1,130 matches
-
noi suntem sau cât vei fi de bun în profesia ta? Vei împlini așteptările calitative ale clienților și proceselor tale pe care le vei avea? Vei fi destul de drept? Pentru a nu provoca la alții ce ți-a provocat ție vânzătoarea? Pentru că în felul acesta vei face mult rău, perfecționându-te pe nevoile oamenilor. Dacă atunci când înveți ai dreptul să greșești, când deja profesezi nu mai ai voie, pentru că nenorocești, provoci pierderi, pagube altora, îi bagi în suferință pe alții, încărcându
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
vremuri trecute, odată percepute, tu vei fi deasupra lor și-l vei simți ca un trecut foarte aproape de tine. Ca și cum tot trecutul a fost ieri. Prezentul va fi dilatat, nu cum îl simțeai în librărie când te-ai repezit la vânzătoare. O dilatare a lui așa de mare încât parcă totul este în prezent, în care încape și trecutul și prezentul. Când vei simți așa, să știi că abia atunci vei avea percepția corectă a timpului. Abia atunci va fi momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
însă tot nu avea destulă grație. Cu toate acestea, pantofii Marc Jacobs erau extrem de comozi și merita să plătească prețul exorbitant că să-și facă picioarele mai subțiri, mai elegante și mai lungi. Avem același model și pe violet, spuse vânzătoarea, care observase expresia mulțumită de pe chipul lui Darcey când se privise în oglindă. — A, nu, sunt buni și ăștia. Își alesese o pereche cafeniu-roșcată cu fir auriu. Destul de sofisticați, se gândi ea. Sunt totuși pentru serviciu. Ieși din magazin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
observe reacția la apariția ei. Deși, adăugă ea în gând, Dumnezeu știe de ce. Dacă o ignora pur și simplu, ea s-ar fi simțit jignită, însă ce naiba voia să audă de la el?) Oricum, își spuse întinzându-i cartea de credit vânzătoarei, orice s-ar fi întâmplat, fie că se ducea sau nu, nu strica să cumpere pantofii! Ieși din Takashimaya o jumătate de oră mai târziu, cu rochia într-o pungă și pantofii în alta, și pe deasupra și cu o geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
poezie!, Deși te știm... plin de dar, Cum, și...toată-lumea știe Că ai darul...de pahar! DATORNIC Datornic printre bețivani, Ți-aș cultiva prietenia, De-ai bea vin vechi de-atâția ani Câți are......datoria! REZERVELE Blând spun la o vânzătoare, De la ,,Brânză, caș și lapte": -Ai trei...degete murdare! -Servesc cu cel'alte...șapte! SUBȚIRE Cu poeme de iubire, O ,,plachetă"-a publicat; Ce contează că-i...subțire?! Grav că-i și la....figurat! VIITOR...SPORTIV?! Din ciclul: Băiețelul curajos
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
A văzut un oarecare român, Unul mai rău sau ...poate mai bun, L-a anunțat pe patronul-stăpân, Un tip încrezut, limitat și păgân, Ciupit de vărsat pe față și spân, Ce mai ! Un crai și prost și bătrân, Cu care vînzătoarea...păcătuise în fân! Urâtul șef de alimentară, A venit...furios, spumegând, Că a prins-o pe doamnă...furând, Și-a dat-o...afară! Viața e grea! Fără bărbat, Și cu șase copii mărunței, Vînzătoarea-doamna de alt'dat, A ajuns vai
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
și-a aplicat un roșu închis, de vampă, și s-a uitat în oglindă. Nu. Arăta de parcă ar fi băut vin roșu timp de paisprezece ore, vin care se coagulase pe buzele ei. Dacă încerca să zâmbească, arăta ca Dracula. Vânzătoarea a venit alergând. — Îți stă minunat. Ashling a reușit să scape, și vânătoarea a continuat. Dosul palmei sale, care era murdar de dâre roșii și maronii, semăna cu o rană deschisă. Și apoi, exact când speranța începuse să moară, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ora de lumină a zilei care mai rămăsese. Itinerarul includea opriri la mama lui Elizabeth, la două dintre surorile ei, la liceul ei, la un birt din Harvard Square, unde fusese picoliță în ’42, și la cinematograful unde lucrase ca vânzătoare de dulciuri în ’39 și ’40. Am hotărât să fac un ocol prin Boston în drum spre Cambridge, iar apoi să merg la Medford - locul favorit al lui Betty. Bostonul, pitoresc și desuet, m-a lăsat vag în ceață. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
frumos. Atunci m-am prins ce accent imita Madeleine: accentul de New England, cel al unei fete din popor, la fel cum vorbea, probabil, și Betty Short. — Medford nu-i frumos deloc. Am avut numai slujbe de doi bani: chelneriță, vânzătoare de dulciuri la teatru, conțopistă la fabrică. De-aia am venit în California să-mi caut norocul - fiindcă Medfordul este așa de oribil. „A“-urile lui Madeleine erau din ce în ce mai largi. Vorbea ca o haimana de Boston. Omul o întrebă: — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
părului sărat al unei adolescente Încă adormite sau pe acela iute, senzual, ce vine dinspre o doamnă trecută de treizeci, ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și alte dăți despre care ne vorbește literatura. Ies din literatură ca să respir puțin miros de tei și, brusc, mă afund În aceleași coclauri ale lecturilor fără să mai fac deosebirea dintre real și text. Ce puternic sclipeau ochii acelei vânzătoare de flori! (azi) Îmbătrânesc. De la o vreme, nu mă mai prind naiv În jocul privirilor. Nu mă mai interesează ce spun ochii unei colege ce mă fixează insistent. Îmi este indiferent. Când eram adolescent, nu trăiam decât În Încrucișarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ea totuși era veșnic un zgomot de tren care pleacă departe. Parcă ar fi vrut să trăiască cu toată ființa ei și parcă era oprită de mersul liniștit al limbilor de ceas. Era foarte timidă, roșea toată când cerea unei vânzătoare o cutie cu bomboane. Deodată, s-a trezit pe un vârf de munte, Într-un cort, lângă un foc și sub cerul Înstelat. Ochii ei s-au Închis În primele momente, de teamă să nu-i orbească stelele. Apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în superba vitrină a magazinului confirmă că era adevărat. Tocmai intraseră în sălile sacrosancte ale Marelui Bijutier al cîștigătorilor de Oscar, guru însuși: Harry Winston. — Oh, Doamne! făcu ea cu respirația întretăiată, uitând pentru un moment că șoferul și o vânzătoare înfumurată se uitau la ea cu atenție. — Da, probabil e copleșitor, spuse vânzătoarea și clătină din cap prefăcându-se că înțelege. Este pentru prima data? Adriana își reveni repede. A naibii să fie dacă o s-o lase pe femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sacrosancte ale Marelui Bijutier al cîștigătorilor de Oscar, guru însuși: Harry Winston. — Oh, Doamne! făcu ea cu respirația întretăiată, uitând pentru un moment că șoferul și o vânzătoare înfumurată se uitau la ea cu atenție. — Da, probabil e copleșitor, spuse vânzătoarea și clătină din cap prefăcându-se că înțelege. Este pentru prima data? Adriana își reveni repede. A naibii să fie dacă o s-o lase pe femeia asta s-o trateze de sus. Îi aruncă cel mai strălucitor zâmbet și întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se vedea că nu crede. Mă tem că azi nu aveți încotro decât să rămâneți deocamdată aici, nu-i așa? În mod normal, Adriana ar fi nevoită să apeleze la toată voința de care dispune ca să n-o repeadă pe vânzătoare, dar ceva din strălucirea din jur părea să-i taie această pornire. În loc de asta, zâmbi: De fapt, nu prea știu de ce mă aflu aici... Femeia avea probabil peste patruzeci de ani și chiar și Adriana trebuia să recunoască faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îmbietor de moale, dar ea reuși să se așeze la un capăt, cu grijă ca să nu cadă pe spate. O femeie grăsuță cu o uniformă demodată de fată de casă aduse o tavă cu ceai și fursecuri. — Mulțumesc, Ama, spuse vânzătoarea fără să-i arunce nicio privire. — Gracias, Ama, zise și Adriana. “Me gustan sus aretes. ¿Son de aqui?” Îmi plac cerceii tăi. Sunt de aici? Femeia roși, neobișnuită să i se adreseze clienții. — Si, señora, son de aqui. El señor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar de nuntă cu aproape douăzeci de ani în urmă. — Muy lindos. Adriana clătină din cap aprobator în timp ce Ama roși din nou și dispăru în spatele unei draperii grele de catifea. — Cum se face că vorbiți spaniola atât de fluent? întrebă vânzătoarea, mai mult din politețe, decât din sinceră curiozitate. — Prima mea limbă este portugheza, dar toți învățăm și spaniola. Sunt limbi surori, explică Adriana cu răbdare, deși abia își încăpea în piele de bucurie. — Ah, ce interesant. Nu, nu e, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Baron m-a rugat să vă ofer — aici, ca la un semn, își făcu apariția un domn de vreo șaizeci de ani îmbrăcat într-un costum din trei piese, cu o lupă de bijutier atârnată la gât, și îi aduse vânzătoarei o tipsie acoperită cu catifea, pe care aceasta i-o întinse Adrianei — acest cadou. Aranjată impecabil pe catifeaua neagră, se afla o pereche din cei mai frumoși cercei pe care îi văzuse Adriana vreodată. Mai mult decât frumoși — absolut încântători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o tipsie acoperită cu catifea, pe care aceasta i-o întinse Adrianei — acest cadou. Aranjată impecabil pe catifeaua neagră, se afla o pereche din cei mai frumoși cercei pe care îi văzuse Adriana vreodată. Mai mult decât frumoși — absolut încântători. Vânzătoarea atinse cu mare grijă unul din ei cu o unghie perfect îngrijită și spuse: Sunt minunați, nu-i așa? Adriana respiră pentru prima dată după un minut întreg de uimire. — Sunt deosebiți. Cu safire, cum sunt cei pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu o bandă de băieți germani mai mari, care aveau pe braț banderole cu zvastica aparținînd clubului Graf Zeppelin. Alungați de sirenele poliției, intrară În fugă pe poarta teatrului Cathay, cel mai mare cinematograf din lume, unde o mulțime de vînzătoare și dactilografe chinezoaice, cerșetori și borfași, se revărsau În stradă să vadă oamenii care veneau la spectacolul de seară. CÎnd coborau din limuzine, femeile Își plimbau fustele lungi printre cele două șiruri ale gărzii de onoare formate din cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe tine și marș afară, nenorocitule”. Din coșurile caselor, sforile de fum se Îndreaptă spre un cer tulbure și sporești și tu aceste Înălțări cuminți, neputincioase cu bucata de lemn tare ca piatra a pachetului de unt ce, poate o vânzătoare neatentă n-a observat că este unt din ăla care se pune În vitrină ca să nu se topească vara. Ai aruncat-o pe foc și ea se topește repede, repede, precum sforile de fum ale caselor care se topesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că nu, că nu-i este niciodată frig. Și-a prins părul cu o grămadă de agrafe din metal smălțuit, din care multe sunt crăpate. Este o țărăncuță care se îmbracă din piață sau din magazinele acelea fără uși, cu vânzătoarele înghețate de frig mestecând gumă americană. Este prima sâmbătă de octombrie, o duc să avorteze. A venit până în centru cu autobuzul, am așteptat-o lângă stație, mi-a zâmbit. Nu știu dacă suferă, n-am vorbit despre asta. Poate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pește albastru de pus în cădiță pentru a măsura temperatura apei, o carte plutitoare, o morișcă din animale, pentru agățat la cărucior, o pereche de pantofiori de gimnastică măsura 00, complet inutili, dar prea frumoși ca să fie lăsați acolo. O vânzătoare zâmbind venea după noi să ne sfătuiască. Eu și mama ta ne țineam de mână, din când în când ea mă împingea ușor, pentru că eu eram acum cel care vroia să cumpere totul. Ne simțeam cu adevărat bucuroși în magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu adevărat bucuroși în magazinul acela, unde dintr-o dată doream ca tu să te naști repede, ca să te îmbrăcăm cu rochița aceea de vis și pantofiorii de sport. Acum, că aveam hăinuțele tale, ni se părea că te vedem. Când vânzătoarea a împins căruciorul în ascensor, Elsa cu obrajii roșii și fruntea transpirată a lovit ușor bara: — Bine, mi se pare că nu lipsește nimic. Pentru o clipă s-a simțit ușor pierdută pentru că ne îndreptam spre casă cu toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zâmbi și ne dărui un balon. Încărcați cu pachete, am recuperat umbrela Elsei din coșul de la intrare și am ieșit. Afară se auzea zgomotul traficului și al ploii care cădea pe trotuare și pe mașinile oprite la semafor. Îi cerusem vânzătoarei să ne cheme un taxi și acum îl așteptam în picioare sub copertina magazinului, o perdea pe care apa stagna o clipă înainte de a cădea jos. Mai era lume în jurul nostru, care se înghesuise acolo pentru a se feri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]