838 matches
-
Unii sunt acuzați că sunt pro-prezidențialism doar fiindcă sunt pro-Băsescu, iar alții că sunt anti-prezidențialism pentru că sunt anti- Băsescu. Și ambele tabere au dreptate în măsura în care, în mod eronat, prezidențialismul a ajuns să fie echivalat cu băsescianismul. 4. În tot acest vacarm, cred că este necesară precizarea universului de discurs. Cele trei modalități în care se duce disputa la noi conduc la ratarea temei. De aceea, consider că este necesară judecarea opțiunii pentru un sistem sau altul raportându-ne la cultura politică
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
a apărut în românește." "Încearcă să citești și cărți franțuzești, asta ți-ar îmbunătăți cunoașterea limbii. Pot să văd?" Fata îi dădu volumul. Doamna Dunin silabisi: "Cernâșevski... Ce-i de făcut?" Iarăși romanul ăsta cu un succes răsunător! Un adevărat vacarm, un vacarm oribil, ca o vijelie de ninsoare și sânge. Tinere exaltate, într-adevăr posedate, își făcuseră din el cartea de căpătâi, sacrificându-și tinerețea și frumusețea, adeseori viața, pentru niște himere. Și iată că și fetița asta, cu chip
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în românește." "Încearcă să citești și cărți franțuzești, asta ți-ar îmbunătăți cunoașterea limbii. Pot să văd?" Fata îi dădu volumul. Doamna Dunin silabisi: "Cernâșevski... Ce-i de făcut?" Iarăși romanul ăsta cu un succes răsunător! Un adevărat vacarm, un vacarm oribil, ca o vijelie de ninsoare și sânge. Tinere exaltate, într-adevăr posedate, își făcuseră din el cartea de căpătâi, sacrificându-și tinerețea și frumusețea, adeseori viața, pentru niște himere. Și iată că și fetița asta, cu chip îngust și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
asigure un trai decent și un viitor promițător nouă copiilor. Într-una din zilele de sfârșit de iunie ale anului 1940, liniștea generală din oraș s-a spart și cu un vuiet înspăimântător s-a răspândit știrea: VIN RUȘII!!! Un vacarm de nedescris a cuprins întreaga zonă, militarii au început să se retragă în grabă, oamenii alergau în toate părțile, zvonurile, din ce în ce mai înfiorătoare, băgau groaza în populația din Tighina. Tatăl meu a făcut rost de o căruță, care a fost încărcată
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
Asakusa ajungi cu metroul la Shibuya Pentru mine, o iubitoare de liniște, de parcuri și flori, Shibuya este ca un stup, al cărui zumzăit, fără întrerupere, mă obosește. De cum cobori din metrou și ieși la „lumină”, te ia în primire vacarmul și mulțimea în care te poți pierde dacă nu ții aproape de grup. Străzile sunt înguste, intime, ca peste tot în Japonia, și foarte aglomerate. Sunt clădiri înalte cu arhitectură futuristă, unele având etajele ocupate de magazine și restaurante, la parter
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
orașului. Se face reclamă la tot felul de produse, precum : muzică, haine, restaurante. Sunt mașini care fac turul orașului, pentru a face publicitate unui cântăreț în vogă sau unei formații muzicale. Toate acestea, suprapunându-se peste zgomotele străzii, creează un vacarm care-ți solicită timpanele. Pe mine m-a luat durerea de cap! Deși eu consider Shibuya un oraș mult prea zgomotos, pentru Dragoș e un centru animat și inedit prin intersecția în formă de X unde, la o anumită dată
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fi trebuit să scăpăm de ea, deoarece în zilele acelea de vară, acolo, sub pămînt, celula noastră era un ou clocit, un cuptor încins, foc fără flacără, sufocant, otrăvitor. Tînjeam după o clipă de liniște, dar aveam parte numai de vacarm. Existența în turmă se potrivea cu teroarea exercitată de caralii, iar teroarea cu înfometarea. Trăiam într-o alarmă continuă, înfricoșați, fără ca frica să ne îmblînzească: eram irascibili pînă la intoleranță. Din pricina foamei atroce, devoratoare, imbecilizante, toată lumea visa că mănîncă". Destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu vrea să fie arhonte. Se ferea de spectacol. Deși oamenii îi cereau să țină lecții de istorie absolvise facultatea de specialitate ca șef de promoție pe țară ezita să-și ia asemenea obligații. Îl întrista, probabil, să vorbească în mijlocul vacarmului. Sînt profesiuni care cer, dacă nu mister, o minimă regie. Preotul nu intră în altar în costum de baie, ci în odăjdii, semn al învestiturii, singurul semn de acest fel, cîteodată; medicul își primește pacientul în halat alb, o sugestie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prevedea, căci venea din spate, cu pași grăbiți, jazzul, a făcut să moară nu numai Montmartre, ci și Parisul, Parisul acela fermecător, vesel și încântător, orașul-lumină, pe care eu l-am prins încă ! Acum Franța are alt Paris, invadat de vacarmul muzicii moderne, ce și-a arătat colții și pe la noi. Ce era mai frumos în muzica ușoară începe să dispară. Ei bine, tot așa, prin dispariția tangoului-romanță, trage să moară și Bucureștiul tinereții mele. Până la sfârșitul lui 1938, Cristian Vasile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru a cădea În boala noilor oportunisme politice, instalată chiar și În sfânta-sfintelor a literaturii naționale. 2 Astfel, unii dintre noi ne-am trezit Într-un fel de semi-exil intern chiar și după ce libertatea - Libertatea! - s-a instalat cu mult vacarm În Țara românească. În ce mă privește, eu nu m-am scandalizat prea tare de faptul, printre altele, că la primul congres al scriitorilor români liberi de după revoluție, romancierul care eram nu a fost „ales” În biroul de conducere al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rezultatul fiind un raport foarte sever la adresa regimului comunist. Pe baza lui, la 18 decembrie 2006, În fața camerelor reunite ale Parlamentului, președintele Băsescu a ținut un discurs În care a calificat regimul comunist drept „ilegitim și criminal“. Totul Într-un vacarm neînchipuit, stârnit de grupul României Mari, În frunte cu Vadim, care a Înțeles astfel să apere până la capăt memoria comunismului. Parlamentarii P.S.D. au tăcut, deși membri de seamă ai lor, Iliescu În primul rând, au fost incriminați de raport; nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mulțumit, totuși, că ne-a făcut să plecăm. Ieșim din metrou, după ce schimbăm un tren la stația Cluny/La Sorbonne. Mergem, încercând să uităm „litigiul” cu marocano-sirianul franțuzit, pe bulevardul Saint Michel - un loc liniștit, burghez, în mare contrast cu vacarmul proletaro-rockist din Piața Bastiliei. Ce să mai comentezi? Lucruri în general știute. Exemplare umane ca individul întâlnit în piață ajung bine-mersi în Franța, obțin ușor cetățenia franceză și îngroașă peisajul, destul de colorat, din Hexagon. Și manifestă un naționalism de genul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
interpretează același text în franceză. Traducerile au fost distribuite din timp. Majoritatea se ilustrează cu versuri, alții, mai puțini, cu proză, ca mine. Nu regret, precum în alte împrejurări, că nu sunt poet. Lecturile noastre la microfon se topesc în vacarmul „iarmarocului”. Dinu Flămând este al doilea scriitor român cu care ne întâlnim în Piața Saint-Sulpice, după Sanda Stolojan. Lucrează la Radio France Internationale și are un program foarte sever de activitate. Înțeleg că a petrecut deja câteva ceasuri în compania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zbor. Renunț prea curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre mașinile celor care se întorceau de la concert, în vacarmul de claxoane, înjurături și hohote în delir. 17 iunie, sâmbătă Bruxelles VITALIE CIOBANU: Vom ieși din Lille cu autocarul, abandonând pentru prima dată vehiculul care ne-a consacrat. Nu înainte de a ne lua rămas-bun de la fetele din stafful francez, conduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Muzeul Guggenheim. Va veni numaidecât să mă asculte... Însă imaginea cea mai spectaculoasă și inedită din această seară este cea oferită de Chingiz Abdullayev, scriitorul-detectivist din Trenul Literaturii, care și-a deschis pe masă laptopul și scrie la roman, în pofida vacarmului din jur. Știe că toată lumea îl privește uimită, el ascultă zâmbind complimentele și încurajările noastre ironice, dar continuă să scrie. Probabil că face un insert life în narațiune... VITALIE CIOBANU: Grupul nostru de români se completează, în mod surprinzător, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o sistematizare și ierarhizare canonică a valorilor noastre literare. Probabil Academia face eforturi, însă nu-i cunoaștem criteriile. Suntem singura literatură din Europa care nu are o istorie completă sau un dicționar tezaur. Nimeni nu se poate hazarda într-un vacarm ca acesta în care se află acum recolta literară românească. Atunci când apar dicționare, acestea ori sunt stufoase, cu articole didactice sau docte, lipsite de informații la zi, pe motiv că dicționarul a fost gândit cu zeci de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de Ceaușescu în anii ’80. Mi se repartizase un pat într-un fel de hală dormitor destinată anului întâi, fiind unul dintre cei douăzeci și patru de „boboci“ găzduiți acolo. Când eram toți de față, diminețile și serile, își închipuie oricine ce vacarm se dezlănțuia. În după-amiaza de duminică de care voi vorbi, domnea însă o mare liniște în vasta încăpere, în ea neaflându-se decât eu și un alt student, care, ca și mine, citea. Făcuserăm cunoștință în urmă cu câteva zile
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
susținut și masiv de urbanizare grandioasă, în spirit modern, a orașului, pe de-o parte, iar pe de alta, o invazie de populație nouă ce făcea din urbe un adevărat "furnicar", ca să preiau expresia eminesciană. Tânărul student plonjează în acest vacarm în care se dărâmă și se construiește cu înverșunare, fiind martorul unei efervescențe intelectuale, deopotrivă, în forumul universitar, fără precedent:"[...] străzile se sufocă de oameni, cai, vehicule; și pe coridorul îngust al Spreei (în care se varsă sus-zisele "canale") se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în bârdâhanele lor cantități industriale de licoare zăvoiană, s-au aghesmuit în așa hal încât la un moment dat vorbeau încrucișat, fiecare în limba lui, neînțelegându-se absolut nimic din acest multidialog, fiecare amplificând numărul decibelilor emiși, într-un asurzitor vacarm, potențat de euforizanta agheasmă de Zăvoaia. Și ca la orice chef demn de acest nume, românul își manifesta surplusul de sentimente, preaplinul trăirilor interioare prin intermediul cântecelor; ceea ce e un lucru pozitiv absolut benefic din punct de vedere psihologic, ducând sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
blocase funcționarea optimă a sistemului locomotor. Erau asemenea puilor de rață care, încercând să rupă un fir de iarbă, veneau pe spate cu zgaibele-n sus. Totuși, chiar așa fiind, țintuiți cu partea dorsală pe scaunele capitonate urlau într-un vacarm asurzitor, subscriind la o luptă pe viață și pe moarte. Și pentru a-și manifesta concret ura față de dușmanii noștri seculari, precum și dragostea față de sfânta Sarmisegetuză, își mai turnau un pahar de vin care de pe masă și până la gură se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și o evlavie pe care o simțeam doar uneori, când aveam lacrimi numai într-o parte a liturghiei. Cele din timpul acestei zile mi se păreau foarte, foarte diferite de cele din trecut, căci erau foarte încete, lăuntrice, suave, fără vacarm și mișcări mari; se pare că acestea veneau de foarte dinlăuntru, încât nu poate fi spus, și în grăirea lăuntrică, și în cea dinafară, toate ducându-mă la iubirea dumnezeiască și la darul grăirilor dumnezeiești dat, cu atâta armonie lăuntrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de umanitate), ci pentru că ele nu sînt personaje sînt doar surse de zgomot și explozii de activitate derizorie. Daneliuc nu-i dă nici unuia destul contur ca să se poată distinge în vînzoleala generală și nu evidențiază nici o voce pe fundalul de vacarm. De fapt, nu există fundal și plan apropiat, nu există focalizare, nu există decît o mîzgă audio-vizuală pe care Daneliuc o întinde uniform, secvență după secvență. Cum a ajuns să producă o asemenea non-artă ? De la Revoluție încoace, el are aerul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
situația. La un moment dat, tot trăgeau din toate părțile. Era deja noapte. "Băi, nu-mpușcați oameni!" le ziceam. Nu că mi-a scăpat situația de sub control, dar comandanții de batalion mă întrebau: "Ce facem, ripostăm?" "Ripostați!" Și-a început vacarmul. Au tras cu tunurile către Palat. În cine? Nu știu! Au tras cu mitralierele. În cine? Nu știu! Cert este că nu am omorât pe nimeni! S. B.: Totuși, în Piață s-a murit. Cum puteți ști că unii nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
sub un burlan: „Savurând, iubind contemplarea” gusturilor, culorilor, formelor, miresmelor. Cred c) aceast) capacitate de a contemplă a fost și ea afectat). Ceea ce Îmi reamintește remarcă f)cut) de A.B. Yehoshua despre dificultatea (mai degrab) imposibilitatea) de a bloca vacarmul vieții moderne, „lipsa solitudinii, incapacitatea de a fi singur În sens spiritual și de a accede la o viat) de creativitate intelectual)”. În Vest, În America, nu suntem supuși unor asemenea tensiuni, Ins) avem și noi mecanisme interioare, reacționând la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ați b)țuț joc de natur); adic) toate senzațiile profunde și sacre ale peisajului natural... Ați f)cut un pod de cale ferat) peste cascadă Schaffhausen... Nu exist) vale liniștit) În Anglia pe care s) nu o fi umplut cu vacarmul șantierelor...” Norii nu mai sunt cumulus aurii, ci se Întind cenușii sub noi, ca lâna, Între albastrul intens care se Întinde Înspre nord și p)mântul Înghețat. Trecem prin acest v)l gri și iat) hibernala Anglie, de-un verde-Închis
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]