26,506 matches
-
stânca sub calde dezmierdări de soare... Văzu un semn în acea închipuire picurată de somn. Akhnu, c-un cap împodobit de luciri aurii, cu cioc de fier, cârlig încovoiat, prea bine se pricepe să iscodească prada-n zare! Și rostul vânătorii îl știe temeinic, și-a muiat ades în sânge ghearele-i oțelite! Să meargă! Să vâneze împreună! Și toți să le privească! Doar la asta visa fata de când deschisese ochii asupra lumii, pe-ntinderi de stepă și munți, de când se
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
și fata când era purtată pe braț în fugă de cal. Makhan ar fi jurat că vulturița vede totul prin ochii ei, de-aceea îngăduia fără frică să-i fie acoperit capul. De câte ori la ceas de apus, în zi de vânătoare, atentă, Makhan nu-i curățase de sânge ghearele păsării?! Și zâmbind, își zicea încântată: „A fost o vânătoare pe cinste! Și lupii s-au mai dat spre munte ! Un timp vor fi stăviliți! Mai puțini cu doi, luați zălog în
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
totul prin ochii ei, de-aceea îngăduia fără frică să-i fie acoperit capul. De câte ori la ceas de apus, în zi de vânătoare, atentă, Makhan nu-i curățase de sânge ghearele păsării?! Și zâmbind, își zicea încântată: „A fost o vânătoare pe cinste! Și lupii s-au mai dat spre munte ! Un timp vor fi stăviliți! Mai puțini cu doi, luați zălog în gheare de Akhnu pentru stricăciunile făcute în turmele de capre și în herghelii!” Cum să nu se-ncreadă
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
în herghelii!” Cum să nu se-ncreadă Makhan în ajutorul ei, al vulturiței?! Călăreț și vânător se simte! Cu pasărea pe braț, cu ochii spre Cer, aducătoare de bine pentru părintele scump va fi! Numai să se prindă-n marea vânătoare! * Makhan se-așează cuminte în șir. Nu-i pasă de cum privesc spre dânsa unii sau alții. E hotărâtă să intre în lupta cu fiarele, cu muntele, cu greul în locul tatălui său. Își făgăduiește s-aducă prada cea mare... să-și
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
lui Ceaușescu și Maurer pentru vânatoare și cucerirea de trofeie. O astfel de vânatoare mobiliza câteva companii de securiști, țărani și lingușitori. Probabil vânatorile lui Putin sunt asemănătoare. Dar în zilele noastre ? Dacă Țiriac își permite odată pe an o vânătoare ...la nivel înalt, cu VIP-uri din UE, dar în pădurea personală, alți vânători, mai de mâna doua (așa cum erau secretarii PCR din județ), ce sa facă ? Câte un iepuraș, câte o prepeliță numai impresionează. Dacă ești vânător, capeți un
PARLAMENTUL NOSTRU .... E MÂNDRIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382273_a_383602]
-
care, spre satisfacția unanimă a dat un o ordonanță de urganță, prin care mută aplicarea legii la primăvară și anularea amenzilor bieților ciobani. Cu alte cuvinte, a retrimis pisica înapoi la parlamentari, care vor regândi legea... dar tot în interesul vânătorilor. Referință Bibliografică: PARLAMENTUL NOSTRU .... E MÂNDRIA / Radu Olinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1818, Anul V, 23 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Olinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PARLAMENTUL NOSTRU .... E MÂNDRIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382273_a_383602]
-
autoarea)care trebuie contactati si informati in timp util. Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intră sub incidența legii drepturilor de autor este considerata furt intelectual și va fi pedepsită penal. Înainte de vremuri vînătoarea era un mijloc de trai, vînatul asigurînd hrana vînătorului și a familiei sale. E, oare, așa de flămînd magnatul furnizor de clauze și comisioane abuzive clienților, de invită anual la Balc pe unii dintre exploatatorii Europei, ca să împuște animale ce
ORAŞELE-FANTOMĂ, PUTIN ŞI VÎNĂTORUL-ŞEF [Corola-blog/BlogPost/93163_a_94455]
-
nici cu clauze și dobînzi frauduloase. Vă dați seama ce suflete au acești killeri? Anul acesta, militanții pentru protecția animalelor au chemat poliția la Balc, prezentînd ca motiv faptul că nu ar exista un aviz de la Minister, folosirea armelor de vînătoare fiind interzisă într-un țarc, chiar și de mari dimensiuni, cum este cel de la Balc. Animalele aflate în captivitate nu pot fi împușcate. Opriți circul acesta barbar! În final, să ne îndreptăm atenția la mișcările lui Putin, care luptă cu
ORAŞELE-FANTOMĂ, PUTIN ŞI VÎNĂTORUL-ŞEF [Corola-blog/BlogPost/93163_a_94455]
-
spune că se pot îmbarca, în drumul de la mașină până la avion, trăiesc spaima cumplită că vor porni în acele secunde rafale de gloanțe. Decolează și "cumpenele" continuă. Deasupra Iugoslaviei, tunurile antiaeriene trag asupra lor, sunt urmăriți apoi de avioane de vânătoare, care trag și ele. Au noroc și scapă neatinși. Tensiunea emoțională crește în momentul când pilotul anunță că nu mai era benzină și va trebui să aterizeze forțat. Ceea ce se și întâmplă, din fericire, la Bari, în Italia. Am descris
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
Geo Bogza îi cumpără un ceas de buzunar, îl conduce la gară și îi cumpără biletul de tren. Poetul din Răchițelele Apusenilor îi trimite pe lângă poezii (apoi după debut, volumele sale de poezii), înduioșătoare semne de prețuire: un trofeu de vânătoare (capul unui căprior vânat de tatăl său), un plop bogzian (simbol al verticalității morale) cusut pe pânză de o nepoată a sa. Momentul de apogeu al prieteniei este marcat de hotărârea lui Geo Bogza de a-i face prietenului său
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
adolescență, a construit-o, un partizan al crezurilor mele politice mi-a mobilat interiorul, ca un semn de recunoștință că nu l-am uitat. Altul, căruia i-am făcut și eu un bine, m-a cadorisit cu o pușcă de vînătoare mai scumpă decît mașinile din garaj. Totul, bineînțeles, cu acte în regulă". Lucrurile se aranjează, deoarece "ceva serios nu poate fi". Socotind, cum se și cade, că "e cineva în țara asta", individul "care a trecut prin înalte funcții nu
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
falsului raționalism, transportă cititorul într-o zonă a misterului sumbru, a fantasticului mistic. Un proces legat de vânzarea unei case declarate bântuite naște discuții în rândul unor funcționari din justiție și duce la o altă călătorie în timp, pe vremea vânătorii de vrăjitoare, una dintre urmașele acestora părând să trăiască chiar în America anilor noștri, secretară la firma de avocatură. Inserturi biblice și mitologice, jocul posibilităților (într-o societate pluralistă), bogomilism, gnosticism, dualism, pești psihedelici obsesivi, demoni, magi cu globuri de
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
iarnă generalizată, simbol al regimului comunist. Mircea Dinescu avusese și mai mari îndrăzneli în volumul Democrația naturii (încă din 1981). Primul poem din volum, Găinile, introduce un ferm și transparent discurs oblic: "noi eram fericiți/ și dispuși să ieșim la vânătoare de lei/ cu hârtia de muște,/ revoluția miroasea a cartof copt/ megafoanele înlocuiseră arta/ erau și lămpi care produceau întuneric/ erau și cutii de scrisori pe care nu le mai deschidea nimeni/ cârâiam și noi în surdină/ închideam și noi
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
cinci sute de ani sedimentate în creier/ nu-mi șterseseră cu totul mirosul de fum, ud și cald/ senzația aia de transpirație și floare de fân lipită de vertebrele ascuțite/ nămolul spârcâind printre degetele picioarelor/ în rutele întotdeauna fericite ale vânătorii.". După excursia imaginară la origini, acesta se va întoarce, plouat, în civilizația care îl absoarbe, productivă, prozaică, fără nici un mister: "am vagabondat pe străzi care se bifurcau/ în străzi care se bifurcau la capătul blocurilor faraonice,/ până la casele promiscuurbane/ unde
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
atârnând. Când pășești în parcul cunoscut în toată lumea - acum atât de singuratic - ți se pare că aici lumea este atât de liniștită ca să poți distinge foșnetul trecerii tuturor fantomelor istorice. Aici este pădurea imensă în care Ludovic XIV își organiza vânătorile; îl vezi pe acest rege trecând călare, înălțat în șa cu aroganță, dar cu aroganță majestuoasă; se repede în pădure, se oprește deodată, lasă ceata călare să treacă și, întorcându-se singur, de aici o pornește prin acest intim coridor
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
se manifeste"; Lucrurile sângerează ca oamenii". Olvido are intuiția experienței pe care o traversează iubitul ei: "Fotografiezi persoane care caută liniile drepte și curbe ce le vor ucide. (...) Fotografiezi lucrurile căutând unghiurile de unde vor începe să se prăbușească. Pleci la vânătoare de cadavre și de ruine ghicite. Uneori cred că mă iubești cu o deznădejde dezolată și violentă, fiindcă, atunci când mă îmbrățișezi, simți cadavrul ce voi fi cândva, ori vom fi amândoi." Pictor de război este capodopera lui Arturo Pérez-Reverte: un
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
de a sluji cu credință, dar și despre dragoste și respect reciproc -, și care întreține, totodată, suspansul pe tot parcursul acțiunii, până la deznodământul neașteptat și tragic. Tensiunea dintre personajele care se înfruntă - baronul de l'Aubépine și paznicul său de vânătoare, Lambert - este cu atât mai mare cu cât ele ni se prezintă într-un moment de criză de identitate, într-o lume care și-a pierdut reperele: Franța, de după marea fractură din 1789, unde convulsiile sociale și politice nu au
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
devenit într-un fel grăjdarul dlui de l'Aubépine. Pe loc trebuie să pună șaua pe iapa rotată, care e bătrână acum, mai ales că stăpânul, când se lansează în cursele lui, nu o menajează, o mână în galop de vânătoare pe drumurile cele mai înguste și abrupte, fără să-i pese de inima ei de iapă bătrână, și cu cravașa. O s-o omoare sub el, spune uneori Lambert, dar se oprește, ca și cum i-ar fi scăpat o vorbă proastă. Apoi
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
cuvine ca tatăl să termine treaba. Are el timp după aceea să vadă pentru ce a încasat-o. Dl de l'Aubépine nu-și revine, înjură tot neamul Lambert. Câinii sar și ei, urletele îi excită. Vacarmul crește, ca la vânătoare, nu se mai înțelege om cu persoană, ca la sălbatici. Bine, citește și dumneata. Lambert are în mână scrisoarea de la Victor Hugo. Dar de ce să vă enervați în halul ăsta pentru o scrisoare foarte plăcută, în fond? Nu de scrisoare
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
fraza pe care și-o tot repetă Lambert ca să se liniștească: tot e mai bine decât să faci fetele să urle alergând după ele cu briciul. Cel puțin, nu mai latră câinii degeaba. Și apoi, baronul și paznicul lui de vânătoare vor alege împreună un alt cal, un șarg lat în spate. Ajung și în luna septembrie, iar fericirea, pe care nimic nu vine să o susțină, începe să se risipească, se manifestă iar dispoziția sumbră, toanele. Le simte Grégoire, pe
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
amuzăm. Baronul își pune boneta roșie, se așază în poză la intrarea în castel. După care cere să mânuiască și el aparatul. Îl cheamă pe Lambert. Ia-ți armele, Lambert, te voi imortaliza. Lambert își ia pușca și biciul de vânătoare. Caută un loc demn de el. Se oprește, întreabă încotro trebuie să privească. Baronul e gata. Dar iată că Rajah, scăpat din lanț, intră în cadru și sare pe stăpânul său, ridicat pe labele dinapoi, iar cu cele din față
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
sau șapte ani. Confirmarea invitației sale îl va transforma pe dl de l'Aubépine în câteva ceasuri: meditează o vreme la el, dar, dintr-o dată, nu mai suportă izolarea. E afară, în curte, între peron și pavilionul paznicului său de vânătoare. Nu mai poate de-atâta libertate, ridică brațele și strigă. Cui se adresează? Servitorilor săi? Unei mulțimi închipuite? Lambert și ai lui stau cu toții pe la ferestre, nu sunt convinși că pricep ceva. Se amestecă frânturi de frază... Vizita la Hugo
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Republicii...". Și va încheia, delirant: "Briciul național trebuie să radă toate capetele vinovate..." (s.n.). Iar vinovați sînt nu doar oponenții, ci toți cei indiferenți la viziunea mistuitoare a Revoluției, toți cei ce se abat cu un pas de la linia dreaptă. Vînătoarea înverșunată de capete, la propriu, începuse. Visul revoluționar basculează, fatalmente, în Teroare. Un secol și jumătate mai tîrziu, Europa va retrăi obsesia dușmanului care trebuie stîrpit în numele speranței. Aici se și află - iar Norman Cohn este printre primii care au
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
zboare de-a dreptul partiturile sau stimele, pentru că cine a trebuit să-i asculte erau acolo și i-au admirat. Ca să-l citez pe Alexandru Odobescu care scria la începutul celebrului sau Pseudokineghetikos (pentru cine nu știe - Fals tratat de vânătoare) „et in Arcadia ego”, adică „si eu am fost in Arcadia”, adică în paradis. Păstrând proporțiile, Piața George Enescu din timpul acestei ediții a festivalului cu același nume, a fost un Paradis sonor, un Paradis al candorii și emoției neîngrădite
Frumuse?ea ?nceputului by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84002_a_85327]
-
o virgulă? În raport cu toate catastrofele (petrecute deja sau doar prognozate, inclusiv în spațiul cultural) din jurul nostru, nu cumva războaiele cu mize destul de mici pe care le poartă îi dau lingvistului timișorean alura unui Don Quijote (post)modern, pornit cu tunul la vânătoare de muște, după cum foarte plastic i-a atras atenția un confrate, citat chiar în această carte? Este limpede, de la primele rânduri ale cărții, ca reflecțiile lui I. Funeriu se adresează unui public foarte specializat, aparținând mediului academic, universitar și editorial
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]