944 matches
-
era cu un pas înaintea minții, preluase comanda și se aruncase în competiție cu energie nebunească și disipată. Cu coada ochiului am văzut nu o intrare și o ieșire suple, ci fîntîni arteziene care împroșcau ori de cîte ori lama vîslei reteza valurile. Îngrozit, am realizat, de asemenea, că uitasem să țin socoteala, și așa am început să număr cele douăzeci de bătăi puternice dintr-un punct oarecare, și am adăugat zece, apoi alte zece, ca un fel de autopedepsire care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tău ca să te asiguri că nu vei aluneca pe el, în scurtă vreme. Îți reții pornirea de a duce o înghițitură de apă la buzele-ți uscate. Ți-ai uscat degetele din nou, cu grijă, ca să poți păstra strînsoarea pe vîslă. Ai potrivit opritoarele pe întinzător, în locașul pentru velatură. Totul este întins. Soarele arde. Pe mîinile și pe degetele tale, care, din nou, apucă strîns lemnul vîslei. Pe umerii tăi, pe care i-ai adus aproape de genunchi. Îți miști șoldurile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Ți-ai uscat degetele din nou, cu grijă, ca să poți păstra strînsoarea pe vîslă. Ai potrivit opritoarele pe întinzător, în locașul pentru velatură. Totul este întins. Soarele arde. Pe mîinile și pe degetele tale, care, din nou, apucă strîns lemnul vîslei. Pe umerii tăi, pe care i-ai adus aproape de genunchi. Îți miști șoldurile cu grijă, ca să păstrezi barca în echilibru, barca se întoarce cu tine și sub tine simți o lată pereche de șolduri mișcîndu-se. Toată puterea ți se scurge
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de asemenea, în prima competiție adevărată, împotriva altor echipaje, de la alte cluburi, cu tricouri de culori diferite, cu dungi oblice sau verticale, embleme, cu steaguri fluturînd pe țărm, am învins din nou. A fost vorba despre o competiție națională de vîsle pe un alt rîu, nu cu totul drept, ceva mai îngust, nu foarte departe de orașul nostru. Bărcile care fuseseră aduse din toată țara pe șlepuri erau așezate pe pajiște, pe grătare și suporturi improvizate. Am coborît cu grijă înspre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o asemenea "bucată de tinichea" oamenii vorbeau numai cu respect, ori într-o variantă mai serioasă, cu o nonșalanță jucată. Pentru unele categorii exista chiar un trofeu transmisibil, o cupă placată cu argint cu toarte bogat ornamentate, o pereche de vîsle încrucișate din același material pe un pat de catifea palidă, o sculptură de bronz pe care cu greu o puteai ridica noi am cîștigat acest ultim trofeu. Premiul nostru nu era o statuetă, ci un întreg grup de statuete, pentru că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lor și copii. Și probabil de fetele din casă. Într-o barcă închiriată, verificată atent de Doctor Schneiderhahn, pe un culoar lung și drept cu cîte un steguleț izolat, în una din provinciile din nord. Și în noua competiție de vîsle în păduricea din partea de sud a orașului. Schneiderhahn ne luase cu el acolo cu două zile înainte de concurs pentru ca, în fața tribunelor goale, să ne obișnuim cu vîntul și curenții de apă care pentru fiecare din cele șase bărci care, una
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
stăteau în apă pînă la genunchi, propretărește. L-am depășit leneș. Am simțit o mișcare ciudată în barcă. Cînd am privit în jur, am văzut că David se lungise în barcă, cu un braț întins în afară și încă strîngînd vîsla, dar cu corpul lăsat pe spate și cu capul aproape odihnindu-se pe fața ceruită a pînzei. "Vino", zîmbi. "Lungește-te. Sunăm și chelnerul ne va aduce un minunat pahar de bere!" M-am lăsat și eu pe spate, cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un balcon de la primul etaj al marelui hotel, ar fi văzut doi băieți bronzați lungiți, unul, prelungire a celuilalt, capul unuia aflîndu-se nu departe de genunchii prietenului său, înfășurați strîns în învelișul bărcii lor înguste, ținută în echilibru de două vîsle subțiri. Nemișcați, înconjurați de apa albastră, nu un vas cu un echipaj, ci un sarcofag. Nimeni nu a privit în jos. Noi am privit, pe cînd ne aflam în dreptul fațadei largi, în sus, spre cer, care era aproape la fel de albastru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ea, încercînd să pun cît mai repede în mișcare complicata mașinărie alcătuită din barcă și din trupul meu. După ce îndeplineam cu succes acet lucru și mă forțam să-mi îndrept gîndurile, pentru o vreme, asupra uniformei frămîntări a apei cu vîslele, priveam lateral și îmi apreciam poziția. Evaluam ritmul și puterea celorlalți competitori, uneori hotărînd un sprint intermediar, cu o comandă scurtă, încercînd să reduc deficitul de oxigen la limita suportabilă. Cum treceam de însemnul primului kilometru și devenea clar că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
către alții, dar fuseseră plantați la distanță și erau prea mici ca să-și poată atinge vecinii. Muzica războinică din difuzoare era, pur și simplu, aruncată pe lîngă urechile noastre, în înaltul cerului. Lumina aspră cădea peste noua tribună. Competiția de vîsle era amenajată în mjlocul peisajului oferit de parc ca o felie străină de apă, cu balize în culori strălucitoare, marcînd cele șase culoare, și margini drepte. Albia fusese săpată de șomeri, care, de altfel, plantaseră și pădurea. Tatăl meu pomenise
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și la pereche fără cîrmaci. Erau urîți și purtau tricouri urîte, de un portocaliu tern cu o stea neagră în șase colțuri pe piept. Băiatul înalt căsca necontenit. Ceilalți își arătau nervozitatea fixînd piulițele pedalelor ori apucînd și eliberînd mînerul vîslei. Mă încălzisem. Vară fără vînt. În dreptul turnului de start stăteau lungiți șase băieți care țineau pupa bărcilor chiar de după cîrmă, precum ții peștii chiar de după cap. Își mișcau brațele roată la comenzile bărbatului de pe mal, încoace și încolo, pînă vîrfurile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
după trecerea noastră, un bărbat purtînd o jachetă albastră, în ciuda căldurii, stînd drept cu un steag în mînă, pentru a se asigura că nimeni nu-și părăsește culoarul. Nu am aproape nici o problemă cu deficitul de oxigen. După treizeci de vîsle las frecvența să scadă treptat pentru a găsi echilibrul între putere și rezistență. Cînd reușesc să fac asta, îndrăznesc să privesc lateral puțin mai mult. Lîngă noi vîslesc băieții cei urîți. Lama mea mătură apa la nici doi metri de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rama capului de pasăre prindea acum apa foarte aproape de a mea. M-am uitat la pupa bărcii noastre și am văzut cîrma împingînd deoparte un val. David mă scotea din curs? Nu mai mergeam drept. S-a corectat, nu cu vîsla, ci cu piciorul. Am încercat să cresc puterea fără să schimb ritmul, dar, neintenționat, m-am mișcat înainte, ceva mai rapid. Suflul bărcii arbitrului, care a părut să se stingă la început, a crescut abrupt în ton și volum. Bărbatul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai punea problema unui sprint intermediar, acum totul depindea de creșterea frecvenței bătăilor și a puterii cu fiecare bătaie. Cu fiecare bătaie ne propulsam dincolo de bariera apei, dar de asemenea dincolo de propriile noastre limite. Mîna mea era încîrligată în jurul mînerului vîslei, îmi puteam simți antebrațul devenind treptat dur și țeapăn. Picioarele și brațele zvîcneau cu ultimele resurse de energie, iar spatele meu părea făcut din elastic întins pînă în punctul de rupere. Dar în vreme ce fiecare dintre noi gemea, împreună eram fantastici
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
devenind treptat dur și țeapăn. Picioarele și brațele zvîcneau cu ultimele resurse de energie, iar spatele meu părea făcut din elastic întins pînă în punctul de rupere. Dar în vreme ce fiecare dintre noi gemea, împreună eram fantastici. Barca zbura înainte, fiecare vîslă părea trasă de un singur vîslaș posedat. Reușiserăm. N-am fi putut vîsli mai bine împreună. O amintire, mai mult o simțire, m-a străfulgerat și m-a dus înapoi, în acea după-amiază în care am vîslit în ploaie. Nu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu recurgeți la el. Încercați să nu aveți nevoie." Am privit lateral din nou și am văzut primul steag. "Sprint dublu", a spus David. Unsprezece bătăi. Am țîșnit înainte și mi-am strîns umerii și brațele în jurul genunchilor, am coborît vîsla, am tras, nici măcar n-am realizat că lama a părăsit apa, am țîșnit înainte ca o catapultă din spatele mîinilor mele, iar David m-a urmat. Nu știu dacă mergeam mai repede, dar știu că se simțea mai repede; mișcarea în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin ceață și călărind pe fund, La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un timp, apele mi-au adus o barcă putrezită, unul din sicriele acelea făcute din câteva scânduri bătute în câteva cuie și unse cu smoală, pe care și le construiesc țăranii de prin partea locului; cu ajutorul ei și folosind drept vâslă o prăjină, am început să cutreier mlaștina. De multe ori, culcat în barcă, ascultam zgomotul apei, al vântului, al trestiilor sau al viețuitoarelor, n-am să le enumăr, am să spun doar că, împreună, ele alcătuiau țiuitoarea liniște a pustiului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lunii. Acolo era o barcă veche, aproape putredă, legată de trestii. M-au împins în barcă, pe urmă s-au suit și ei și s-au apucat să vâslească din toate puterile. Curând nu s-a mai auzit decât plescăitul vâslelor. Abia atunci mi-am dat seama ce semnificație avusese întîmplarea de la colibă. Vasăzică putusem să joc rolul îmblînzitorului. "Ce ușor e să treci dintre victime între îmblînzitori", mi-am spus și, în clipa aceea, mi-a fost scârbă de mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nesaț, nu lăcomie. Fără dragoste nu pot găsi lumii nicio justificare. Iluzoriu este tot ce mi-ai dat amanet, Stăpâne! "Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui." Jupiți-mi pielea pânză pentru corăbii, ciopliți din oase catarge, din coaste vâsle, învingeți potopul, trimițându-mi gândurile păsări, aprindeți-mi în ochi faruri și puneți-le la marginea mări, modelați-mă după cum bate vântul, dar lăsați-mă dracului cu miluitul! Mi-e scârbă de mila voastră și de mila celui ce crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
brazdă, despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele, bube negre puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie; Cibinul, o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cît mai avea de risipit și dacă va avea măcar suficient timp să-i pară rău. (Purta cisme de cauciuc, pantaloni de doc vînăt, o flanelă vișinie spălăcită de soare. Își ducea din cînd În cînd mîna grea ca o vîslă la bărbie și rămînea cu ochii apoși fixînd un punct inexistent deasupra mării.) Ar fi vrut să obțină ceva anume de la viață și tocmai acest lucru Îi era refuzat. Se simțea nu urmărit de destin (ca anticii), nu constrîns, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
apoi doar vioara la piept. Cu arcușul din cealaltă mână le arătă spre pâlcul de trei sălcii din dreapta lor. Înverziseră toate, cu ramurile atingând luciul apei. Lângă salcia din mijloc se legăna un barcaz mare, bătrân, cu trei perechi de vâsle sângerii la strapazane. Polileu făcu iarăși o plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când într-o parte, când în alta, cu doi cărbuni încinși, sub gene groase, stufoase. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți din bortele lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un altul, și el înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am discutat despre situația care ne înspăimânta pe amândoi la fel de mult și care nu putea fi evitată până nu găseam o soluție, chiar și una de moment. I-am spus lui Patrick că mă simțeam ca și cum aș fi tras la vâslă într-o barcă. Cu cât era mai greu, cu atât progresam mai puțin. Într-un final, îl aud pe Davey spunând: — Îmi pare rău. Nu-i nimic. Chiar îmi pare rău. Sunt un prieten de rahat, nu-i așa? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]