21,874 matches
-
E propriul meu jurnal... L-am găsit printre lucrurile norvegianului, iar Sebastián l-a scos pe mal... CÎteva pagini s-au udat, dar e Încă bun. Oberlus Întinse mîna, luă cartea groasă și grea, prinsă Între niște coperte de piele uzată și Închisă la culoare, o Învîrti În mîini deschizînd-o, studiind literele mici, cu o caligrafie perfectă, precum și paginile care rămăseseră nescrise. - Nu știu să citesc, recunoscu În cele din urmă, Înapoindu-i-o. Nimeni n-a vrut să mă Învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Tocmai când oamenii pun întrebări de felul ăsta pierzi lumina reflectorului. Așa reușesc ei să te facă prizonierul celui mai bun rol secundar. Mai mare decât casa care arde e așteptarea asta uriașă a mea de-a pronunța cele mai uzate două cuvinte pe care le poți găsi în orice scenariu. Numai ele sunt de ajuns să-mi dea senzația că mi-o frec la greu. Dar nu sunt decât cuvinte. Fără putere. Vocabular. Dialog. — Spune-mi, zice Brandy. Tu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prințului Jevahov, mă Întreb dacă nu l‑am Întâlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într‑un lacto‑bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince‑nez, puțin adus de spate, Într‑un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele‑i uscate și tabagice răsfoia, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și de proastă calitate. Luana bănuia cât de îngustă putea fi viziunea unui tonetar vizavi de lumea din afară. Iarna zgribuleau ca vrăbiile, sub mușcătura cruntă a gerului. Se înfofoleau în pături și se ascundeau la căldura înșelătoare a paltoanelor uzate. Vara îi topea soarele și ziua lungă îi țintuia la tonetă până însera, toate astea pentru un procent insignifiant din vânzările zilnice. Ștefan nu știa dacă să râdă ori să plângă văzând-o ajunsă în pragul disperării. Mai așteaptă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iar Adam s-a simțit ceva mai bine. S-a gândit că s-ar apuca și el de fumat. Pe malul celălalt al canalului, câțiva copii jucau sepak tackraw. Lovită cu piciorul, mingea se Înălța, iar fibrele zdrențuite ale Împletiturii uzate de ratan se roteau ca artificiile lansate de copiii chinezi de anul nou lunar. În Perdo nu erau mulți chinezi, dar Întreaga insulă li se alătura În sărbătoare. Karl Îl aducea În oraș, unde artificiile luminau noaptea cu puzderie de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
beznă prin spărturile din tavan. Se vedeau ceva petice de lumină pe pardoseala de pă mânt bătă torit, dar Adam a avut nevoie de câteva clipe ca să zărească ce se găsea acolo, cherestea umedă, care Începuse să putre zească, anvelope uzate, Îngrămădite În fundul acelei magazii lungi și Înguste, și niște cadre de bicicletă atârnate pe pereți, fără roți, fără lanțuri și fără pedale, ca scheletele unor făpturi ciudate. Din a des fășurat o prelată și s-a apucat să mute niște
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a fi absolut nedureroasă. Când au ieșit din casă, Carminei i s-a părut că aerul din curte este nemaipomenit de curat. Amândoi părinții îi urmau pe alee târând fiecare în picioare, ca de obicei, câte o pereche de pantofi uzați. Sidonia și-a luat cu foarte mută căldură rămas bun de la ei. Carmina abia a reușit să-și ascundă reținerea. Ovidiu a sărutat mâna muncită a mamei, tatălui i-a strâns palma, aplecând scurt capul, foarte corect, la centimetru. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sa, Ela, și despre micile dificultăți ale singurătății. Sidonia părea că se abandonase ceștii de ceai, era o ascultătoare ideală, nu-l stânjenea cu privirea, cu vorba, nu căuta să-și exprime compasiunea. Ea îi observase cureaua de la ceas, puțin uzată, și-l văzu cum își scoate seara ceasul de la mână. Mica fâșie de piele, cedând cu timpul, în contact cu pielea lui vie, cu firișoare de păr. Își spunea în sinea ei, mulțumită, că fusese inspirată în ziua aceea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mersului, nici clădirile, nici treburile oamenilor care au treabă, e mult prea cald și-mi vine să-mi înfig mâinile în față și să mă despic pe lung cu efort de coca moale, ațoasă, în mijlocul drumului las o piele moartă, uzată, sărutată, futută, extraterestru, mă liniștesc vorbind cu altă voce, cu oameni care se opresc să asculte, scot citate, maxime, proverbe, teoreme, cifre, litere, înnebunesc. Băi, Red, pe bune, mi-ești ca frate-meu, mi-e jenă să mă dezbrac, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
persoana care vorbea peste ocean. Dintr-un colț puțin luminat al Încăperii se desprinse un bărbat trecut de șaptezeci de ani, scund, cu trăsături regulate, cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îndreptă spre grădină grăbit să-și revadă fratele. Ajunse pe terasă când auzi glasul melodios al Martei spunând ca pentru sine: trebuie să fie Semproniu. Da, el este, Îi răspunse În gând, În timp ce Își scotea din picioare bocancii grei și uzați care se potriveau prea puțin cu costumul de lână, chiar dacă uzat și el. Abia când simți iarba răcoroasă mângâindu-i tălpile, admise că În viața lui se petrecea un lucru cu totul deosebit. La fel simțea și Coriolan. Rezemat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când auzi glasul melodios al Martei spunând ca pentru sine: trebuie să fie Semproniu. Da, el este, Îi răspunse În gând, În timp ce Își scotea din picioare bocancii grei și uzați care se potriveau prea puțin cu costumul de lână, chiar dacă uzat și el. Abia când simți iarba răcoroasă mângâindu-i tălpile, admise că În viața lui se petrecea un lucru cu totul deosebit. La fel simțea și Coriolan. Rezemat În coasă, doar În maieu și În izmene scurte, lac de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Hainele lor aveau patina lucrurilor scăpate ca prin minune după război, când nimic nu e demodat și nimic nu prisosește. În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele, o armură moale, uzată, dar Încă elegantă. Și oricum purtătoare de puteri miraculoase. De aceea poate și grația mișcărilor lor, deloc grăbite, contrastând vădit cu precipitarea celor din jur. Grație și siguranță În ciuda faptului că nu păreau foarte tineri: trecuți de patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cale de acces spre trupul la fel de necunoscut al Violetei. Născocirile lui valorau mai mult decât propria sa persoană. De fapt, el nu era decât o voce care Îmbrăca și dezbrăca pe rând, sau la Întâmplare, două femei făcute din cuvinte uzate, convenționale. Două ființe plate ca o planșă de anatomie, când nu erau grotești ca un ecorseu. Dacă ar fi fost doctor În filologie și nu geolog, formula nu ar fi fost prea pretențioasă, ar fi putut spune că mecanismul fantasmării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tăietor de iarbă din plastic verde, sprijinit de o cutie așa încât capul tăietorului și firul de tăiat stăteau cu spatele la restul montajului. Fidorous numea tăietorul „Propulsorul 1“. 9. Scaun directorial. La dreapta tăietorului de iarbă, un scaun rotativ de birou, ușor uzat, cu tapiserie albastră. Ca majoritatea scaunelor de birou, acesta avea roți, însă erau blocate cu cinci sau șase lanțuri de bicicletă, mai multe lacăte și-un blocaj de volan. Pe șezutul lui se afla un arac. 10. Pisoiul Ian. Dormind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
steagurile pe care paznicul Vanea le-a pus cu scară pe acoperiș și nici inscripția de la intrarea școlii, roșie, de sticlé. Ieșind din curtea școlii, alaiul a luat-o În jos, pe lîngé cimitir și cazangerie. Din cauza grémezii de fier uzat, care crescuse pîné la jumétatea drumului, parada Încetini mersul și fiecare trecea atent sé nu se murdéreascé, sé nu se Împiedice și sé nu se agațe. CÎțiva béieți sériré peste fiare și atunci se auziré vocile Învéțétoarelor, care au strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ridicé pîné sus la baloane. S-au auzit doué baloane pocnind, pe urmé Stela, care tocmai Încerca sé-și tragé pancarda În crengile unui copac care creștea din cimitir și trecea pe jumétate În drum chiar acolo, lîngé grémada de fier uzat, pe unde trebuia sé treacé parada și dupé ce și-o smulse, Stela lovi pe cineva În cap cu acea pancardé, strigînd „debilule, debilule!”, iar În timp ce pancarda se ridică și cédea, se puteau cîți literele albe pétrate scrise pe roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
-l săruți apoi la nesfîrșit sărută-mi sufletul pe gură". E adevărul lui Cezar Ivănescu. Mă tem că ăsta-i Adevărul, Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fără proprietar. În curtea fără gard, exact ca-n filmul lui Kusturica, Pisică albă, pisică neagră, porcii rod dintr-un Trabant. Pe noi ne rup cîinii în bucăți și Iliescu se pupă cu babele la Cotroceni, zice, judecînd după hainele uzate și după ghetele și mai uzate, un disponibilizat. Eu i-aș otrăvi pe toți, pe toți i-aș otrăvi. Păi da, cu nea Nicu era boieria boieriilor față de-acu. N-am vrut suta șeia, mîncăm supă la grătar, intervine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
exact ca-n filmul lui Kusturica, Pisică albă, pisică neagră, porcii rod dintr-un Trabant. Pe noi ne rup cîinii în bucăți și Iliescu se pupă cu babele la Cotroceni, zice, judecînd după hainele uzate și după ghetele și mai uzate, un disponibilizat. Eu i-aș otrăvi pe toți, pe toți i-aș otrăvi. Păi da, cu nea Nicu era boieria boieriilor față de-acu. N-am vrut suta șeia, mîncăm supă la grătar, intervine "un pensionar din '90". Aiștea vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Adrian Petrescu (n. 4 iunie 1976, Cluj-Napoca) ilustrează tipul de scriitor autentic, ancorat, dincolo de mode și clipe efemere, într-un Olimp luminat de seninătate și echilibru. În timpul săptămânii, când nu se ocupă cu scrisul, practică meseria de depanator-montator de echipamente uzate, adică e doctor de cărți. Firma unde le repune în circuit poartă denumirea de Anticariat. în fișa postului scrie simplu: administrator, calificare obținută la Facultatea de profil a Universității „Babeș-Bolyai“ din urbea natală. Pentru a-și menține silueta, aleargă după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acțiunii. Ora 14, marșuri militare pe calea undelor, cîntece patriotice, Radioul își face încă datoria, se aud pîrîiturile discului intitulat sugestiv „Apărăm pămîntul țării“. Pe Magheru apar primele pancarte, milițienii sînt băgați la înaintare, bastoane de cauciuc, bocanci grosolani, uniforme uzate, ținuta de iarnă. Ora 14 și ceva, „Apărăm un strămoșesc meleag“ tocmai se sfîrșise, iar Ansamblul Doina al Armatei se pregătea să atace, „Sunați trompete de argint“, cînd evenimentele devin foarte periculoase pentru Dictatură. Dinspre Unirii vin primele blindate, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
te facă erou, scîrnăvie, mîncătorule de rahat. — Roja a făcut pe șeful, Curistule, așa cum face el întotdeauna, zice Gulie, cel mai tare a simțit-o pe pielea lui Tîrnăcop, nu-i așa Dendé? Corvoadă în toată regula, unelte vechi și uzate, o betonieră care scîrțîia din toate încheieturile, antichitate, piesă de muzeu. Am schimbat cinci curele pînă am terminat toată șandramaua. — Mare ștengar Roja ăsta, zice admirativ Curistul, privind în aceeași direcție, abia acum înțeleg cît de tare a dus dorul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
curtea Ochenoaiei, multe flori și fața suavă a mamei sale, prima mare iubire a sa. Răspundea nesigur: Da, ticuțule! O mai știu, dar nu știu cum arăta! Primul gest al tatălui fu acela să scoată din buzunarul de la piept o fotografie aproape uzată și cu tendința vădită de a se Îngălbeni, din care zâmbea poate cea mai frumoasă femeie din toată viața lui Va, zâmbea cu certitudinea că este frumoasă și este iubită și apreciată. Va Întreba de bunica și mătușile sale, de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nădejde. În casă a fost Întâmpinat de bunica Ileana și Aneta cu câte un „să nu fie de deochi, parcă-i Jac a lui Ștanmaier!”. Schelmayer era un evreu șmecher dar bun la suflet, care-i trimitea lui Va haine uzate deale lui Jack, fiul său cu părul roșu și cu o față gălbuie și ... roșcove. Maria, mama lui de-a doua, l-a așteptat cu un cuptor cu plăcinte calde, cu pui fript pe grătar, mujdei de usturoi, mămăliguță caldă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]