883 matches
-
mult influența în această regiune. Voievozii români de la sud de Carpați, ca și cei din est, au rămas vasali ai lui Nogai. Cronica rusă menționează că regele Ungariei, Ladislau IV, a fost ucis, în 1290, de "cumani, polovți și de către valahi". Cine erau acei "valahi"? Este vorba despre românii din părțile Sibiului și Brașovului cărora li se ceruse să oprească pe solii trimiși de regele Ladislau la tătari, în Muntenia, la Nogai. În ciuda stăpânirii lui Nogai, românii de la sud și est
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regiune. Voievozii români de la sud de Carpați, ca și cei din est, au rămas vasali ai lui Nogai. Cronica rusă menționează că regele Ungariei, Ladislau IV, a fost ucis, în 1290, de "cumani, polovți și de către valahi". Cine erau acei "valahi"? Este vorba despre românii din părțile Sibiului și Brașovului cărora li se ceruse să oprească pe solii trimiși de regele Ladislau la tătari, în Muntenia, la Nogai. În ciuda stăpânirii lui Nogai, românii de la sud și est de Carpați aveau o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țara de ei. De aceea, putem susține fără teama de eroare că lupta domnului întemeietor cu tătarii trebuie să fi fost o realitate istorică, nu legendă. La 1314, este menționată încă o năvălire a tătarilor în regatul vecin, împreună cu "schismaticii", valahii de la sud de Carpați, de-aici deducem că la acea dată românii se aflau încă sub dominația lor. Putem presupune și altceva: acea luptă cu tătarii desfășurată cândva, la o dată neprecizată, la începuturile Țării Românești, chiar victorioasă, n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numele de Episcopia Milcoviei. Ulterior, într-o nouă scrisoare din 1288, papa Nicolae IV poruncea unor călugări din Ordinul dominicanilor (predicatorilor) să acționeze pentru extinderea credinței catolice în mai multe regiuni de la răsărit de Carpați, printre care și în "țara valahilor", fără a oferi și alte amănunte. Declinul temporar al Hoardei de Aur, la sfârșitul secolului al XIII-lea, odată cu moartea lui Nogai, în 1299, a fost exploatat de căpeteniile formațiunilor politice de pe teritoriul Moldovei, pentru închegarea unui singur voievodat (stat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
epocă, aflat chiar în vecinătatea Moldovei. Gh. Brătianu se întreba: ducele Ramunc, mit etiologic sau figură istorică? El menționează că poate fi o referire (aluzie) la "partea de miazănoapte a Moldovei" și după "ambianța istorică" din jurul "ducelui Ramunc" și a "valahilor", înclină spre opinia lui Iorga despre o figură istorică reală. Istoricul (Gh. Brătianu) face referire la relatarea misionarului franciscan, Giovanni da Pian del Carpini (vezi mai sus): "Iar la ieșirea din Cumania, am întâlnit pe ducele Roman, care intra la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tătăresc, venise pentru a lua (primi) iarlâcul de confirmare și a plăti tributul stabilit de stăpânitorii turanici. Prin urmare, cine era acest voievod din marginea stepei, care s-a închinat împreună cu voievozii ruteni hanului tătăresc? Poate fi un voievod al "valahilor" (românillor) din sudul Poloniei (Galiția), la nord de Carpați, dar și un voievod din partea de nord a viitoarei Moldove. Mici formațiuni existau aici încă din secolele XII-XIII, dar numele lor nu-l cunoaștem. Nimic nu ne împiedică să considerăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este menționat în același an cu voievozii români de la sud de Carpați, în Diploma Ioaniților. În sfârșit, să amintim, înainte de descălecatul Moldovei, și informațiile din textul cronicii lui Thomas Tuscus: el menționează, pe scurt, un război (conflict) între "bruteni" și "valahi" (români), în anii 1276-1277. A. Sacerdoțeanu consideră că este vorba despre rutenii din Halici. G. Popa-Lisseanu crede că în cronică se face referire nu la "bruteni", ci la "pruteni", adică români din regiunea Prutului superior. La rândul său, Mihail Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sas, înainte ca Balc să-și consolideze domnia. În orice caz, acesta (Balc) a luptat efectiv cu oștile lui Bogdan, căci s-a ales cu răni grave. Regele Ludovic a încercat de mai multe ori să readucă la ascultare pe "valahii rebeli ce s-au abătut de la calea fidelității", dar tentativele sale s-au frânt de rezistența acestora. Scopul expedițiilor era "in restauratione terre nostrae Moldaune", cf. unui document al cancelariei regelui din 1360 (DRH D, I, p. 75-78). Regele nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extinderea autorității statului (domnului) Moldovei asupra sud-estulu țării: un pasaj din cronicile rusești referitor la evenimentele din 1386 menționează că principele Vasile, fiul marelui cneaz al Moscovei, Dimitri Donskoi, a fugit de pe teritoriul Hoardei de Aur "în Țara Podoliei, la valahii mari, la voievodul Petru", iar în alte cronici se amintește concis că el s-a refugiat "în Țara Podoliei, la voievodul Petru". Deducem din textele (cronicile) citate, că domnul Moldovei, Petru Mușat, controla, în 1386, teritoriile din Podolia (dincolo de Nistru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vladimirescu a condus o insurecție, ale cărei țeluri principale erau mai mult de natură socială decît națională. În momentul în care a intrat în conflict cu conducerea mișcării grecești, el a fost asasinat, armata lui destrămîndu-se. Încercarea din 1848 a valahilor de a institui o administrație independentă, inițiată de o conducere revoluționară liberală, a fost zădărnicită de ocupația rusă și otomană. O considerabilă îmbunătățire a poziției politice a Principatelor s-a produs abia după 1856, cînd Rusia a fost învinsă în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Viena, la 7 iunie 1770, că Austria era mai favorabilă turcilor de teamă că Rusia, luând Principatele, devenea vecin nemijlocit; situație care, cu timpul, i-ar provoca multe griji în legătură cu locuitorii supuși ei în apropiere și de aceeași credință cu valahii, Rusia dobândind și o influență mai mare în treburile europene. De altfel, succesele militare rusești provocau neliniște la Viena, încât în septembrie 1770 nu era exclusă antrenarea Austriei în război. Independența Principatelor și a Crimeii, propusă de Rusia, ar fi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
exces „sangvinare” ale armatei sale, Bem s-a adresat, la 12 martie 1849, lui Boulay de la Meurthe, vicepreședinte al Republicii franceze. În Transilvania - spunea Bem -, guvernul ungar „n-a vrut deloc să imite atrocitățile soldățimii austriece”, care a ațâțat pe valahi și saxoni contra libertății maghiarilor pe care - continua el - „vor să-i extermine, și pe care i-au masacrat în mare parte în provinciile în care ei se află în minoritate”. Mă cunoașteți bine - sublinia Bem -, că, dacă aș fi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deși nu puțini erau și cei „luați cu sila”. Totuși, mulți veniseră de bunăvoie. Simonffy observase că românii din armata lui Bem aveau „o mare încredere” în el, iar Michal Czajkowski notase, la 24 februarie 1849, că, „în ultimul timp [...], valahii din Bucovina trec în mare număr în armata gen. Bem ca voluntari”. Se știe că Ion Bălăceanu ajunsese adjutant al lui Bem, iar I. C. Brătianu obținuse de la Dudley Stuart o scrisoare de recomandare (pe numele Manasse Boghos) către Bem, pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nici gepizii și nici hunii nu i-au influențat. Doar bulgarii, care erau creștini, le-au împrumutat cîteva cuvinte uzuale. Limba română urma să adopte, după necesități, cuvinte din dialectele barbare, dar nu trebuia, niciodată, să se confunde cu ele. Valahii păstrară, fără excepție, obișnuințele strămoșilor și nu se amestecară în cele ale popoarelor migratoare". Instinctul de conservare este prezentat ca un reflex al apărării originii: "Romanii nu ar fi vrut niciodată să se căsătorească cu femei de alt neam. Ei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
gramatici care demonstrează originea latină a limbii române. El este cel care preconizează adoptarea alfabetului latin. Teza lui Sulzer este intolerabilă din punctul de vedere al dreptului istoric român; ea stabilește o teorie, așa-numita teorie a imigrației, după care valahii, reuniți în afara Daciei, la sud de Dunăre, după abandonarea provinciei de către Roma, ar fi urcat progresiv, în timpul secolului al XIII-lea, printr-o mișcare lentă de infiltrație, pînă în Transilvania. Aici, națiunea română, venită tîrziu, nu este decît tolerată. Această
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al Moldovei, pentru a conduce un teritoriu cucerit de la tătari. Prinții Moldovei sînt vasali regelui Ungariei. Acesta îi conferă lui Dragoș însemnele princiare, vasalul avînd ca obligație față de suveran plătirea unui tribut. Cu ocazia urcării pe tron a regelui Ungariei, valahii trebuie să-i ofere în dar un cal. În 1359, Bogdan, vasalul regelui Ungariei, se răzvrătește, îl înlătură pe Dragoș și preia tronul Moldovei. În aceeași perioadă, Țara Românească este cuprinsă de revolta voievodului Basarab împotriva suzeranului maghiar. Bătălia între
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Aceste tensiuni pe de o parte, misiunea catolică, iar pe de alta chemarea adresată Constantinopolului pentru a hirotonisi un mitropolit ortodox se întrevăd în scrisorile lui Clement VI. La 17 octombrie 1345, papa îi transmite lui Ludovic de Anjou că valahii români trec la catolicism... Istoriografia română, fără a se bucura de efectele propagandei catolice, se felicită pentru atestarea de către papalitate a romanității românilor. În acest sens, Iorga afirmă cu forță că "în întregul stat valah nu există nici o îndoială că
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
conjunctură geopolitică ce impune realitatea unei puteri mult mai modeste. Cazul lui Petru Rareș este interesant: el revendică faptul că ar fi fiul lui Ștefan cel Mare. Cronicarul său, Macarie, șterge înfrîngerile pe care le suportă în războaiele contra maghiarilor, valahilor, polonezilor și turcilor. Învins în 1538, el fuge și se refugiază în Transilvania. Trei ani rnai tîrziu, își recîștigă tronul, după ce își negociase reîntoarcerea cu turcul Soliman, cu ajutorul darurilor adunate de către soția sa, de origine sîrbă Elena Ecaterina Brancovici. Macarie
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a Occidentului creștin a existat dintotdeauna sub o formă latentă în conștiința tuturor marilor domnitori români". Eliade redă în varianta sa povestea instituită de romantici și de Mihail Kogălniccanu care, în 1843, făcînd trimitere la luptele anti-otomane ale moldovenilor și valahilor, le asimila marilor victorii din Antichitate ale lui Alexandru. Însă relațiile și confruntările moldo-valahe cu turcii sînt mai tensionate decît lasă să se vadă o asemenea schemă semnificativă și reductoare. Istoria Moldovei și a Țării Românești este marcată de înaintarea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
deoarece Constantinopolui impune un monopol asupra comerțului exterior al principatelor. Pe deasupra tributului, țările române plătesc turcilor prestații în natură și prestații extraordinare în bani. În 1541, pentru a-și recupera tronul, Petru Rareș va oferi 100.000 monezi de aur. Valahii sînt obligați să plătească tribut în 1417, moldovenii în 1456. Astfel, în fiecare an, la o dată precisă, colectorii trimiși de Poartă adună mii de tone de grîu și orz, sute de mii de bovine și oi (141.000 ovine au
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de vasalitate interzice Principatelor să ducă o politică externă oficială. Domnitorii Țării Românești și ai Moldovei nu au reprezentanți recunoscuți în străinătate, alianțele negociindu-se în secret. Au existat, prin urmare, timpuri tari de mobilizare anti-otomană de partea moldovenilor și valahilor. Chiar la originile întemeierii statelor românești, Mircea cel Bătrîn, domnul Țării Românești sub protectorat maghiar, se află implicat în războiul anti-otoman. El ocupă Dobrogea și Silistra pe malul drept al Dunării de jos. Ungurii căutau să se instaleze la Vidin
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
curții regelui Ungariei, unde cronicarii încurajau opera prințului? DRACULA Modalitățile punerii în scenă, stilul și deci căile de rememorare a cruciadelor sînt esențiale. Acțiunea lui Ștefan cel Mare intră într-o compoziție culturală coerentă. În schimb, domnia aproape contemporanului său valah, Vlad Țepeș sau Dracula va fi cufundată în legenda întunecată a memoriei românești. La originea acestei distorsiuni se află un personaj, Vlad III, și inițiativele sale politice remarcabile printr-un comportament de autocrat crud. Există însă și un circuit specific
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
politică a Transilvaniei. Drepturile tradiționale ale nobililor, aflați în fruntea comunităților românești, sînt negate. Politica angevină instaurează un raport social de forțe defavorabil ortodocșilor români și introduce factorii decisivi ai unei lupte multiseculare. Ordinea stabilită de rege elimină nobilimea română. Valahii, care se bucurau de dreptul de a-și alege conducătorii, cnezii și voievozii, și care erau chemați pînă atunci la adunările statului, dispar dintre națiunile (nationes) recunoscute. Ei sînt reduși la condiția de eretici. Pentru aproape un sfert de secol
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din Moldova. Aceasta este o manieră de a revedea ceea ce a fost Imperiul otoman și mișcarea sa reformistă (principele Alexandru Ipsilanti, care vine la tronul Țării Românești în 1774, realizează un proiect de reformă pentru imperiu înainte să asigure conducerea valahilor). Frontiera Orient-Occident este înlăturata. Reformismul se bazează pe un credo progresist și pe convingerea necesității difuzării culturii. Documentul principelui fanariot Ion Theodot Calimach (1758-1761) enunță următoarele precepte: "Cultura este o fîntînă care curge și din care țîșnește lumina. Școala este
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
l'avenir des principautés de Moldavie et de Valachie (Despre starea actuală și despre viitorul Principatelor Moldova și Valahia), ca și un Précis des droits des Valaques fondé sur le droit des gens et sur leurs traités (Manual al drepturilor valahilor fondat pe dreptul oamenilor și pe tratate). Édouard Thouvenel, care călătorește prin Ungaria și Țara Românească, publică în 1840 La Hongrie et la Valachie. Souvenirs de voyages el nolices historiques (Ungaria și Valahia. Amintiri de călătorie și notițe istorice). Jean
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]