1,212 matches
-
spuse el doamnei Hug, bucuros de acest interes Împărtășit În descoperirea avioanelor. Are doar două mitraliere. — Doar două? Dar asta e foarte mult... Olandeza părea impresionată, dar Jim Își abătu atenția de la avion. În capătul Îndepărtat al orezăriei, ascuns de urzici, era taluzul unei linii ferate. Un pluton de soldați japonezi se odihneau pe platforma de ciment a unei stații, la marginea drumului, pregătindu-și mîncarea la un foc de bețe. Un camion camuflat era parcat lîngă șine. Era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de fier, amplificate de cupola de lumină care Îi Înconjura. Jim se foia la locul lui pentru că soarele Îi Înțepa pielea. Observa cele mai mici detalii din jurul lui, petele de rugină de pe șinele de cale ferată, dinții de fierăstrău ai urzicilor de lîngă camion, pămîntul alb care purta amprenta cauciucurilor vechi. Jim numără firele de păr albăstrii din jurul buzelor soldatului japonez care Îi păzea și bulele de mucus pe care această santinelă plictisită le trăgea și le scotea pe nări. Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grupul de deținuți aliați nici nu exista. Ignoră protestele șoferului Își flutură gînditor țigara, În timp ce trecea prin ușa de lemn a gheretei de pază. În cele din urmă, arătă spre un petic de pămînt de dincolo de porți pe care creșteau urzici, și pe care Îl socotise, se pare, a fi un pămînt al nimănui Între lagăr și lumea exterioară. Doctorul Ransome se uită cu coada ochiului spre acei cîțiva acri de pămînt pe care se ridicau țarcuri arse, un labirint prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dacă am fi primii aici... Doctorul Ransome Începu să o ajute pe doamna Hug să se ridice de pe podea, dar soldatul japonez Îi făcu semn cu patul puștii să se ducă Înapoi la locul lui. Sergentul stătea printre tufele de urzici, uitîndu-se peste parapetul din spate la deținuții sleiți de puteri. Femeile bătrîne zăceau În bălțile de urină de la picioarele soților lor. Frații englezi se cuibăreau lîngă Basie, În timp ce doamna Hug se sprijinea de genunchii tatălui ei. Jim se gîndi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din spate. CÎnd acesta căzu cu zgomot, propti șipcile În lanțurile care se clătinau. Strigă la prizonieri și le făcu semn să coboare din camion. Ajutați de doctorul Ransome, doamna Hug și bătrînii se lăsară să alunece În tufele de urzici. Împreună cu Basie și cu băieții englezi Îl urmară pe soldat spre curtea cu lemne. Cele două misionare zăceau pe podeaua murdară. Mai erau Încă În viață, dar șoferul Îi făcu semn cu bățul doctorului Ransome să se Îndepărteze de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu iarbă moale se tremină și urmă un teren desfundat, cu trestie de zahăr sălbatică și pămînt nelucrat. Traversară albia secată a unui șanț de irigații și urmară camionul cu țiglă spre o vale Îngustă, ascunsă Între tufe uriașe de urzici. În aerul serii se ridicară nori de praf alb-cenușiu cînd camioanele militare din fața lor Își lăsară pe pămînt Încărcătura de piatră și pietriș. Soldați Înarmați și polițiști de la aviație, cu uniformele albite de praf, păzeau valea cu puștile În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și puneau bazele unei piste de beton. Deși era seară și În ciuda tuturor privațiunilor din ultimele luni, Jim putu să vadă În ce stare jalnică se găseau acești prizonieri chinezi. Atît de slabi că erau aproape morți. Ședeau goi În urzicile lăsate la pămînt, cu o singură țiglă În mînă, ca o bucată dintr-un vas de cerșit. Alții urcau panta lină spre marginea aerodromului, cu coșuri de nuiele Încărcate cu pietre ținute la piept. Camionul se opri lîngă basculantă. Parapetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că iluminează aerul serii. În jurul lor, santinelele japoneze priveau fără să se miște. La vreo cincisprezece metri mai departe, În panta sudică a văii, doi sergenți stăteau pe scaune de bambus, la marginea unei gropi săpate de puțin timp printre urzici. Bocancii și pămîntul de la picioarele lor erau acoperite de var. Jim ridică o bucată de ceramică cenușie. Nici unui paznic japonez nu-i păsa dacă lucrau la pistă, dar Basie ținea deja În mîini o piatră de pavaj. Jim porni În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și tocmai aici, În pătratele cu iarbă Înaltă dintre clădirile de reședință dărîmate Își Întindea Jim cursele de fazani. În dimineața aceea, după apel, se strecurase prin gard acolo unde se afla o cazemată uitată din perimetrul aeroportului, Înconjurată de urzici. Lăsîndu-și pantofii pe treptele cazematei, Înaintă printr-un canal puțin adfînc, apoi se tîrÎ prin iarba Înaltă, printre clădirile În ruină. Prima dintre curse era doar la cîțiva metri de gardul Înconjurător, distanță ce i se păruse uriașă lui Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ar fi plăcut să-l provoace pe Kimura... De parcă și-ar fi dat seama de amenințarea din iarbă, soldatul Kimura Îl chemă pe camaradul său. Își sprijini pușca de stîlpul de pin al gardului, trecu printre sîrme și rămase Între urzicile Înalte. Muștele se ridicau din canalul puțin adînc și se așezau pe buzele lui, dar Kimura le ignora și se uita fix la fîșia de apă care Îl despărțea de Jim și de cursele lui de fazani. Oare putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmele pașilor lui Jim În noroiul moale? Jim se tîrÎ de lîngă cursă, dar forma trupului său era imprimată În iarba zdrobită. Kimura Își suflecă mînecile zdrențuite, gata să se lupte cu prada sa. Jim Îl urmări cum pășește printre urzici. Era sigur că-l putea Învinge pe Kimura, dar nu și glontele din pușca celui de-al doilea soldat. Cum putea oare să-i explice lui Kimura că aceste curse de fazani fuseseră ideea lui Basie? Basie fusese cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aerodromului, În iarba Înaltă de lîngă șoseaua de perimetru, zăceau rămășițele a ceea ce lui Jim Îi părea a fi Întreaga Forță Aeriană Japoneză. Zeci de avioane ruginite stăteau printre copaci pe terenul de aterizare distrus sau Între tufele uriașe de urzici, acolo unde căzuseră aterizînd forțat, cu echipajele rănite. Luni de zile, avioanele japoneze lovite căzuseră din cer În cimitirul din aerodromul Lunghua, de parcă o luptă aeriană titanică se desfășura deasupra norilor. Grupuri de negustori chinezi de fier vechi mișunau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezii le lansau pentru a distruge bombardierele Superfotress care făceau raiduri asupra orașului Tokyo. Întinderea de iarbă dintre lagăr și capătul de sud al aerodromului era rareori patrulat. Ochiul vigilent al lui Jim cercetă șanțurile și ridicăturile de pe malurile cu urzici și trestie de zahăr sălbatică, urmărind cursul unui canal părăsit. Un al doilea grup de hamali chinezi lucrau În centrul aerodromului, reparînd pista de ciment. Cărau coșuri cu pietre din camioanele parcate printre cratere de bombe. Un cilindru compresor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
jos pînă la Shanghai, după cum nu era În stare să facă față tuturor pericolelor la drum deschis. Ascuns În spatele cazematei, o porni spre adăpostul aeroportului Lunghua. Perimetrul dinspre vest era la mai puțin de un kilometru depărtare, o Întindere de urzici și trestie de zahăr sălbatică, plină cu butoaie de combustibil și fuselaje de avioane abandonate. Printre cozile ruginite ale avioanelor, putea vedea pista de aterizare de ciment, suprafața ei albă aproape topindu-se de căldură. Stadionul rămăsese În urma lui. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
regulatorului și a pîrghiei trenului de aterizare era de un patetism intens, cu niturile bătute În metal de vreo japoneză necunoscută de la linia de asamblare Mitsubishi. Jim se Învîrti printre avioanele doborîte, care păreau că plutesc pe tufele verzi de urzici, lăsîndu-le să zboare din nou În mintea lui. Amețit de frumusețea lor desuetă, se așeză să se odihnească pe coada unui avion de luptă Hayate. Se uită la cerul de deasupra Shanghai-ului, așteptînd ca americanii să vină la aeroportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aeroportul Lunghua. Deși nu mîncase nimic de două zile, avea mintea clară. — ...Aah...aah... Sunetul, un oftat adînc de furie și resemnare, venea de la marginea cîmpului de aterizare. Înainte ca Jim să se poată ascunde, se auzi o mișcare În urzicile din spatele avionului Zero. Un aviator japonez stătea la vreo șapte metri de el. Purta o salopetă largă de zbor, cu insigna unui grup special de atac cusută pe mîneci. Era neînarmat, dar ținea În mînă un par de pin scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonez stătea la vreo șapte metri de el. Purta o salopetă largă de zbor, cu insigna unui grup special de atac cusută pe mîneci. Era neînarmat, dar ținea În mînă un par de pin scos din gardul de perimetru. Lovea urzicile din jurul lui și se uita nervos la avioanele ruginite, trăgînd aer de parcă ar fi Încercat să le determine să zboare. Jim se lăsă În genunchi, sperînd că Îl va ascunde camuflajul decolorat al avionului Hayate. Observă că acest ofițer-pilot japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gutural era scos de răsuflarea unui bărbat matur, de parcă, alăturîndu-se unei unități kamikaze, i se dăduseră gîtlejul și plămînii unui pilot mai vîrstnic. — ...Uf... Îl văzuse pe Jim șezînd la coada avionului și, cîteva secunde, se uită la el printre urzici. Apoi se răsuci și continuă patrularea lui nervoasă prin perimetrul aeroportului. Jim Îl urmări cum lovește trestia de zahăr, Încercînd poate să facă loc pentru aterizarea vreunui elicopter. Oare japonezii pregătiseră o armă secretă ca răspuns la bomba atomică, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cap, iar Jim Își aminti din nou de tinerețea pilotului. De la izbucnirea războiului și pînă În urmă cu puține luni, fusese probabil un elev de școală, recrutat direct din clasă la academia de zbor. Jim se ridică și merse prin urzici, spre iarba Îngălbenită de la marginea aeroportului. Începu să-l urmărească pe japonez, cam de la cincizeci de metri distanță, și rămase pe loc cînd pilotul se opri să acționeze elevatoarele unui avion Zero lovit. Așteptă pînă cînd japonezul porni din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
viața lui se Încheiase, că forțele Guomindangului erau gata să ocupe iarăși Shanghai-ul și ar fi bucuroase să aibă o răfuială cu el. Japonezul ridică bățul. Ca un om adormit care se trezește dintr-un vis, Îl aruncă În urzici. CÎnd Jim se sperie, vîrÎ mîna În buzunarul de la pieptul salopetei sale de zbor și scoase un mango mic. Jim luă fructul galben din mîinile bătătorite ale pilotului. Trupul lui Îl Încălzise. Încercînd să dea dovadă de aceeași autodisciplină, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din mormînt, dornic să pornească următorul război mondial. Își odihni ochii pe geometria liniștitoare a pistei de aterizare a aeroportului. La patru sute de metri depărtare, tînărul pilot japonez se plimba printre avioanele distruse. Cu bățul de bambus În mînă, cerceta urzicile. Costumul umflat de zbor luminat de aerul serii, Îi aminti lui Jim de un alt pilot al Înserării, care Îl salvase, cu trei ani În urmă, și Îi deschisese porțile la Lunghua. 37 O cameră rezervată În zori, Jim fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hangarele În ruină și de pagodă. Cutii de cartușe zăceau pe cărarea Îngustă de la picioarele lui, ca boabe de alamă lăsate drept repere. Urmă direcția sîrmelor, evitînd roiul de muște care se adunau peste umbrarele În miniatură din tufele de urzici. De ambele părți ale cărării zăceau trupurile japonezilor morți, acolo unde fuseseră Împușcați sau tăiați cu baioneta. Jim se opri lîngă un șanț de irigație puțin adînc, În care zăcea un soldat din aviație cu mîinile legate la spate. Sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu mîinile legate la spate. Sute de muște Îi devorau fața, acoperind-o cu o mască gălăgioasă. Desfăcîndu-și batonul de ciocolată și gonind muștele de pe față cu revista, Jim merse printre trestiile de zahăr. Zeci de japonezi zăceau morți În urzici, de parcă ar fi căzut din cer, membri ai unei armate de tineri Împușcați cînd Încercau să zboare spre aeroporturile lor de acasă, din Japonia. Jim păși peste o porțiune prăbușită din gardul Împrejmuitor și se plimbă printre avioanele distruse care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
luă prin iarbă, spre perimetrul sudic al aeroportului. Terenul se ridica spre delușoarele năpădite de buruieni, lăsate de lucrările inițiale de săpături, apoi coborî În valea unde camioanele japoneze Își lăsaseră cîndva Încărcătura de moloz și țigle de acoperiș. În ciuda urzicilor Înalte și a luminii fierbinți a soarelui de septembrie, valea părea plină de același praf cenușiu. Malurile canalului erau la fel de pale ca și apa dintr-un pîrÎu În care se spală morții. Carcasa crăpată a unei bombe neexplodate zăcea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În apa puțin adîncă, asemenea unei mari broaște țestoase care adormise Încercînd să-și Îngroape capul În noroi. DÎndu-și seama că vibrațiile unui avion Mustang, care zbura la mică Înălțime, ar putea declanșa detonatorul, Jim se grăbi În vale, despărțind urzicile cu revista. Aruncă În aer conserva Spam, o prinse Într-o mînă, dar la a doua aruncare o pierdu printre ierburi. Căutînd-o prin iarba deasă, o găsi În cele din urmă la marginea apei și hotărî să mănînce carnea tocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]