2,433 matches
-
raită prin pădure, pentru a verifica locurile de adăpost și hrană pentru căprioare, a zărit pe colnic, o căprioară sfâșiată de lupi. Bunicul s-a apropiat de trupul fără viață, l-a privit îndelung cu milă, apoi, la auzul unui urlet prelung, privi încruntat spre locul de unde acesta venea, spunându-și ca pentru sine:"Lupul!" Din acea clipă, bunicul a hotărât să stea la pândă pentru a vâna lupul care sfârtecase multe căprioare în iarna aceea, precum și în iernile trecute. Era
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
păcat de la Dumnezeu și legea e lege, dai de dracu!” ,, Eu, dom’ sergent? Să fur eu ? Neam de neamul meu n-a avut obiceiul ăsta !”. și cum termină el vorba, se-auzi din senin, întâi mai încet, apoi din ce în ce mai tare urletul sirenelor. Iar fac ăștia exerciții de alarmă !” - își dădu cu părerea Praporică. Mie parcă mi s-a înfipt un cuțit în inimă...și mă întreabă Praporică :,, da’ ce dom’ sergent ți-e frică de moarte ?” ,, Mi-e frică, Praporică, eu
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
eu...” Praporică ăsta era un hoț, după ce plecau toți din oraș, el da iama prin locuințele oamenilor și le lua tot ce găsea și le vindea în tancioc. Nu trecu mult după învălmășala asta că începură avioanele să urle, un urlet greu de oțel, ieșit parcă din fundul pământului. În tăcerea acelei zile de vară care se așternuse peste tot, urletul lor era însăși moartea strecurată în sufletul fiecăruia. Și Praporică trist cu capul în jos : ,,Astăzi s-or duce spre
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
tot ce găsea și le vindea în tancioc. Nu trecu mult după învălmășala asta că începură avioanele să urle, un urlet greu de oțel, ieșit parcă din fundul pământului. În tăcerea acelei zile de vară care se așternuse peste tot, urletul lor era însăși moartea strecurată în sufletul fiecăruia. Și Praporică trist cu capul în jos : ,,Astăzi s-or duce spre Ploiești, dom’ sergent ! ne-or ierta dom’ sergent”, -repeta el cu capul pe cer .,, Să te audă Dumnezeu !”- zisesem eu
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
prin fața Primăriei și-am văzut cu ochii mei cum a căzut o valiză din porbagaj drept în mijlocul străzii. Eu am coborât repede scările și-am luat valiza, pierzând pe Praporică din vedere. Am pus valiza jos lângă mine și ascultam urletul bombelor care acum trebuie să fi căzut pe Gara de Nord. După ce se mai potoli prigoria ce zic eu: ,,ia să dechid eu valiza să văd ce e în ea... -Și ce credeți, frațilorcăera?- îi întreba el pe prieteni când se întâlneau
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
Nenoroc Ce nebunie S-ai alonjă de viespe Și să nu ai ac Tăcere Candelă, luna... E spart codul pietrei Lespede mută Mers Fără condur Domnișoara discretă Ascunde pașii Așteptare Cerșetor la colț Dinspre limbă de clopot Vin apostolii Ghicitoare Urletul fiarei Ce zeu astupă rânjind Urechea plecată ? Creator Ocnaș în cătușe Răzmeriță în cuvinte Sună alarma... Referință Bibliografică: tăcere / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 400, Anul II, 04 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George
TĂCERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346658_a_347987]
-
din 02 aprilie 2012. Un “sivi” din cursul vieții Lică Barbu despre Barbu Lică M-am născut pe plaiurile brăilene în perioada tumultoasă a anilor '50, sortit parcă să fiu mereu undeva la mijloc. M-am născut “fără cuvinte” - doar urlete ... și după ce am primit o palmă după ceafă mi-am dat seama că trebuie să mă exprim și eu într-un fel. Salvarea mea a fost în momentul în care am găsit un creion în banca de la școala primară.L-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
mea îi deranjează ? Citește mai mult Un “sivi” din cursul viețiiLică Barbu despre Barbu LicăM-am născut pe plaiurile brăilene în perioada tumultoasă a anilor '50, sortit parcă să fiu mereu undeva la mijloc.M-am născut “fără cuvinte” - doar urlete ... și după ce am primit o palmă după ceafă mi-am dat seama că trebuie să mă exprim și eu într-un fel. Salvarea mea a fost în momentul în care am găsit un creion în banca de la școala primară.L-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
din 27 februarie 2012. Un “sivi” din cursul vieții Lică Barbu despre Barbu Lică M-am născut pe plaiurile brăilene în perioada tumultoasă a anilor '50, sortit parcă să fiu mereu undeva la mijloc. M-am născut “fără cuvinte” - doar urlete ... și după ce am primit o palmă după ceafă mi-am dat seama că trebuie să mă exprim și eu într-un fel. Salvarea mea a fost în momentul în care am găsit un creion în banca de la școala primară.L-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
mea îi deranjează ? Citește mai mult Un “sivi” din cursul viețiiLică Barbu despre Barbu LicăM-am născut pe plaiurile brăilene în perioada tumultoasă a anilor '50, sortit parcă să fiu mereu undeva la mijloc.M-am născut “fără cuvinte” - doar urlete ... și după ce am primit o palmă după ceafă mi-am dat seama că trebuie să mă exprim și eu într-un fel. Salvarea mea a fost în momentul în care am găsit un creion în banca de la școala primară.L-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
pare și neexplorat în totalitate, se spune că s-au îngropat și zidit în grotele stâncilor -înaintea de formarea poporului român- daci de către români, dacii răzvrătiți cu copii și nevestele lor, iar câteodată unii ciobani mărturisesc că aud planșete și urlete ce vin de niciunde parcă, c-ar fi o legendă sau nu, nu se cunoaște unde se află acest loc. Cu toate că, deși misterios pământul verde încântă prin frumusețe (este ceva care menține vegetația!..unde nu este iarbă sunt mușchi și
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
în urma crucii cum umbrele merg în spatele tăcerii fără să întreb unde mergi tu spaimă a necuvântului unde taci tu neauz fără întorcere unde apui tu care nu răsari niciodată mirosea a soare mort în ochii mei în ochii fetei în urletul fără litere al băiatului a frig cumplit de desprimăvară mirosea cine să știe vîntul tăia carnea cu starea de ne-gând pietrele ni se izbeau de frunte ochii plăngeau cum plânge cuțitul în gâtul dobitoacei șiroind sânge iar noi prăbușiți
MERGEAM ÎN URMA CRUCII... de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345734_a_347063]
-
de împărați așezat la intrarea în lumină negrul pus pe fulgul din copaci când fulgeră zeus întreaga sa mânie sa se ascundă împânzind liniștea cu neaerul său nici despre zgomot nu credeam că pot să mi-l închipui atât de urlet încât să nu aud nimic nici despre mine nici despre noi nici depre unu ca poate fi atat de imens încât să nu existe ... Citește mai mult credeam că nu pot să îmi închipuialb despuiat atât de taredin piatră smuls
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
în urma crucii cum umbrele merg în spatele tăcerii fără să întreb unde mergi tu spaimă a necuvântului unde taci tu neauz fără întorcere unde apui tu care nu răsari niciodată mirosea a soare mort în ochii mei în ochii fetei în urletul fără litere al băiatului a frig cumplit de desprimăvară mirosea cine să știe vîntul tăia carnea cu starea de ne-gând pietrele ni se izbeau de frunte ochii plăngeau cum plânge cuțitul în gâtul dobitoacei șiroind sânge ... Citește mai mult
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
gâtul dobitoacei șiroind sânge ... Citește mai mult mergeam în urma cruciicum umbrele merg în spatele tăceriifără să întrebunde mergi tu spaimă a necuvântuluiunde taci tu neauz fără întorcereunde apui tu care nu răsari niciodatămirosea a soare mort în ochii meiîn ochii feteiîn urletul fără litere al băiatuluia frig cumplit de desprimăvarămiroseacine să știevîntul tăia carnea cu starea de ne-gândpietrele ni se izbeau de frunteochii plăngeau cum plânge cuțitul în gâtul dobitoaceișiroind sânge... XIV. LA MOARTEA SOTIEI MELE, de George Adrian Popescu , publicat în
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 745 din 14 ianuarie 2013. eu nu am învățat sa mușc din mine cum s-ar crede când mama plângea de dragul meu la mijlocul serii nici să mă dau de mâncare la câini la urletul lupilor nu am învățat când au strigat vecinii moare moare tata ne-apucînd să își ia rămas bun nici când au înghețat bocancii în dedesubtul privirii tale nu am strigat abia acum știu eu cum e să mori fără să fii
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
mori fără să fii în cărțile morții abia acum știu eu ah eu ... Citește mai mult eu nu am învățat sa mușc din minecum s-ar credecând mama plângea de dragul meula mijlocul seriinici să mă dau de mâncare la câinila urletul lupilor nu am învățatcând au strigat veciniimoare moaretata ne-apucînd să își ia rămas bunnici când au înghețat bocanciiîn dedesubtul privirii talenu am strigatabia acum știu eu cum e să morifără să fii în cărțile morțiiabia acum știu euah eu... XXIX
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
să sară. A fost prea târziu. Bara de protecție din față i‑a lovit și i‑a rupt genunchii, împingându‑i prin grilaj. Bazinul i‑a fost aproape sfărâmat sub forța loviturii cu toată partea din față a mașinii. În urletul groaznic scos din pieptul bărbatului, trupul lui s‑a îndoit din mijloc și a rămas pe capotă cu brațele întinse lateral. Porțile au cedat și s‑au îndoit ușor, prinse de tabla îndoită a măștii din față și a capotei
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
se dădea alarma la Școala de subofițeri, când era elev. A plecat cu aceeași grabă. Se mergea greu pe zăpadă. Nu a putut alerga, deși ar fi dorit. Când a ajuns mai aproape de curte i s‑a părut că aude urlete și vaiete de om și s‑a oprit să asculte. Nu se înșelase. După alți câțiva pași a deslușit în întuneric lumina intermitentă a alarmei. „Doamne, e chiar la el la poartă! E ceva grav, nu se poate!” A dat
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
amintirilor, rămâne semeț peste catapetesmele lumii ca o pavăza a inocenței din noi. Dincolo de el se arcuiesc mereu văile plângerii și-ale disperărilor noastre, colbul murdar al vorbelor prigonite de noi, în care diavolii roșii ai urii își plimbă țanțoș urletele. Numai dealul urcat în nopțile cu povești despre zâne și zmei rămâne reduta ce nimeni n-o poate distruge. Nici măcar noi. Leonid IACOB Referință Bibliografică: dealul acela / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 455, Anul II, 30 martie
DEALUL ACELA de LEONID IACOB în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354835_a_356164]
-
din păcate, mai puțin întuneric și lipsa dorinței puternice de moarte!... Ne mai putem salva, oare, sufletul din chingile hăului contemporan, unde omenirea a căzut, fără voia ei, pare că pentru veșnicie?!... În tot acest marasm planetar, ce sărbătorește prin urlete de foame și disperare, în mod global, desigur, Ziua internațională a (ne)muncii, vorbele lui Verșinin din „Trei surori” îmi alunecă prin minte cu repeziciunea deloc metaforică a unui fulger căzut cu patimă în mijlocul furtunii: „Hai să visăm... bunăoară... la
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantație la groază. Aici pe înălțimi este împărăția stihiilor naturii. Alteori când cerul
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
calea rătăcirilor tăgăduia smerită noaptea ascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcită în rotunjimea tânără și caldă a genunchiului un soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpată în pământiul umăr al bufonului nu mai aude cum își târăște viața solzii urlet i-au mutilat urechea își primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelor a legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea din amintiri au secat apele odată cu lacrimile copilăriei în artere plânge nisip ecou
MASCA ARLECHINULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356827_a_358156]
-
trebui să poarte toate umbrele înșirate într-un șir de tâmple care se sinucid în ordinea vârstei? mușcă în carne sângele pruncului ciopărțit de secunda în care nu a fost dorit de nimeni niciunde cu zâmbetul pe buze nu toate urletele sunt invenția unui singur stăpân de suflete doar dumnezeii sunt de vânzare pe hârtie și vreo două trei mirări mai mici peste care atârnă de aproape ieri vântul Referință Bibliografică: poem cu pietre la urechi / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN
POEM CU PIETRE LA URECHI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356830_a_358159]
-
Acasa > Versuri > Iubire > REALITĂȚI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului o matcă a liniștii este o realitate finită în obrazul nenăscut al unui crez care nu poate sparge zidul urletului aruncat neglijent în podeaua inimii este un punct crescut din urechea cerului de rădăcini sculptate în umerii unui alt pământ înmugurit sub tâmpla soarelui viața are glasul timpului crescut în ambivalența ierbii acest verde insistent răsărit din tainele umblatului Referință
REALITĂŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356824_a_358153]