1,020 matches
-
exagerarea îi dădea apă la moară - și ei atârnă zorzoane de flori și țin aprinse focurile ca la o mare sărbătoare. Zău dacă mai înțeleg ceva! Pe Julien, însă, mersul pe jos îl îndurera cu mult mai tare. Pantofii de valet erau prea fini pentru aceste străzi necivilizate. Simțea fiecare pietricică și denivelare. Trebuia să pună punct acestui periplu. ― Excelență, dacă îmi îngăduiți o părere, cred că bastinasí sărbătoresc acum doar pacea. Însă altcineva a fost într-adevăr tras pe sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să mă aflu prin preajma aceluia când își va da seama de asta. Și, dacă îmi mai îngăduiți, cred că prințul acela armean, le banquier Mannouci, e băiat isteț. A șters-o la timp! Ledoulx se opri și își privi crunt valetul. Nu pentru că n-ar fi fost de acord, ci pentru că nu putea să nu fie de acord. Cum de nu se gândise el, consulul, la asta? Totul devenea limpede ca apa. Dacă rușii plecau din principate, prințul nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea nu epuizase dilema. La naiba! Era cu mult mai plăcut să savureze satisfacția de a ști că, în curând, unul dintre principalii pioni ai tratatului urma să fie eliminat din partida istoriei. ― Excelență, îmi cer scuze dacă vorbele unui valet nepriceput într-ale diplomației... ― Caută o trăsură! Acum, imediat! Hai, repede! Julien era ușor derutat de această victorie nesperată. După ce asudase toată dimineața umblând de colo-colo, furios și țâfnos, contele își freca acum mâinile extrem de mulțumit. Ba, mai mult, dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Caută o trăsură! Acum, imediat! Hai, repede! Julien era ușor derutat de această victorie nesperată. După ce asudase toată dimineața umblând de colo-colo, furios și țâfnos, contele își freca acum mâinile extrem de mulțumit. Ba, mai mult, dorea să revină imediat acasă. Valetul ridică din umeri. Bine că i-am urnit totuși mintea aia înceată spre cap! Bichon intră în cabinetul consular cu coada între picioare. Tristețea lui profundă căpătă însă accente de jale când constată absența stăpânului. Dar fără un auditoriu capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era slab luminat, dar, oricum, valetul nu avea nevoie de prea multă lumină ca să înțeleagă de ce fusese scos pe ușa dormitorului exemplarul de la picioarele lui. Era surprins și amuzat de această aventură a stăpânei sale. Nu o crezuse în stare de atâta elan extraconjugal. Zău! Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și pantaloni de mătase. Julien îl cântări lung, printre gene. Nu arăta deloc rău. Arăta chiar nesperat de bine pentru un bastinasí. ― Acum poți să pleci! îi porunci pe un ton autoritar. Hermelinul se repezi spre ușă. țțț! îl opri valetul. Schimbă tonul, marcând fiecare silabă cu parșivenia limbii. As-cul-tă, mă, piss-en-lit! Când te mai fluieră stă-pâ-na, treci de mă caută în-tâi-și-n-tâi pe mine. Îl apucă de jabou și îl trase cu blândețe spre el. Să știi că îmi plac la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
te învăț pe franțuzește... iar tu mi-o arăți pe românește... Dar uite, uite că plecai cu pantalonii în vine!... Hermelinul roși de ciudă, dar și de plăcere. Putea să jure că își legase bine nădragii. Cum de alunecaseră totuși? Valetul avea mâini de vrăjitor. Nu le simțea, în schimb, resimțea din plin efectul. ― Ce faci? Nu mai pleci? ― Ba da! Acum... Vă mulțumesc, domnule! ― Ușa este puțin mai la dreapta ta. ― Da, domnule! ― Julien! ― Voi veni negreșit, domnule Julien. PAGINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toate îndoielile lui, undeva, pe dinăuntru, îl încălzea speranța, chiar bucuria de a avea un aliat. Și ce cap limpede purta acest nesperat aliat! Intermezzo informativ: Câte ceva despre cățelușul Bichon, despre o pace universală, ca și despre avantajele meseriei de valet. Maltezul trăia clipe nesperate de fericire. Julien se ocupa personal de el. Îl spăla, îl pieptăna cu deosebită răbdare și, fapt cu totul neobișnuit pentru tabieturile valetului, îl scotea la plimbare, călcând cu pantofii lui delicați prin praful, balega, pietrișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
despre cățelușul Bichon, despre o pace universală, ca și despre avantajele meseriei de valet. Maltezul trăia clipe nesperate de fericire. Julien se ocupa personal de el. Îl spăla, îl pieptăna cu deosebită răbdare și, fapt cu totul neobișnuit pentru tabieturile valetului, îl scotea la plimbare, călcând cu pantofii lui delicați prin praful, balega, pietrișul și toate acele nesuferite gloduri de pe ulițele orașului. Făcuse chiar cu mult mai mult, dacă se gândea cum îl strecura printre două uluci ca să ajungă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cum îl strecura printre două uluci ca să ajungă la o cățelușă, așa, pe măsura lui. Mignona, chiar dacă nu se ridica la pretențiile unui nobil maltez, îi satisfăcea totuși, cu brio, cel mai arzător dintre actele sale canine, coitul. Ah, ce valet isteț! Și cât de bine le potrivise pe toate în reședința consulului! La anumite ore, el și Julien se postau la picioarele scării. Dacă domnul consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
coitul. Ah, ce valet isteț! Și cât de bine le potrivise pe toate în reședința consulului! La anumite ore, el și Julien se postau la picioarele scării. Dacă domnul consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre vehement, ceea ce, având în vedere că nu-i putea ierta stăpânului umilitoarea palmă administrată pe spinare, îi producea o mare satisfacție. Avertizat astfel, Hermelinul o zbughea repede în camera valetului. Mânat de o intuiție genială, Julien îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre vehement, ceea ce, având în vedere că nu-i putea ierta stăpânului umilitoarea palmă administrată pe spinare, îi producea o mare satisfacție. Avertizat astfel, Hermelinul o zbughea repede în camera valetului. Mânat de o intuiție genială, Julien îl luase de mână pe același Hermelin și îl introdusese în cabinetul consular. „Excelență, băiatul se pricepe la tot felul de servicii.” Și, din acel moment, consulul se luminase ca un cer de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pacea universală ar fi existat, gândea Bichon, ea nu ar fi fost cu nimic mai desăvârșită decât pacea și armonia care se instaurase în reședința stăpânilor săi. Se înțelege, desigur, că atât contele, cât și contesa își răsplăteau cu generozitate valetul pentru atașamentul și discreția lui. Iar seara, când Julien își contabiliza câștigul și cugeta, cu glas tare, la avantajele meseriei de valet, ca și la satisfacția de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu totul cucerit. Rezolvase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
instaurase în reședința stăpânilor săi. Se înțelege, desigur, că atât contele, cât și contesa își răsplăteau cu generozitate valetul pentru atașamentul și discreția lui. Iar seara, când Julien își contabiliza câștigul și cugeta, cu glas tare, la avantajele meseriei de valet, ca și la satisfacția de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu totul cucerit. Rezolvase dificila problemă metafizică a reîncarnării sale canine. Va fi valet! PAGINĂ NOUĂ Ediție specială: Despre câteva lucruri grozave, aparent fără legătură, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își contabiliza câștigul și cugeta, cu glas tare, la avantajele meseriei de valet, ca și la satisfacția de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu totul cucerit. Rezolvase dificila problemă metafizică a reîncarnării sale canine. Va fi valet! PAGINĂ NOUĂ Ediție specială: Despre câteva lucruri grozave, aparent fără legătură, care îl aruncau în mirare lumească până și pe Marele Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Pentru prima oară în istoria omenirii, începuse un altfel de război, un război ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Probabil vreo îndrăgostită ad-hoc care dorea „un mic împrumut” pentru că pierduse totul la jocuri. Sau, cine știe, vreo femeie cu adevărat sărmană. Mai ales pe acestea din urmă prințul le ajuta. Cu generozitate chiar. Nu suporta să vadă femei nefericite. Valetul îi deschise portiera și Manuc auzi vocea femeii. ― Alteță, vă implor! Tata e pe moarte. Vrea să mă vadă. Trebuie să ajung la el cât mai repede. Vă implor, Alteță! Tatăl femeii locuia destul de departe, la una din barierele Parisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și Manuc auzi vocea femeii. ― Alteță, vă implor! Tata e pe moarte. Vrea să mă vadă. Trebuie să ajung la el cât mai repede. Vă implor, Alteță! Tatăl femeii locuia destul de departe, la una din barierele Parisului. Prințul îi ceru valetului să-i ducă la adresa respectivă și se urcă în trăsură. ― Ah, știam eu că la ora asta doar prințul Mannouci mă mai poate ajuta. Zâmbea și îi cerceta expresia. Numele meu este Zerenda. Poate că ați auzit despre mine. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la egal la egal. Uimitor! Pentru prima oară, se simțea într-adevăr susținut, ba mai mult, ocrotit, el ca bărbat, de o... Trăsura se opri atât de brusc, încât prințul fu aruncat în față. Auzi caii nechezând speriați. Urmară protestele valetului pe fondul mai multor voci. O mulțime de oameni înconjurase trăsura. ― Trădătorul!... Mincinosul!... La moarte!... Moarte trădătorului!... O față marcată puternic de spaimă apăru în dreptul ferestrei și Manuc abia reuși să-și recunoască propriul valet. ― Excelență, nu mai putem înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
caii nechezând speriați. Urmară protestele valetului pe fondul mai multor voci. O mulțime de oameni înconjurase trăsura. ― Trădătorul!... Mincinosul!... La moarte!... Moarte trădătorului!... O față marcată puternic de spaimă apăru în dreptul ferestrei și Manuc abia reuși să-și recunoască propriul valet. ― Excelență, nu mai putem înainta. ― Dar ce este? Ce se petrece? ― Soldați... servitorime... O revoluție, mai mult ca sigur! Undeva, în mulțime, o voce se ridica deasupra celorlalte, țipând. ― Nu vă mint, oameni buni! Napoleon a murit. L-au împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câțiva soldați, Malet dispăru pe ușa unui imobil. În piață presiunea devenea tot mai mare. Trăsura prințului se clătina, scârțâia din toate încheieturile. Speriați, caii se zbăteau săltând pe loc, izbind tare caldarâmul cu copitele și mușcând zăbalele. Vizitiul și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile lor zburau peste mulțimea din jur. Din fericire interveni zgomotul puternic al copitelor de cai pe caldarâmul străzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Spre surprinderea sa, majordomul a rânjit oribil. — Da, da, a declarat el, e aici. Nu era conștient de faptul că statutul Îi fusese ruinat de neputința de a vorbi cockney. Amory l-a cântărit rece din ochi. — Dar, a continuat valetul, ridicând nemotivat vocea, numai ea singură e aici. Ceilalți s-au dus. Amory și-a tras Îngrozit răsuflarea: — Cum așa? — Ea Îl așteaptă pe Amory Blaine. Dumneavostră sunteți ăla, nu? Mama don’șoarei spune că dacă sosiți până la cinci treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Păi, a continuat el disperat, unchiu’ și mătușa și eu. — A murit cineva? Amory a reflectat o clipă și a dat din cap afirmativ. — Unchiul tău? (alarmată.) — O, nu, doar un cal... un soi de cal murg. În acest punct, valetul scoțian a chicotit: — Probabil că au omorât motorul, a sugerat el. Amory l-ar fi tras pe roată fără remușcări. — Acum plecăm, a anunțat sec Myra. Știi, Amory, săniile au fost comandate pentru ora cinci și toată lumea era aici, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau nu. Trecutul nu contează. Putea să-și trăiască restul vieții cu ceva abia puțin mai mult decât o tresărire de curiozitate - unde dracu' dispăruse Nickson? Cu pălăria în mână, stătea în picioare, în marele hol de la intrare, așteptând ca valetul să reacționeze prin prezență la sunetul ușii deschise. Dar nu veni nimeni. Tăcerea învăluia marea casă. Apăsă niște butoane, dar nu răspunse nimeni. Craig își aruncă pălăria pe un scaun din hol, privi în salonul pustiu și apoi se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
surprins o parte din discuția noastră săptămâna trecută. Da, da, a venit aici în casă... Lăsă receptorul să cadă, ca și cum ar fi uitat că exista o furcă. Sări în picioare, strigă pe un ton strident: - Nickson... Nickson... Nickson! - Da, doamnă? Valetul înalt, cu chip prelung se grăbi să vină prin dormitor, din hol. - Cheamă-l pe Gregory. Spune-i să încuie cele două porți și să-i pună pe grădinari să patruleze. Valetul alergă disperat spre ușile de sticlă. Craig avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
un ton strident: - Nickson... Nickson... Nickson! - Da, doamnă? Valetul înalt, cu chip prelung se grăbi să vină prin dormitor, din hol. - Cheamă-l pe Gregory. Spune-i să încuie cele două porți și să-i pună pe grădinari să patruleze. Valetul alergă disperat spre ușile de sticlă. Craig avu impresia că Nickson îi aruncă o privire rece, cercetătoare când trecu pe lângă el. Apoi dispăru pe ușă. Agitația dispăru odată cu el. Se așternu tăcerea. Anrella stătea în picioare, cu capul plecat, brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]