5,635 matches
-
-n zori, sora-și cheamă-n ajutor, Ca să-și cearnă fulguirea în covor după covor. Simt că peste-acestea toate, vară, toamnă, primăvară, Soarele, din raza-i sfântă, doar dreptate va împarte Dându-i iernii cât dorește, primăverii ce-a visat, Verii, dragostea lui toată, toamnei, rodul cel bogat. Referință Bibliografică: POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
îi mai avea de primit, motivând că în cutare zi i-ar fi văzut cum înfășurau tutunul în foița de hârtie, de și-au făcut țigare. Ca și cum n-ar fi avut bani, să-și cumperela la pachet. El, ca și vărul său Ghicuță Anastase erau renumiți de câtă zgârcenie erau stăpâniți. Aproape să zic, că Hagi Tudose pălea în fața lor ... Nici unul, nici altul nu intraseră vreodată în cârciumă, cum proceda de multe ori Costică Teodorescu, care comanda băutură pentru toată lumea de la
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
care doi făceau naveta la Făget, la fostul SMT, devenit autoservice după privatizare,iar unul la Zolt, unde fusese băgat, cum zicea chiar el, numărător la cariera de nisip, contabilizând încărcăturile transportate de acolo, fiindcă, se mai lăudase, avea un văr mai mare șef al întregului șantier din localitatea învecinată. Ariel crezuse că nimeni nu observase scena revederii lui cu Mirinda și nu auzise schimbul lor de cuvinte peste ulucile gardului. Se înșela însă, fiindcă moșu Senti tocmai ieșise în pragul
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
încălțate pe piciorul gol. Era o iarbă sănătoasă, de un verde intens, n-o călca aproape niciun vehicul, excepție făcând cele câteva mașini ale riveranilor. Așa preciza o tăbliță la capătul opus al străzii: Accesul interzis, cu excepția riveranilor. Iar Ică, vărul său, era unul dintre riverani. El putea să-și aducă până în dreptul casei TV-ul cisternă cu care transporta lapte. Nu știa pentru cine transporta laptele Ică și nici nu-l interesa. Problema era alta, atunci când cisterna i se afla
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
Este singurul inginer dintr-o familie predominată de mari medici: Dumitru Noica, ctitorul școlii de neurologie, Nicolae Noica, medic, director al spitalului de urologie din Panduri, acum desființat, Mihail Noica, medic primar, pediatrie, la spitalul din Onești... Tatăl său era văr cu filozoful Constantin Noica, bunicul a fost absolvent al școlii de agricultură din Germania, unul dintre cei mai mari publiciști români în domeniul agriculturii și senator în Parlamentul României. Sinteza unei referințe despre cine ar trebui să urce în funcțiile
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]
-
apoi o comisie formată din consilieri plus oameni din presă și teatru au început ceea ce s-ar putea numi operațiunea de casting. Totul la vedere, pe bază de CV și probă practică. Aici Costel i-a spart pe toți. Fiind văr cu vreo doi consilieri dar și membru în același partid a câștigat concursul. În consecință, în următoarea Săptămână a Patimilor, spectatorii au putut admira un Isus de forma unui butoi de bere, chel și transpirat care dădea indicații unor însoțitori
VIA DOLOROSA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350121_a_351450]
-
doar o umbră a umbrei ce o caut În umbra ce ascunsă-i în triste despărțiri Pe un peron ce plânge în plânsete de flaut Când trenul nu oprește în gări de amintiri ... Sunt clipe când toamna ucide, înfrânge Corolele verii și cupele-n floare ... Sunt frunză, iubito, te rog nu mai plânge La lunga mea moarte, căci e trecătoare ... Sunt nopți, sunt zile, dimineți și-amiezi Când porțile spre iad cât iadul larg se cască ... Sunt clipe-n care omul
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
fel ca toate femeile din comună. Îmi mai amintesc cum câștigam întrecerile de Bobotează, cu cei doi cai ai noștri, întreceri ce se organizau pe terenul viran de lângă pod. La început, fratele mai mare era victorios, apoi eu mai târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru la căruța cu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
mai mare decât directorul. Mă mulțumeam, desigur, cu liberul de duminică pentru a merge pe canal la pescuit. Scule de pescuit nu aveam și nici la internat nu puteam să le țin. Mama îmi povestise că are un fel de văr la Medgidia, spunându-mi și cum îl cheamă. Nu ținuse legătura cu el până la sosirea mea la Medgidia. Am început prin a întreba în stânga și în dreapta și așa am aflat că există o familie cu numele acela și că persoana
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci, atât bunicul vărului meu, cât și tatăl lui, lucrau pe renumitul pasager “Transilvania”. Ca adolescenți, în afara pescuitului, găseam tot felul de posibilități să ne petrecem timpul liber. Uneori ne alăturam și noi tinerilor, care făceau sâmbăta seară sau duminica o “talpă” între Poștă
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
cu un ciorap de naylon. Asa negru, semăna mai mult cu Othello sau o sperietoare, decât cu mult doritul și așteptatul Moș-Crăciun. În acest mod s-a desfășurat prima mea întâlnire cu Moșul ...o întâlnire chiar, de pomină. Dar pentru verii mei de la oraș, acel Crăciun, a fost un mare ghinion. Locuiau la curte și bradul împodobit de părinți a fost lăsat afară iar ei puțin mai târziu, invitați să descopere darul lasat, căci Moșul fiind foarte bătrân și grăbit, n-
MOŞ GERILĂ & MOŞ CRĂCIUN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361955_a_363284]
-
fost lăsat afară iar ei puțin mai târziu, invitați să descopere darul lasat, căci Moșul fiind foarte bătrân și grăbit, n-a mai așteptat. Dar surpriză... bradul parcă intrase în pământ. În cele câteva minute care s-au scurs până când verii mei au ieșit în curte, dintre cei mulți care au trecut pe stradă și au văzut bradul ( doar era Ajunul Crăciunului ) cineva a intrat în curte, apoi a dispărut în noapte cu tot cu brad.Timpul a trecut... noi am crescut, dar
MOŞ GERILĂ & MOŞ CRĂCIUN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361955_a_363284]
-
Puțin mai sus, pe malul drept al râului, se află Mănăstirea Cozia, ctitorie a marelui voievod Mircea cel Bătrân și este unul dintre cele mai frumoase lăcașuri de cult ortodox din țară. Pe aici se perindă zilnic sute, sau pe timpul verii chiar mii de turiști, încântați atât de istoricul bisericii cât și de întreaga arhitectură modernă a complexului monahal. Un spectacolul inedit ni-l oferă apele bătrânului Olt, care se lovesc în permanență de zidurile acestei cetăți a creștinismului ortodox ce
UN COLŢ DE RAI DIN AREALUL ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366058_a_367387]
-
s-ar fi-ntors de pe front Costică Pavelescu, ți-ar fi lăsast tot codrul de pădure dintr-a-Bisericii; doar știi că eram vecin cu neica Mitru, nu numai ale cioturi de pe cei cinci stânjeni... după care plângi. Ce om a fost... Era văr cu Leana ta, mi se pare mie... după mamea bătrână. Parcă-l văd cum trecea pe la nevastă-ta, când erai plecat la răzbel și-i aducea de-ale gurii, că nu se găsea nici fărâmă de mălai ca să poți face
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
s-ar fi-ntors de pe front Costică Pavelescu, ți-ar fi lăsast tot codrul de pădure dintr-a-Bisericii; doar știi că eram vecin cu neica Mitru, nu numai ale cioturi de pe cei cinci stânjeni... după care plângi. Ce om a fost... Era văr cu Leana ta, mi se pare mie... după mamea bătrână. Parcă-l văd cum trecea pe la nevastă-ta, când erai plecat la răzbel și-i aducea de-ale gurii, că nu se găsea nici fărâmă de mălai ca să poți face
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
veri și de unchi. Cioxe este mai milos. El este oaia rătăcită a familiei. Ca să-l readucă pe calea cea bună îi batjocoresc și îi pocnesc, măcar din când în când câte un prieten. Știu că asta îl doare. * Vulpe, vărul lui Cioxe, a rămas repetent. Nu poate suporta să fie în aceeași clasă cu vărul său mai mic. Putea să se străduiască și el, acolo, să repete un an! Cioxe nu are de gând să repete nici anul acesta măcar
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
-l readucă pe calea cea bună îi batjocoresc și îi pocnesc, măcar din când în când câte un prieten. Știu că asta îl doare. * Vulpe, vărul lui Cioxe, a rămas repetent. Nu poate suporta să fie în aceeași clasă cu vărul său mai mic. Putea să se străduiască și el, acolo, să repete un an! Cioxe nu are de gând să repete nici anul acesta măcar. În familie, campionul repetențiilor este Chio. Șme s-a descurcat însă. I-a dus de
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
pentru un tratament la Băile Olănești. Nu de puține ori se gândea când au trecut 39 de ani de muncă. De la decesul jumătății mitologice, Sorin își „omora timpul” jucând șah de unul singur, după ce se întorcea de la servicu, iar în timpul verii ieșea pe banca din fața blocului să joace o partidă de șah. Se găseau destui să răspundă invitației lui, și mult mai mulți pentru a-i chibița. Erau momente când uita să se mai bucure că mai sunt zece zile până la
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
e plină de acte și fapte. Lasă țânțarii să se înfrupte, Paguba-i mică, nu merită lupte, Pune și miere peste arsură, Orice durere mai scade din ură, Lasă liliecii să-ți intre în păr, Fii cu șacalul frate sau văr, Mișcă-te repede, rupi pantalonii, Doar vei ajunge unde-s dublonii. Ugerul caprei e mic, ia o vacă, De nu te ia tăurașu-n tărbacă, Nu lăuda maimuța când râde, Pot fi deștepte, pot fi și hâde, Când te trezești, ia
BLACK AND WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364960_a_366289]
-
datele de naștere ale copiilor propietarului de odinioară. Tânărul Vaida numește ineditul înscris strămoș al ... Facebook-ului. În fapt, toate povestirile din carte (Firicelul, Afaceri cu un bursier, Dar de suflet, Poveste de amor cu final tragic, “Mi-i și mie văr“, Unde se adapă fluturii, Așa vă trebe! Principiu, Deasupra, Grade, Soare pe un cer cu cenușă, Acasă) narează întâmplări legate de renovarea unei case de vacanță și de încercările de integrare a unei familii de orășeni în comunitatea sătească. Narațiunile
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
mor, om mă făcea; Parcai sub dud măgaru', nelegat, (Florică mă-nțelege minunat!) Însă cu Leana-i lucru de prisos, Muierea le-nțelege tot pe dos, Păi cât vrusei să dorm vr'o oră-n pat, De patru ori, mă vere, m-a sculat! Bă' ... și-i spusei doar clar, pe românește: ... tu-l pe ăla care mă trezește! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Femeile ... ... . / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 963, Anul III, 20 august 2013. Drepturi de Autor
FEMEILE ... ... . de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364997_a_366326]
-
acest „toți”. Păi numai și numai pe noi înșine. Cum pot fi eu, proaspăt născut egal cu mama care mi-a dat viață? Cum pot fi eu, om matur, să fiu egal cu vecinul care este mai înalt, sau cu vărul meu mai deștept sau cu toți ceilalți mai bogați sau mai săraci decât mine. O fi chiar atât de relativă „egalitatea”? Păi atunci să nu mai vorbim de ea că ne facem numai sânge rău găsind diferențele nefavorabile. Frate, frate
PRO, CONTRA SAU PRO-CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366270_a_367599]
-
Pe Mal și pe poteca ce coboară La Șipot (Izvoru’ lu’ Voica, La Roman), se află gospo¬dăriile altor doi frați Teșcuț - Oprea și Pătru, astăzi decedați, iar peste drum - gospodăria colegului meu de clasă din școala generală, Neluț Sima, văr cu primii doi, pe al căror bunic îl chema Oprea Teșcuț. Terenul aflat mai jos de gospodăria lui Neluț Sima, a fost pe vremuri stăpânit de o soră a lui Oprea Teșcuț, măritată cu Gheorghe Ureche, zis Turcu, deci cu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
a citi șî cărț’ serioase. Uite, îț’ dau cărțâle iestea, începi cu care-ț’ place șî dup-aia, îm’ spui șî mie ce-ai înțăles din ea. Țî le dau de tot, să ai grijă de iele, ai înțăles? Că verii tăi, bag-samă, nu le merită! Stăi să țî le pui într-o traistă. - Am înțeles moșule, așa am să fac!, am mai apucat să zic, fiindcă o și zbughisem afară cu traista de gât... În uliță, l-am întâlnit pe
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
tăi, bag-samă, nu le merită! Stăi să țî le pui într-o traistă. - Am înțeles moșule, așa am să fac!, am mai apucat să zic, fiindcă o și zbughisem afară cu traista de gât... În uliță, l-am întâlnit pe vărul meu, Gică, mai mare cu patru ani decât mine, băiatul cel mare al lui nea Ilă, venea de la Uțăroaia, mătușă-sa. Bineînțeles, i-am dat și lui vestea cea mare, aceea că mă face pionier. - Ei, șî, mare scofală!, mi-
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]