1,108 matches
-
ci dorința de cucerire în sine. Păi, dacă ar fi fost un cuceritor, aventurier, de ce n-a cucerit teritoriile de la sudul Dunării; erau mai aproape și era și așteptat acolo. Oare e atât de greu să recunoaștem că acest prinț valah a întocmit cu mijloace puține și în condiții de opoziție a marilor puteri de atunci (Poarta Otomană, Imperiul habsburgic și Polonia) țara românilor? O gândiseră și alții, au vrut și ei s-o pună pe hartă, dar vremurile le-au
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de pe Dâmbovița, nu are nicio șansă de reușită; trebuie să se dea pe brazdă, să se românizeze la moravuri și năravuri, adică să stricăm omul. Ca muritor, aștept greva generală și guvernul ce va să vină! 28 mai 2010 Prinț valah la drum de criză Motto: „Disprețul șterge insulta mai repede decât răzbunarea” Să se mai spună că nu există Ceva, o rațiune superioară, dincolo de noi, muritorii de rând, care rânduiește ordinea și importanța întâmplărilor, ca să nu ne lase să așteptăm
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mamuții, ursul de peșteră, lupul cu marsupiu etc., așa că nu e de mirare că din materialul genetic transmis de la Carol al II-lea pe filiera Mircea, frate bun după tată cu Mihai Hohenzollern, Radu, s-a putut scoate un prinț valah, care va duce ifosele sângelui albastru mai departe. Pe cât de bucuroși suntem noi, românii, că ni s-a născut prunc din neamul regelui Carol II, pe atât de mare trebuie să fie supărarea în cealaltă familie de prinți ă Margareta-Duda
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
din moment ce nu are alte surse credibile la dispoziție. Cercetătorii istorici maghiari susțin că atunci cînd ungurii au ajuns în bazinul carpatic, Transilvania era aproape nelocuită și că românii nu se aflau acolo, ei infiltrîndu-se în Transilvania din Balcani ca păstori valahi nomazi începînd cu secolul al XIII-lea, infiltrație care a căpătat caracter permanent. Ei au avut condiții să se înmulțească pentru că ungurii s-au deplasat spre Apus ca să-l apere de tătari și după aceea de hoardele turcești. Ungurii au
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ale Alpilor Transilvaniei pentru a proteja așezările din interiorul Ardealului de incursiunile nomazilor semibarbari. Există un mare număr de secui în zona Carpaților Orientali, un alt fenomen neelucidat în ceea ce privește originea acestora). Dacă așa stau lucrurile, cum au putut păstorii români ("valahi") să pătrundă într-un număr atît de mare printr-o astfel de barieră, venind dinspre sud? Dománovszky a argumentat că "infiltrarea" românilor a început în secolul al XIII-lea, cînd gyepú (perimetrul de apărare) începuse deja să se năruie 208
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
52, prins pe frontieră, că vrea să treacă și el după frate-său... Ei însă, acest frate, era foarte șovin, și-mi zicea: Mă, tu ești un băiat așa de bun, însă ai un mare defect, că ai și sânge valah în tine. Eu îl luam în glumă și-i ziceam: Du-te dracu’! Și, dom’le, zice referindu-se la ce era în Ungaria: Las’ că e bine că s-a dat semnal, da’ știi ce? Ar fi cazul să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acuarelă - Lumina Mediteranei (1990) și Casa mea (2001) anticipau o mitologie personală sacralizând acvaticul și solarul; în fapt, Casa invocată atunci se confunda cu Țara în întregul ei, spațiu peisagistic relevant - cu însemne din Transilvania din Banat ori din Muscelul valah. Topos învederând că Istoria e, concomitent și geografie! Arhitecturi existente în juru-i se îmbină cu altele, inventate, altfel spus cu viziunile interioare ale pictoriței. Tablourile astfel rotunjite emană o anumită caldură; un figurativ senin, tonifiant respiră sistematic prospețime și optimism
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
ducea până la Schitu Zagavia, ctitorit de episcopul Amfilofie, până la dealul Cătălina. Se spune că acest tunel făcea parte din strategia de apărare a Curții. Astfel, în momentul în care năvăleau tătarii sau turcii, aceștia erau luați prin surprindere de soldații valahi care ieșeau din galeriile subterane. Intrările în beciurile Curții Domnești de la Hârlău se aflau în spatele Bisericii Sfântu Gheorghe, ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Este primul monument de artă religioasă din Moldova pictat în exterior. O parte din picturile vechi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
gloriosului Ștefan, la ceas de popas, între două bătălii. OCTAV DESSILA (n. 4 decembrie 1895, București - d. 29 iulie 1976 București) Prozator și dramaturg, fiul lui Iorgu Desila, funcțio nar la C.F.R. și al Aristiței. Ofițer. Debutează cu romanul Dragomir valahul (1927), urmat de Zvetlana (1930), București orașul prăbușirilor (1930) ș.a. A scris piese de teatru din care amintim de Mihai Viteazul (1967). A fost membru al So cietății Scriitorilor Români (1931-1948) și al Uniunii Scriitorilor din România (din 1967). Pentru
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
vlăstar al familiilor boierești domnitoare, iar un loc comun al sensibilității decadente, revendică pentru sine demnitatea "boierească" de a nu avea nicio ocupație, de a trăi exclusiv din pariuri și din curse. Hedonismul asumat ca unică ocupație, acest dolce farniente valah, constituie expresia definitorie a burgheziei, reprezentată la vârf de un arivist-cabotin capabil să joace rolul boierului de viță veche. Numai că "aristocratul" este "demascat" de propria soție geloasă ca fiind un chevalier d'industrie, un nouveau riche, fiu al unui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sufletul la creier, ediție îngrijită de Mihaela Leonescu, Editura Fundației Culturale "Ion D. Sîrbu", Petroșani, 1996. Idem, Între Scylla și Carybda, ediție îngrijită și cu postfață de Dumitru Velea, Editura Fundației Culturale "Ion D. Sîrbu", Petroșani, 1996. Idem, "Râs-cu-plânsul" nostru valah, ediție îngrijită și Postfață de Dumitru Velea, Editura Fundației Culturale "Ion D. Sîrbu", Petroșani, 1999. Idem, Opere, vol. I, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, vol. II, Corespondență, ediție îngrijită, cronologie și note de Toma Velici, în colaborare cu Tudor Nedelcea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de bună seamă, degustarea cu măsură a licorilor de calitate. Boala e însă altceva. În prima mea zi de profesor, pe 1 septembrie 1986, am aterizat năuc în comuna Corni, din județul Botoșani, acolo unde mă trimisese patria (și bandiții valahi de la minister, care inventaseră o monstruozitate numită "repartiția zonală" prin intermediul căreia înșfăcau toate posturile din țară în orașe și le dădeau clientelei lor de la București; celorlalți, de la Iași sau Cluj, neră-mânându-le decât posturi la țară în maghiarime, pentru noi, și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-se, bunul plac și lipsa celei mai elementare politeți fac legea. Recunosc, de asemenea, că bunul Dumnezeu m-a ferit de traumele zilnice ale nesimțirii barbare combinată cu tupeu, claxoane, înjurături și răngi care fac legea în Magna Cloaca noastră valahă. Dar, fie de deochi și crăpa-le-ar conturile off shore celor responsabili, nici cu draga noastră capitală închipuită a culturii nu mi-e rușine, pentru că nicăieri în lume, la Paris, la Chicago sau la New York, unde am condus, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
balelor, veninului, a izurilor fetide și a jeturilor inconitente de necurățenie pe care, fără pudoare, le aruncă asupră-ne o clasă politică dezbumbată la pamperși. Mă stăpânesc cu greu, ca brav (și simbolic!) urmaș al vechi-lor conspiratori ieșeni împotriva stăpânirii valahe, etern adăpostiți între zidurile Palatului Roznovanu, să nu spun public, fără perdea, ce cred despre blestemata Cetate a lui Bucur și despre soluția simplă a liniștirii viermuielii toxice și gălăgioase de acolo, obraznic aburcată pe nefericirea și exploatarea tuturor celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
jalonează viața, în ritmul respirației. Exacta pană a cronicarului, reluată în superbul eseu despre munteni scris de boierul moldovean Alecu Paleologu, ne dă cheia ADN-ului bucureștean așa cum este el dezvăluit de istorie: "Olio, olio - se tânguie fiica de domn valah mazilit - las' că pune taica pungă dă pungă pân' la Țarigrad și ia el domnia îndărăpt!" Chiar așa, nu? Ca-n ziua de azi, nu alta. Că nu degeaba blestemul tradițional al românului a fost, de secole, cel plasat de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
inițiați: da, are legătură cu "fascinus"). Vajnică alpinistă de alcov, din specia hulită și invidiată a moldovencelor care au încălecat Bucureștiul, pe sticlă sau în viață, doamna Rădulescu s-a dovedit o foarte abilă și rezistentă figură a scenei publice valahe (mediu coroziv prin excelență), strunindu-și cu mână sigură imaginea și brand-ul personal de mai bine de un deceniu și jumătate. Nimic din ce este omenesc nu i-a fost străin divei noastre: după un început mitic, (nim)formator
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o rară ingeniozitate și cu o excepțională finețe și acuratețe, autorii, atât cei ai "stabilimentului academic", cât și cititorii lor și mai inteligenți, au fișat haios și creativ o mulțime de exemplare și subspecii ale mitocanului urban contemporan, cu precădere valah, dar cu o generoasă acoperire pe întreg teritoriul țării. Nu vom trece aici în revistă clasificarea percutantă a amintitului atlas, fie și pentru a nu răpi plăcerea cititorilor de a-l descoperi singuri și de a se amuza gânditori la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
despre adevărata obscenitate publică, precum și de relația cu personajul de mai sus, ca să nu mai fie nevoie să reiau tema). A mai fost vorba, de asemenea, de buna stăpânire a unei anumite tehnici de persiflare activă și bășcălie agresivă, tipic valahă, pe care personajul o avea nativ și pe care acum a putut să o transforme nestingherit în stilistică publică (de unde impresia falsă a profanilor că ar avea vreo urmă de talent literar). Lipsită de un cod moral, societatea românească s-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
gusturile se schimbă neîncetat, coexistând școli și figuri antagonice, astfel încât și la finele anilor '60, când proaspătul "proprietar de poduri" descăleca în București, la fel ca și astăzi, poetul avea suporteri înfocați și detractori neobosiți, în egală măsură. Micul Rimbaud valah a scos în acest timp, netulburat, un morman de cărți, a absolvit târâș (împins de la spate de "nașul" său literar, Fănuș Neagu) facultatea de ziaristică de la Școala de partid "Ștefan Gheorghiu" (singura care exista), a dormit în subsoluri, a iubit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
spune fără opreliști ceea ce gândește o zdrobitoare majoritate a alegătorilor, anume că "în jurul președintelui nici iarba nu crește" sau, după alte relatări, că președintele ar trebui să se înconjoare și de oameni capabili să-i spună "nu". Obișnuit cu mentalitatea valahă, potrivit căreia tupeul și iuțeala de replică țin loc de argumente, președintele "i-a tras-o" rapid politicianului imprudent, amintindu-i, pe bună dreptate, că partidul a avut posibilitatea de a-i zice "nu" deputatului Păsat, dar că a preferat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
scoase vreodată la licitație (o licitație anterioară, încercată de proprietara unei firme de vechituri care a evacuat lucrurile din mansarda cu chirie de pe Rue Odéon unde acesta locuise câteva decenii, fusese blocată de "Fundația Cioran" de la Paris). Astfel încât, desigur, mahalagiii valahi din presa centrală vor tăia, ca de obicei, frunza la câini, cu presupuneri asupra misteriosului cumpărător (cin' să fie? Patriciu? Vântu?), sau vor glosa la nesfârșit, de data asta nu chiar fără îndreptățire, despre impotența blamabilă a autorităților românești, dezinteresate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
structuri gramaticale importate. Când un român de peste Prut spune "Amuș îți dau un sunet" pentru "Te sun eu imediat înapoi", el pune în evidență o realitate culturală și lingvistică care nu are absolut niciun motiv să stârnească ilaritate sau bășcălie valahă dizolvantă. Nu e, în egală măsură, argument că ar fi vorba de limbi diferite, ci, doar, de ceea ce lingviștii descriu drept particularități ale unui grai. Tot pe același palier mai trebuie, totuși, subliniat ceva. De peste cinci decenii rușii au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aproape două decenii și jumătate, de a-și depăși, până la strivire, modelul de import de la care au plecat, francezul Le Canard Enchaîné. Acesta fiind azi doar un fel de Arici Pogonici în materie de inventivitate umoristică fața de surata sa valahă. Desigur, anchetele și investigațiile jurnalistice explozive au rămas, și pe malurile Senei, la fel de dure și de documentate, dar în privința umorului, asta e!, ai noștri i-au învins fără drept de apel. Cum a fost posibil acest tur de forță? Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
933-940, care dă cele mai vechi știri despre „sclavii Romei” - abid al rum - în arabă și despre urmașii lor. Potrivit tradiției și călătorilor acești „abid al rum” sunt vlahi. Un călător englez, Thomas Herbert, informa la 1626 că „sunt așezări valahe în Asia”, informație pe care o dă Marcu Beza, care, vorbind la Londra despre legături culturale românoengleze, află despre valahii din Sinai de la un ascultător . Se pare că Marcu Beza este primul român care, ocupându-se în lucrarea sa Urme
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
altă consemnare aparținând lui Edward Robinson din 1841, aflăm că aceștia ar fi prizonieri vlahi, trimiși mănăstirii de același Justinian, că, din cauza năvă lirii arabilor, au trecut la mahomedanism. Profesorul american Palmer le confirmă origine europeană „o colonie de robi valahi” și adaugă în plus că ei ar fi venit dintr-o țară numită Llah (Valahia?), trăsăturile lor fiind deosebite de ale celorlalți beduini, ceea ce-i întărește convingerea asupra originii lor. Din cercetările lui Marcu Beza și informațiile primite de el
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]