878 matches
-
A fost judecat de către comuniști de mai multe ori însă a fost achitat tot timpul din cauza intervențiilor evreilor salvați de el și care au depus mărturii pentru a-l ajuta. Pentru a scăpa de opresiunile comuniste preia numele de Irimia Valahul. A participat activ la evenimentele din 21 decembrie 1989 apărând în fața demonstranților cu un steag fără stemă (nedecupat) și a rămas în stradă până la finalizarea evenimentelor. A participat la protestele din iunie și a fost bătut și lăsat inconștient pe
Ernest Maftei () [Corola-website/Science/304280_a_305609]
-
stăpânilor. 1395 - Voievodatul Transilvaniei a cunoscut câteva atacuri otomane în anii 1395, 1421, 1432, 1438 (în urma acestor lupte se considera că au avut de suferit și locuitorii Tohanului). 1564 - document în care se consemnează: "„apoi deoarece s-a constatat că valahii de la Zarnasti, Tohan și Risnov și alte părți ale Țării Bârsei nu pot execută mai bine decât execută în oraș, să fie opriți a mai lucra.”" 1568-1587 - locul important deținut de pădurărit în ansamblul economiei rurale tradiționale, se relevă și
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
-lea (1235-1270), funcția sa va fi preluată de Ioan. Ca urmare a organizării teritoriale în bănie și cum noua cetate a Severinului conform unui document pontifical din 1234 atrage într-un scurt timp în regiune un număr considerabil de cumani, valahi, maghiari și saxoni deopotrivă, și implicit, un amestec confesional grec și latin, pentru prima oară, Béla al IV solicită Papei Grigore al IX-lea în 1238 înființarea unei Episcopii latine a Severinului care însă va fi instituită abia în 1382
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
care până în 1242 incendiază și despopulează regiunea. Reorganizând zona distrusă de pustiirea mongolă, Bela al IV-lea încredințează regiunea Severinului guvernării lui Litovoi. Anul 1247 aduce deopotrivă recunoașterea importanței rolului militar și economic al populației valahe din regiune. Înaintea cumanilor, valahii severineni sunt înregistrați în arhivele Coroanei maghiare ai anilor 1256, 1262, și 1293, ca principalii contribuabili în constituirea zonei de apărare dunărene. Tot în 1247, printr-o diplomă, regele Béla al IV-lea îi aduce în regiune pe Cavalerii ioaniți
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
români. Este de reținut că, în cronica turcului Ioan Küküllö, se pomenește de existența, pe locul unde se află astăzi orașul, a unei fortificații, căci „voievodul Nicolae, după ce a trecut cu oastea [...] râul Ialomița luând cu putere întăriturile ridicate de valahi” este nevoit să se retragă. O dovadă că orașul exista încă de atunci și că românii s-au bătut cu îndârjire. Prima mențiune a orașului, la 1396, este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul cu ocazia
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
și pe jumătatea de sat ce aparținea lui Simion Magnus. Au făcut acest lucru, modificând în textul diplomei termenul de „"vallibus"”(văile) cu „"vallachis"”, căutând să dovedească că nu numai pământul, munții, apele etc. le-au fost date, ci și valahii și ca urmare au cerut ca românii să fie scoși din statutul de oameni liberi și să fie iobagiți. Ca așa au stat lucrurile o dovedește și porunca dată de Ioan de Hunedoara la data de 16 decembrie 1455, prin
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
de preoți, în prezența unei mulțimi de credincioși. Cu această ocazie au fost așezate în altar moaștele sfinților: Tereza a Pruncului Isus, Ioan Bosco, Pius de Pietrelcina, Pius al X-lea, Bartolomea Capitanio și Vincenza Gerosa și ale fericiților: Ieremia Valahul și Ioan Paul al II-lea. Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iași are în păstorire pe credincioșii aflați în partea de nord-vest a orașului, numărând la data inaugurării 866 de familii cu 2.988 de credincioși. În aria
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
a Carpaților, Dunării și Prutului, anume românii, aromânii, meglenoromânii și istroromânii. Această denumire provine din denumirea "βλάχοι" în limba greacă, care a dat și denumirile de "воло́хи" în rusă și "oláh" în maghiară. Mai recent a apărut neologismul „Valahi”, un calc lingvistic recent, datorat înmulțirii traducerilor din lucrări în limbi străine ("Walachen" în germană, "Valacchi" în italiană, "Vlachs" sau "Wallachians" în engleză, "Valaques" în franceză, "Valacos" în spaniolă), de către traducători care nu cunoșteau forma românească „”. Vlahi a devenit și
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
pe cel de „Valahia” pentru Țara Românească ; cel mult apăreau cuvântul „Vlahi” pentru romanicii sud-dunăreni, și cuvântul „Vlahia” în titulatura bisericească „Mitropolia Ungrovlahiei”. Odată cu înmulțirea traducerilor aproximative din lucrări străine, a apărut obiceiul greșit de a folosi în limba română „Valahi” pentru Români înainte de 1859 și „Valahia” pentru Țara Românească. Dicționarul Enciclopedic acceptă „valahică” numai pentru pentru faza geologică astfel denumită în scara stratigrafică internațională. Etimologia denumirii „Vlahi” este legată de lingvistica germanică: cuvântul germanic "walh" sau "walah", însemnând "străin", "ne-
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
cuvintele « Germani » sau « Italieni » pentru a desemna populațiile respective în decursul istoriei lor și înainte de formarea statelor moderne unitare Germania (1871) și Italia (1870), Florin Constantiniu a estimat că și Românii ar trebuie să fie desemnați ca atare, nu ca « Valahi », în decursul istoriei lor dinainte de formarea statului român (1859). Dar, în ciuda acestei poziții, nu numai că istoriografia internațională continuă să folosească « Valahi » în loc de Români pentru perioadele anterioare secolului XIX, dar acest obicei s-a răspândit și în unele publicați românești
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
Italia (1870), Florin Constantiniu a estimat că și Românii ar trebuie să fie desemnați ca atare, nu ca « Valahi », în decursul istoriei lor dinainte de formarea statului român (1859). Dar, în ciuda acestei poziții, nu numai că istoriografia internațională continuă să folosească « Valahi » în loc de Români pentru perioadele anterioare secolului XIX, dar acest obicei s-a răspândit și în unele publicați românești. Trebuie așadar precizat cine sunt acești « Valahi » : Există și legende protocroniste conform cărora beduinii arabi care trăiesc în jurul mânăstirii grecești Sfânta-Ecaterina, în
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
statului român (1859). Dar, în ciuda acestei poziții, nu numai că istoriografia internațională continuă să folosească « Valahi » în loc de Români pentru perioadele anterioare secolului XIX, dar acest obicei s-a răspândit și în unele publicați românești. Trebuie așadar precizat cine sunt acești « Valahi » : Există și legende protocroniste conform cărora beduinii arabi care trăiesc în jurul mânăstirii grecești Sfânta-Ecaterina, în Peninsula Sinai din Egipt, ar fi de origine « vlahă », însă veridicitatea acesteia nu este verificabilă. Cronica lui Nestor mentionează că in secolul al X-lea
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
slavizați În Ungaria trăiesc peste 25000 de români si circa 200000 de țigani (băieși), foști mineri, vorbitori de limba română Comunitățile românofone medievale, numite de istorici „Romaniile populare”, erau denumite de proprii locuitori "țări" iar de popoarele sau puterile vecine "valahii". Au existat astfel (unele dăinuiesc până azi sub formă de toponime) : La fel ca și limba, legăturile culturale dintre « Vlahii » nordici (românii) și « Vlahii » sudici (aromânii) au fost rupte aproximativ în secolul X și de atunci au integrat influențe culturale
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
să modifice scenariul. După discutarea scenariului, filmul a intrat în faza de pregătire în 1969. S-au început elaborarea și confecționarea decorurilor și costumelor (32 decoruri interioare, 37 locuri de filmare amenajate, 11.000 costume pentru figurație, militari austrieci, turci, valahi, moldoveni, transilvăneni, țărani; 15 costume ale personajului principal, prototipuri de armuri pentru oameni și cai, tunuri și armament individual de epocă etc.). Selecția pentru rolul voievodului român avea sa fie lungă și dificilă, Sergiu Nicolaescu având peste 128 de variante
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
proprii care le-au permis practicarea religiei creștine catolice de care a fost condiționată acceptarea lor in regiunile controlate de regii unguri. Cumanii din Făgăraș au constituit doar un segment, o verigă relativ minoră într-o salbă de "Cumani" si "Valahi" ce se întindeau de la vest din Ungaria de azi până la est în sudul Basarabiei, teritoriu unde valahul domn al cumano-valahilor Basarab s-a războit cu ceilalti cumani. Unii istorici merg atât de departe încât să sugereze mai recent ca însuși
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
munte (ordinul "Falconiformes", familia "Accipitridae" = Aquilidae, numită științific "Aquila chrysaetos") este o pasăre cândva comună în sudul Țării Făgărașului (dar care supraviețuiește până azi în rezervația Arpășel din Făgăraș) și a cărei teritoriu era parte din zona montană locuită de valahii (românii) acelor vremuri. În această zonă cu crestele abrupte ale munților Făgăraș, unele din cele mai înalte din întregul lanț carpatin, își face cuibul acvila, de obicei la mari înălțimi . Pajura e mai mică ca dimensiuni decât vulturul, asemuindu-se
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
cumane de frunte, care mai apoi au dat casei întemeietoare a principatului român al Valahiei primii domnitori și nucleul viitoarei aristocrații denumită, "boierime". Florin Curta (Brătianu și alți istorici) resping această supoziție a lui Vásáry privind un presupus blazon heraldic valah de inspirație cumană Se spune că familiile Basarabilor și Văcăreștilor își trag prin tradiție rădăcinile din arealul Făgărașilor Numele dinastic Basarab (cu o probabilă origine tracă conform lui O. Densușianu și S. Paliga sau cumană conform lui Djuvara) a fost
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
chemate în capitală pentru a întări autoritatea noului împărat, Alexios III. Potrivit istoricului rus A.A. Vasiliev: „"În baza mărturiilor viabile, mișcarea de eliberare din jumătatea secolului 12 în Balcani a pornit și a fost purtată in mod viguros de către valahi, strămoșii românilor de azi. S-au alăturat și bulgarii și într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre. Cea mai bună sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecția a fost pornită de valahi (blachi). Liderii
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
viguros de către valahi, strămoșii românilor de azi. S-au alăturat și bulgarii și într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre. Cea mai bună sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecția a fost pornită de valahi (blachi). Liderii insurecției Petru și Asen (Asan) aparțineau acestei rase. A doua campanie a imperiului bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menționat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menționarea
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecția a fost pornită de valahi (blachi). Liderii insurecției Petru și Asen (Asan) aparțineau acestei rase. A doua campanie a imperiului bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menționat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menționarea valahilor/românilor"”. Și românii din stânga Dunării au participat la această revoltă împotriva imperiului bizantin. Trecerea fluviului de către „Vlahi” (români) și „sciți” (cumanii) de la nord
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
blachi). Liderii insurecției Petru și Asen (Asan) aparțineau acestei rase. A doua campanie a imperiului bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menționat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menționarea valahilor/românilor"”. Și românii din stânga Dunării au participat la această revoltă împotriva imperiului bizantin. Trecerea fluviului de către „Vlahi” (români) și „sciți” (cumanii) de la nord la sud este menționată în mod explicit de către Niketas Choniates. Întemeietorii statului, Asan și Petru, au fost
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
slavi s-a manifestat cu câteva decenii mai târziu prin întemeierea voievodatelor Țara Românească și Moldova. Țaratul (regatul) vlaho-bulgar a fost în egală măsură valah (aromânesc la sud de Dunăre și românesc la nord) și bulgar. Asta nu înseamnă că valahii (aromânii și românii) i-au cucerit pe bulgari sau că bulgarii au cucerit principatele dunărene, ci înseamnă că în cadrul acestui stat au conlocuit două populații, una romanofonă, celalată slavofonă, pe ansamblul teritoriului său, toponimia veche aratând o predominanță a slavilor
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
În Evul mediu, mai precis în secolul al XIII-lea, pe harta Europei se evidențiază cel puțin două Valahii. Una, la nord de Dunăre, având-ul că întemeietor pe Basarab, si care avea să se metamorfozeze în timp în Țară Românească, numită popular și "Muntenia". Cealaltă, denumită oarecum impropriu "Valahia Mare" în ciuda dimensiunilor ei reduse, ocupă un colț al
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
impropriu "Valahia Mare" în ciuda dimensiunilor ei reduse, ocupă un colț al Tesaliei bizantine care corespunde cu actualul golf al Volosului, pe malurile Mării Egee din Grecia de azi respectiv poalele muntelui Oiti. În afara acestora, au mai existat încă cel puțin două Valahii în Grecia, una în Aetolia-Acarnania numită "Mică Valahie", și una în Epir, numită 'Valahia de Sus' sau Ano Vlahia. La nord de Dunăre, provincia Oltenia, demarcata de râurile Olt, Dunăre, Carpați și Severin și care are ca simbol heraldic propriu
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
Vlahia. La nord de Dunăre, provincia Oltenia, demarcata de râurile Olt, Dunăre, Carpați și Severin și care are ca simbol heraldic propriu leul, s-a numit uneori "Valahia mică" în contrast cu Muntenia care apare pe hărți sub numele "Valahia Mare". Alte "Valahii" restrânse că suprafață cum ar fi cea din Moravia, apar pe hărțile austriece până în secolul al XIX-lea cu denumirea "Wallachei" ("Valaska" în limba cehă) că simple mini-republici pastorale compacte, care se conduceau după dreptul valah (jus valachicum), și ai
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]