marci, moment În care ea s-a aplecat mai aproape de el. Copilul vomită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
bine? Nu de mine e vorba. E S-s-s-ÎhÎSanford. A murit. —Îngrozitor. Habar nu avusesem că Alixe era așa de apropiată de el. Părea la pământ. —Dumnezeule, Alixe, Îmi pare rău să aud asta. Pari foarte Întristată, am adăugat eu. —Su-u-u-unt, urlă ea. Părea isterică. —Atâta e-e-e-goism! Să moară! În felul ăsta! Cu două zile Înainte de balul meu minunat! De-ar fi murit și el sâmbătă. În felul ăsta aș fi putut și eu să țin petrecerea. Acum, toată lumea trebuie să mergă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
toate: N-am mai fost atât de nefericită În viața mea. Vreau să divorțez. Prefer să fiu eu cea care părăsește, decât cea părăsită, am spus, repetând, ca un ecou, cuvintele lui Lauren. Ce să fii? Cea care părăsește! am urlat la el și am Închis, Într-un acces de furie provocat de melancolie și de nenorocirea În care eram. M-am uitat lung la telefonul din mâna mea. Acum mă copleșiseră Îndoielile. Hunter păruse sincer șocat. Și deloc vinovat. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară sunetul unei tobe prin tavan. Ritmul se schimbă. Bătăile se adună și se iuțesc sau se împrăștie, mai încet, dar nu vor să contenească. De sub podea, cineva urlă versurile unui cântec. Sunt oameni care simt nevoia să audă tot timpul televizorul, radioul sau combina. Oameni pe care liniștea îi înspăimântă. Ăștia sunt vecinii mei. Obsedați de sunet. Alergici la liniște. Prin toate zidurile pătrund râsetele morților. Asta înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
față într-un restaurant aglomerat zbiară cât îi ține gura în celular. Țipă unii la alții la două palme distanță. Oamenii ăștia, care n-ar da în ruptul capului cu ierbicide sau insecticide, își otrăvesc vecinii cu boxele din care urlă muzică scoțiană de cimpoi. Operă chinezească. Country și western. E plăcut să auzi o pasăre cântând afară. Dar nu și pe Patsy Cline. Afară e destul de enervantă și-așa hărmălaia traficului. A-i adăuga Concertul pentru pian în re minor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-ntâmplă? Sparge o altă bășică, din care sare cupola rotunjită a unei moschei, plină de sânge și secreție. Mona îmi trage din picior cu penseta o farfurioară. E pictată de mână cu o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o sirenă de pompieri. Dintr-o altă bășică puroiește frontonul unei clădiri de bancă în stil georgian. Din următoarea bășică sare acoperișul unei școli. Asudat leoarcă. Respirând adânc. Strângând din răsputeri așternuturile jilave și moi, scrâșnesc din dinți. Cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o antenă de televiziune. Penseta extrage un gargui. Apoi țigle, șindrile, plăcuțe de ardezie și burlane. Mona ridică o margine a prosopului împuțit și o îndoaie, scoțând la iveală o bucată curată. Mai toarnă spirt. O altă mașină de pompieri urlă în apropierea motelului. Luminile albastre și roșii fulgeră prin perdele. Și nici nu mai pot să trag aer în piept de rău ce mă arde piciorul. Trebuie, zic. Trebuie să mă... trebuie să ne... Trebuie să ne întoarcem acasă, zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
prosop. Trage o fâșie de perdele de dormitor, perdele galbene de la camera copilului. Trage o bucată de gărduleț și mai toarnă spirt, până când începe să curgă limpede de pe piciorul meu. Își astupă nasul cu mâna. O altă mașină de pompieri urlă, și Mona zice: — Stai un pic să dau drumul la televizor, să văd ce se-ntâmplă. Îmi împing falca înainte, spre tavan, și zic că nu putem... nu putem... Singur acum cu ea, zic: nu putem să avem încredere în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în sus, și lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
băutură plăcută care merge cu fursecurile cu ciocolată. Înseamnă vaci cu gestație forțată și pompate cu hormoni. Înseamnă viței care trăiesc doar câteva luni de chin, storciți în boxele lor. O fleică de porc înseamnă un porc înjunghiat, sângerând și urlând din rărunchi, cu un laț de picior, spânzurat ca să-și dea duhul în timp ce este tranșat în fleici, fripturi și costițe. Chiar și un ou fiert nu înseamnă decât o găină oloagă de picioare de atâta stat într-o cușcă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mari, așa că nu doare chiar atât de tare pe cât s-ar putea crede. Călușeii vâjâie în jurul nostru, cu lumini albe ca diamantul, verzi ca smaraldul, roșii ca rubinul, lumini albastre ca turcoazul ori safirul - galbenul topazului, portocaliul chihlimbarului... Muzica rock urlă din toate părțile de la difuzoarele urcate pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-a dat ultima oară în tiribombă. Unde te uiți, numai bărbați și femei care se țin de mână și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din ceaslov în lumină și încercând să citească scrierea secretă. — E Stridie? zice Mona. De pe bancheta din spate, întinde mâinile de-o parte și de alta a capului meu, încercănd să apuce telefonul și zicând: — Vreau să vorbesc! Stridie, Stridie, urlă Mona, au ceaslovul! Și, în timp ce încerc să controlez mașina, care șerpuiește cât e șoseaua de lată, închid clapa telefonului. Capitolul 36 În loc de pata de pe tavanul apartamentului meu e o zugrăveală albă. Pe ușă e o înștiințare de la proprietar, prinsă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty al meu! Pat, Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui și despicat, strângându-l la sân, întreabă: — Ce se întâmplă? Ajută-mă, Carl! Se uită la mine până când crampele o frâng în două, și atunci vede sticla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]