861 matches
-
ocrotește pașii la răscruce Și mă veghează, drept și iertător. Din stropii grei de sânge-n mângâiere, Lumina și iubirea mă-nsoțesc Și-n dar primesc prin moarte înviere, Prin bezna lumii, raiul îngeresc. Vii capilare smulse din adâncuri Și altele urzite-n sfântul cer, Mă-mbrățișează-n licăriri de veacuri Să uit prin noapte, toamne lungi sau ger. Și ancorată-n venele terestre, Legată de arterele cerești, Firava-mi inimă primește zestre Comori neprețuite, sufletești. Iubire răstignită îți frângem trupul sfânt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
una sau două excepții - și anume terenurile mlăștinoase din Essex și tundra arctică -, am urât Întotdeauna ținuturile plate și lipsite de arbori. Acolo timpul pare că s-a Înscăunat ca stăpân și ticăie fără remușcări, asemeni unui ceas. Copacii Însă urzesc timpul sau mai degrabă plămădesc o varietate de timpuri: când dense și abrupte, când calme și Întortocheate, dar niciodată greoaie, mecanice, monotone fără de scăpare. Încă mă mai cuprinde acest sentiment În clipa În care intru În vreuna din nenumăratele pădurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
spună ceva, dar Lea i-a dat un ghiont aruncându-i o privire cruntă; nici măcar tinerețea Rahelei nu era o scuză suficientă pentru greșeala impardonabilă ca o fată să vorbească în timp ce bărbații își adresau unul altuia cuvântul. Rahela pe vine, urzind gânduri otrăvite la despre sora ei mai mare, cioara asta asupritoare, capra cu ochii încrucișați. Vorbele spuse de Iacob despre ospitalitatea lui Laban erau doar o minciună politicoasă, iar Laban nu era deloc impresionat de aspectul nepotului său. Nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la mine extrem de tulburat. — M-a chemat Moașa. Era acolo și Arhivarul care nota tot. — Și? — M-au întrebat dacă știam... Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare. Mopsul săvârșise totuși sacrilegiul de a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzându-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund adevăratul mormânt al Bătrânului. Fiindcă, adăugase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru ca apoi el, Robin, să-i aresteze ca din oală. Sfântul Părinte Secund a aflat, a zâmbit și s-a supus. Apogeul originalității de gardă de corp al lui Floyd a fost atins în momentul în care, încunonștiințat că anticriștii urzeau să răpească Sacra Persoană, cel pe care îl rememorăm, Robin Floyd, a găsit foarte înțelept ca Papa Secund, după ce se bucurase de toate experiențele vieții, să nu fie privat și de aceea de a fi răpit. În felul acesta, oamenii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Kate. Râde. Sigur, În căsnicia noastră, eu aș fi ceea ce ar rămâne În urma ta. Mi-o spune cu destulă dragoste ca să mă usture. Oare chiar Îl fac să se simtă așa? Așa de neînsemnat? De-a lungul kilometrilor care urmează, urzesc nenumărate planuri, strategii prin care să repar relația dintre noi doi. Să Îndrept lucrurile. Dar trei ore mai târziu, când trecem de Reading, Încep să simt atracția gravitațională a Londrei, iar hotărârile de a-mi schimba viața se topesc În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-i uit eu. Ei sunt minuni ce-a muri nu mă lasă. În somnul morții m-or neliniști, Pătrunde-vor cu raza lor focoasă Chiar în sicriul unde voiu dormi. Ei au pătruns prin pături neguroase Ce viața mi-a urzit până aci - De-ați putut sparge negurile acele, Veți lumina în veci, iubite stele! Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume Eu am iubit murit-au prea curând - Orice amor ce n-a luat drept glume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
obiecte de preț lăsate de soțul ei. Toate acestea îmi fură spuse la vremea potrivită, numai că nu căpătaseră în ochii mei vreo semnificație anume. În timp ce mi le reaminteam, glasul lui Nur îmi ajunse la urechi, trist, dar demn: — Prințul urzește planuri în palatul său, fără să știe că tot atunci, într-o cocioabă, degetele unui meșteșugar îi țes deja lințoliul. Rostise cuvintele în arabă, dar cu acel accent circazian pe care îl recunosc pe dată toți cairoții, deoarece este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de onoare și curtenii, apoi spune lui Franco, urcîndu-se în landou, că e așteptat la Palat. Cortegiul regal pornește în pasul măsurat al cailor, traversând mulțimea aceea împietrită, care nu se putea încă dezmetici din visul urât pe care-l urzise ultimul decret-lege. Deodată un tânăr se desprinde din primele rânduri și, sărind pe scara landoului, descarcă revolverul asupra Regelui. Regina încearcă să-l lovească cu buchetul de flori care i se oferise câteva minute mai înainte. Principele moștenitor are timp
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o seamă de istorici, critici, cărturari și oameni politici, care alcătuiesc cea mai spornică echipă de lucru pe care a cunoscut-o Portugalia modernă. Integralismul se difuzează încet, de la om la om; la început e luat în râs, apoi se urzește în juru-i conspirația tăcerii, iar în cele din urmă - când sectoare întregi sunt cucerite de doctrinele și verbul lui Sardinha - e atacat cu violență. E atacat, mai ales, pentru "aristocratismul" său, pentru credința sa în ierarhie, pentru marea credință pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu vigoarea portugheză, cu măreția națiunii" (29 iulie 1933). "Tristețea decadenței" era climatul moral al Portugaliei de la începutul veacului, în care rodiseră toate deznădejdile și autoflagelările poeților, toate viziunile mohorâte ale romancierilor, toate apologiile pesimismului și nihilismului pe care le urziseră generația de la Coimbra și celelalte centre de fosforescentă invectivă din a doua jumătate a secolului trecut. Dar toate aceste lucruri frumoase, triste și inutile - erau acum lucruri moarte, aparțineau unui ciclu care se încheiase. Portugalia trăia acum un alt moment
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În mințișoara mea ticsită și febrilă, cu Robin Hood și Scufița Roșie, cu bonetele cafenii ale bătrânelor zâne cocoșate. În stânci sunt scobituri pline cu apă de mare călduță și șoaptele mele magice Însoțesc anumite vrăji pe care eu le urzesc deasupra minusculelor bazine de safir. Locul unde mă aflu este desigur Abbazia, pe țărmul Adriaticei. Obiectul de la Încheietura mâinii mele, care arată ca un inel de șervet fantezi, confecționat dintr-un fel de celuloid semitransparent, verde deschis cu roz, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
întruna și să amețești privindu-l. Iar uneori, să cazi rob amăgirii lui. Părea că te lua cu el și te ducea în înaltul spre care tot zorea, pierzându-te, odată cu el, în nesfârșirea amăgirilor tale toate, din care erai urzit, pe care le duceai, dar și în alte neștiute amăgiri pe care marele fluture ți le descoperea, iar și iar, în nesfârșitul plutirii împreună... Adeseori Teodora mă simțea oprit în spatele ei. Câteodată nu-mi dădea atenție. Alteori se întorcea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
interviu „profund“ de până acum? Mi-a plăcut de ea? M-a înduioșat bunătatea sufletului ei (ghicită)? M-au amețit cine știe ce gânduri excitante? Nu cred. Pur și simplu, furat de scrierea acestor pagini, am vrut să văd dacă textul se urzește și în discurs, nu numai în mersul tocului pe hârtie. Dacă timpul scrisului poate fi și timp al rostirii. Dacă eu, cel coborând, mă pot duce slobod și în vorbire, în rostire. Cred că se poate, deși, vorbindu-i acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și alți satrapi. Când textele încep a fi dezvăluite, răul este trecut de mult. Nimeni nu mai are ce salva. Nici o viață nu se mai întoarce, nici o rană nu se mai alină. Este o cunoaștere inutilă, diversionistă. În spatele ei se urzesc noi texte mincinoase, așteptându-și alte victime credule, pătimașe, lipsite de apărare. În Bibliotecă am avut certitudinea că, de fapt, tot scrisul rămas în Lume, toate cărțile păstrate nu sunt decât ceea ce au scos cenzorii din marele text, din nesfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mult de când te-am visat. Pe când degetele mele torceau un fir, - gândurile mele torceau un vis, un vis frumos, în care eu mă iubeam cu tine; Făt-Frumos, din fuior de argint torceam și eram să-ți țes o haină urzită în descântece, bătută-n fericire; s-o porți... să te iubești cu mine. Din tortul meu ți-aș face o haină, din zilele mele o viață plină de desmierdări. Astfel cum privea umilită la el, fusul îi scăpă din mână
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
patra zi era să fie nunta lui Făt-Frumos. Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii când se sfințește un sfânt - și roiuri de unde răsărind din inima pământului le-a spus cum cântă ursitorile când urzesc binele oamenilor. Astfel lăutarii măestriră hore nalte și urări adânci. Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrimioarele sure ca mărgăritarul, mironosițele viorele și florile toate s-adunară vorbind fiecare în mirosul ei și ținură sfat lung, cum să fie luminele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
foame, nu creierul. În viață nu poți să spui decât adevărul, ori să arunci cu pietre în cei care fac acest lucru. Adevărul propriu e ca o religie. Fiecare îl crede autentic numai pe al lui. Împotriva adevărului s-au urzit întotdeauna imbecile coaliții. Uneori,oratorilor le scapă adevărul printre canini. În definitiv, la ce i-a ajutat lui Hamlet adevărul ? Castelul Elseneur așteaptă încă un răspuns. Fara îndoieli, rămânem țepeni. Prin cărțile altora, descoperim in noi teritorii nebănuite. Eterna muțenie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
măgarul lui Buridan, între gălețile cu obsesia eternității și cele cu tentația clipei. Marele Inchizitor nu crede în nimeni și nimic. Meseria lui este scepticismul. Savanții se străduiesc să manipuleze și subconștientul, fundamentala noastră bază de date. Marile biografii sunt urzite numai de neliniști. Arta captează divinul prin simboluri. Lasă copilul să sară dintr-o albie în alta, până când o găsește pe cea convenabilă. Mirarea prostului se deosebește prin altitudine de cea a savantului. Progresul este alimentat de ”indiscrețiile” savanților. Între
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Încearcă să fii contemporan cu cei din jurul tău. Superlativul frumuseții umane este virtutea. Ne deranjează oamenii-torță. Unii put a ars! Măsura bucuriilor ar putea reabilita frumusețea lumii. Craterele vieții țin de relația ei cu absolutul. Artiștii sunt aerieni. Pentru că sunt urziți din visuri. Lucizii nu cred în terapia consolării. Vocația este o naștere. Deci presupune dureri. Pilonul fundamental al personalității este caracterul. Igiena spirituală se poate menține prin exerciții de admirație. Ia cu tine la drum un copil și o carte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ținut în picioare. Fiecare dictator construiește un iad special pentru poporul său. Istoria are cote de speranțe, iluzii și, mai ales, de sânge. Istoria ne intră în curte fără să știm. Precum orătăniile vecinilor. Marile tragedii ale istoriei s-au urzit la umbra indiferenței colective. Unele popoare nu mai reușesc să iasă din scorburile istoriei. Tiranii nu au putut îngenunchea moartea. Și nici timpul. Dintr-o letargie istorică imbecilă, nu poti ieși decât urcândute pe cruce. Orice am face, parfumul de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mizează pe virtuțile amneziei. Populismul este cea mai râncedă democrație. Rolul diplomaților e să complice politica până la neantizare. Dictatura ne dăruise voluptatea cititului printre rânduri. Greșelile pot fi productive în știință, nu și în diplomație. Între putere și supuși se urzește întotdeauna o persistentă mefiență. Sub politică a existat întotdeauna o pânză freatică de sânge. Contestatorii distrug monotonia epocii. Democrația nu exclude apariția intermitentă a unor insule de mitocănie cetățenească. Nu te poți menține la putere cu ideile cu care ai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și totul s-a petrecut ca într-un vis... Nici nu mi-am dat seama când mâna mea și mâna Zânei au fost împreunate... Au urmat clipe lungi, în care bătrânul, cu glas abia șoptit și lumină pe chip, a urzit taina cununiei... În cele din urmă, am sărutat crucea din mâna călugărului. Abia atunci am revenit cu picioarele pe pământ... Ținându-ne de mână, ne-am dus la locul nostru. Când încă pluteam în vraja celor petrecute, bătrânul a pus
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
care ai supt. Nu Îmi place să explic nimic. Fac eforturi să dau la o parte perdeaua după care se spală o femeie ce nu mai e nici tînără, nici frumoasă. Și voi, În complicitățile voastre văzînd-o, ce povești veți urzi pentru ca spațiul acela nerostit să fie umplut de cuvinte, pentru ca să vă puteți compara și să ieșiți În cîștig. Mi-e silă de voi, povestitorilor, de mediocritatea competițiilor voastre, voi care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lumii și nu-i interesează, nici nu-i impresionează ceea ce văd În această lume. Dimpotrivă, trăiesc laolaltă Într-o lume de anomalii, ce le par a fi fost În mod inevitabil făurite de natură. Și ei iubesc, urăsc, născocesc, nădăjduiesc, urzesc comploturi și trădări, sînt fericiți, nenorociți și ambițioși, la fel ca ceilalți oameni: Uriașul de trei metri și piticul de un metru sînt prieteni apropiați. Se așază zilnic la masă de trei ori și mănîncă Într-o atmosferă interesantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]