6,856 matches
-
Își alese un trabuc și-i tăie capătul, decise ce va face. Începea să-l disprețuiască pe Stein. Acesta vorbea prea mult și Îi scăpau informații suplimentare. Nu-i de mirare că afacerile lui nu prosperaseră. În același timp, atenția vagă pentru nepoata lui Stein i se cristaliză. Descoperirea faptului că mama ei fusese evreică Îl făcu s-o privească brusc cu mai mult interes. Devenea abordabilă și Myatt regreta că noaptea trecută fusese atât de țeapăn În compania ei. Cinaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este adevărul. Mă gândesc că, dacă evit partea cu căsătoria, pot păstra totuși partea cu romantismul. Dar tu pari să fii foarte Îndrăgostită, așa că nu lua seama la ce spun eu. Este diferit pentru fiecare. N-am nici cea mai vagă idee. —Ba sunt sigură că ai, am zis. —OK, păi atunci, dacă vrei să știi ce să NU faci, continuă Lauren, primul sfat ar fi să nu faci o nuntă cu 400 de invitați. Îți Întunecă de tot judecata. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În mod frecvent nevoie de cineva cu care să se plimbe, Proaspăta Divorțată este o pradă ușoară. Mi-am dat curând seama că fermecătorul Milton este cel mai profesionist dintre prietenii de profesie. N-ai avea vreodată nici cea mai vagă bănuială că nu este un prieten veritabil. Destul de des, el le trimite coșulețe cu vitamine tuturor prietenelor sale, prin curier, cu un bilețel În care le spune că este „Îngrijorat“ pentru ele. Milton chiar le telefonează lui Lauren și celorlalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
câte un păhărel. Shai, nefericit acum că nu mai era lipit de Salome, luă două. —Phoebe, o cunoști pe Sylvie? Întrebă Lauren. Phoebe Îmi zâmbi cu căldură. Nu o mai Întâlnisem, dar numele ei Îmi părea cunoscut. Clipi cu un vag aer de timiditate și apoi spuse: —Îl cunosc pe Hunter de pe vremea când mi-am făcut intrarea În societate. Am auzit că ați făcut nunta pe ascuns. Te felicit că ai pus mâna pe el. Este frumos de pică. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
iar Lauren și eu am rămas cu Sanford. El s-a Întors către Lauren și o fixă cu privirea. —Vorbesc serios, Lauren. Vreau să intru În posesia butonilor Fabergé ai țarului Nicolae al II-lea. Nu am nici cea mai vagă idee cine este proprietarul lor acum. Așa cum aflat, Sanford avea, În mod surprinzător, un bun-gust desăvârșit. Proprietarii butonilor Fabergé de-abia dacă Îi mai pot păstra În zilele noastre, atât sunt de doriți, chiar și la prețul de 80000 $ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care era de serviciu În dimineața aceea. Vorbea Încet, ca și cum s-ar fi temut să nu trezească morții. —Uraaa, făcu Lauren, cât de Încet putea. Știam eu că voi o să mi-i găsiți. —Domnișoară Blount, nu avem nici cea mai vagă idee unde se află butonii În prezent, spuse Robert. A Început să-și facă ordine pe birou, ca și cum acela era sfârșitul discuției. Cine i-a cumpărat? am Întrebat eu. Nu vă putem da informații despre clienții noștri, domnișoară, răspunse Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
exact așa cum ar fi trebuit să fie. Unde ai fost În ultimele zile? l-am Întrebat, deși nu mai eram neapărat preocupată de asta. —Să meditez. Unde? — Nu contează. —Iubitule, trebuie să te mai Întreb ceva, am spus. Fără răspunsuri vagi, te rog. —OK. Voi fi cât se poate de sincer și de clar. Ce vrei să știi? Orice. — De ce ești atât de secretos? Și dispari mereu? Toate telefoanele acelea secrete, și tot timpul când stai pe Internet și nu spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care nu se obosise să i le arate și lui Carol. La două nopți după plecarea ei, Carol se masturbă pentru prima dată. E drept că se gândise la asta cu ceva timp mai înainte, deși într-un mod destul de vag. Nu-și pusese problema cum va fi sau ce va trebui exact să facă. Dan ieșise cu Derry. Auziseră de un pub de pe Pentonville Road, unde un tip fusese ucis la sfârșitul săptămânii trecute: era pretextul lor macabru pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
2 atingea ciudata lui Nirvană. Dar lucrurile erau mai complicate în cazul lui Dan și Carol. Sigur că amândoi erau dispuși să i se confeseze lui Dave 2, dar natura acestor confidențe era cu totul nesatisfăcătoare. Ambii vorbeau în termeni vagi despre resentimentele, suferințele și pasiunile lor. Iar detaliile precise - cine, unde, ce, de ce și când - lipseau cu desăvârșire. Dave 2 dorea cu disperare tocmai această intimitate fierbinte, așa că, adoptând o tactică de maestru al spionajului, decise să infiltreze un agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un puștiulache ce se dă bine pe lângă fratele mai mare. Nu, n-o simțise. Și e oare de mirare? De fapt, Dan nu se obosise niciodată să examineze cu atenție zona pubiană a lui Carol. N-avea nici cea mai vagă idee despre forma acesteia. Pentru el, această Americă, acestă Mare Descoperire Geografică rămăsese terra incognita. Dan știa doar că undeva, sub diadema de păr a soției sale, era o gaură... dar habar n-avea de împrejurimi. Sperma lui se lansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mâna de gât, îmi dăduse un genunchi în boașe, iar vârful cuțitului mi se apropiase de grumaz suficient cât să-mi zgârie pielea, făcând să țâșnească o picătură de sânge. Capacitatea mea de a opune rezistență - păianjenul detestabil al intenției vagi - dispăruse. Mintea mea căuta cu disperare o scăpare din situația aceea oribilă. Și care ar fi fost aceasta? Șiretenia țărănească a trupului. Când cineva îți pune cuțitul la gât, trebuie să stai nemișcat, ăsta e lucrul cel mai important. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
părul moale și castaniu al soției sale, șoptindu-i la ureche întreaga istorioară. În fine, reuși să nu facă așa ceva. Alan știa bine că bandajarea de urgență, a lui Bull servea ca o măsură temporară. Nu avea nici cea mai vagă idee despre cum anume ar putea să-l ajute, știa doar că trebuie să facă ceva. Am chemat pe cineva să stea cu copilul, spuse Naomi. Vine la opt. — Bine, bine, îi răspunse Alan. Nu era deloc distrat, ci chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tine înăuntru), de a te fi plimbat cu căruciorul, de a te fi ascultat gângurind ca un popă ș.a.m.d. (înșiruirea poate să continue pe mai multe pagini), frații mari nu au dreptul să insinueze că amintirile tale (puține, vagi, cum or fi) sunt, de fapt, false; atunci când se petrece totuși acest lucru, el trebuie asumat cu toată convingerea pentru a se înlătura orice urmă de suspiciune. Drept urmare, o ambiguitate de tipul: „mare lucru nu-mi amintesc“ (vezi capitolul 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aceea nu era nicidecum o luminiță și în nici un caz nu se afla la capătul vreunui tunel. Nu. Ea se lăfăia pe balcon. Iar din nefericire, ușa de la balcon era deschisă. N-am să intru în detalii de specialitate. Am vaga intuiție că pot fi plicticoase. Pot însă să depun mărturie că fratele meu a răzbit într-un târziu pe vârful acela straniu și plin de rufe, balconul nostru de la etajul patru. Priveliștea (comparabilă doar cu splendoarea sălbatică a Ceahlăului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-o și, Îndoind o pagină cu picioarele, a rupt-o cu dinții și a făcut-o confetti. Același lucru l-a făcut și cu cea de-a doua pagină, și cu a treia. Simt că aici v-a cuprins o vagă Îndoială. De unde știu eu cu atîta precizie, parcă vă și aud Întrebînd, că a ales cea mai mare carte ? Ei bine, așa cum Îi place lui Jeeves să spună, e o chestie legată de psihologia individului, care În acest caz este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o văd că pur și simplu miroase un pic aerul și o ia la trap după mama, de parcă era absolut normal să pășești pe Jupiter. CÎt despre mine, eu Încă mă aflam la adăpostul relativei mele ignoranțe, și doar o vagă neliniște Începuse să roadă ușor la marginile minții mele. Mergeam grăbiți În șir indian, cît de aproape de clădire puteam ; am luat-o În sus pe Cornhill și apoi În josul unei alei Înguste. Eu eram ultimul din coadă. Aleea era Întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să se ocupe de cazurile mai simple, iar el nutrea pentru doctor o nețărmurită venerație. Johns Îi dăduse de Înțeles lui Digby că În trecutul doctorului exista un incident - poate sinuciderea unui pacient, deși Johns avusese grijă să rămînă foarte vag - care Îi Îngăduia lui, personal, să pozeze În avocatul unui mare neînțeles. „Nu-ți poți imagina cîtă invidie există printre medici, Îi spunea el adesea. Și cîtă răutate. Și cîte minciuni.“ Johns se Înflăcăra vorbind despre ceea ce numea „martirajul doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
venind de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din mers. Părea să se Îndrepte spre iaz. Peste cîteva clipe se pierdu printre tufe, iar Digby Își urmă drumul. Avea sentimentul că a sosit vremea să părăsească sanatoriul. N-avea ce căuta aici: el era un om normal... O vagă neliniște Îl năpădi Însă la gîndul că și maiorul Stone se socotea normal... CÎnd ajunse În fața clădirii, Johns tocmai ieșea. Părea cam agitat. — L-ai văzut pe maiorul Stone? Îl Întrebă el. Digby șovăi o clipă, apoi spuse: Nu. — Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-o numea „fericire“. 7 A doua zi dimineață nu găsi nici un ziar pe tavă. O Întrebă pe femeia care-i aducea micul dejun unde e ziarul, dar ea nu-l putu lămuri. Digby se simți din nou copleșit de neliniștea vagă pe care-o Încercase În ajun cînd Îl văzuse pe Poole. Acum aștepta cu nerăbdare obișnuita vizită matinală a lui Johns. Dar Johns nu veni; Digby se perpeli În pat Încă o jumătate de ceas, apoi sună clopoțelul. Era ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dînd din umeri: „N-avem nici o importanță. Nimeni nu ne vede. Avem o singură menire - să stăm liniștite să nu-l deranjăm pe doctor“... Ce poate fi mai liniștit decît praful? De n-ar fi fost tic-tacul pendulei și un vag miros de fum de țigară ieftină care-i făcea inima să-i bată de teamă, Digby s-ar fi Îndoit că această aripă e locuită. Poole locuia probabil În Încăperea de unde se auzea pendula. Ori de cîte ori se gîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încăperea asta era fundul murdar al elegantului și cochetului sanatoriu. Peste tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri, ca și cum Poole ar fi mîncat În pat. Digby privi lung firimiturile, copleșit de tristețe, În care deslușea o vagă neliniște, o teamă de primejdii necunoscute și un fel de deziluzie, ca aceea Încercată În copilărie cînd asista la vreo partidă de crichet prost jucată, cînd nu-l Întîmpina nimeni acasă În vacanța de primăvară sau cînd aștepta zadarnic, ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Unde-i Beale? Și dispăru pe dată, fără să aștepte răspuns. Dinspre Tamisa se auzi sirena unui vapor, ca strigătul unui animal rănit. Pe coridor cineva trecu fluierînd, apoi se auzi un clinchet de cești, iar de departe veni un vag miros de scrumbie afumată. Grăsunul apăru din nou, În mînă cu formularul pe care Rowe Îl completase la intrarea În clădire. Avea o față rotundă și cam mare, Împodobită cu o mustăcioară blondă. Va să zică, dumneata ești domnul Rowe? spuse omulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gînd? — Aștept pînă pornește trenul, și pe urmă trag semnalul de alarmă. De undeva, de foarte aproape, se auziră deodată tunurile artileriei antiaeriene - o dată, de două, de trei ori. Bătrîna privi distrată În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul lui Hilfe și scoase revolverul, pe care-l puse apoi În buzunarul său. — Dacă doriți să fumați, prezența mea să nu vă stingherească, rosti bătrîna. Cred c-ar trebui să discutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fusesem bombardat la nesfârșit de propaganda siguranței în trafic, era aproape o ușurare să mă găsesc într-un accident adevărat. Asemenea tuturor celor torturate de aceste predici de panou stradal și filme de televiziune cu accidente imaginare, încercasem un sentiment vag de nesiguranță, acela că apogeul înfiorător al vieții mele era repetat cu ani înainte și că va avea loc pe-o autostradă cine știe de unde sau la vreo bifurcație de drumuri cunoscută doar de producătorii acelor filme. Uneori speculasem chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]