2,698 matches
-
primitoare ne vorbește frumos și ne dă ca o binecuvântare câte o bucățică de pămblicuță în 3 culori care a stat lângă brâul Maicii Domnului ca o sfințenie din Sfințenia Maicii Domnului, apoi ne mai dă câte o punguță cu vată stropită cu ulei de la candela Sfinților. Ne mai servește cu sucuri, dulciuri și cafea, mulțumindu ne de vizita noastră și urându-ne sănătate și călătorie bună. Acolo se face zilnic Sfânta Liturghie. Și la noi se face Sfânta Liturghie dar
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
scap de rujul acela întins pe viața mea ca pe o oglindă de spălător și care nu se șterge cu nimic, dimpotrivă, se sleiește tot mai mult, mai murdar, mai diluat? Cum să-mi retez din creier țâțele alea de vată, fusta aia de curvă împuțită, peruca aia, artificiul, manierismul ăla? Tulburarea care se învîrtoșează ca un sirop gros în țeasta mea îmi coboară în oasele nasului, în vertebrele girului și-mi invadează pieptul cu ceva roz și lipicios, de parcă imaginea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la fiecare atingere. Pâsla deasă estompa orice zgomot. Băteam din când în când din palme și nu se auzea, nimic. Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam, frica îmi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rușineze de tine așa cum, de obicei, se rușinează femeile de adolescenta închipuită și mironosiță care au fost. Doamne, din păcate sau din fericire există Lulu? Ce aș fi fără el? Fără botul ăla rujat, fără scârba față de țâțele alea de vată, fără flegmonul ăsta care-mi infectează sângele... Fără el aș fi uitat tot, iar tabăra din Budila cu toată lumea aceea dementă din miezul minții mele ar fi rămas pierdută undeva printre miile de fișe ale memoriei. Aș fi azi un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dac-aș putea respira și dacă sudoarea nu mi-ar țâșni din pori ca dintr-un ac de seringă! Fiindcă acum, când scriu, îl văd, o văd, îi simt halena de fiară pe față, îi văd, îi simt țâțele de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu nasturi sferici ca perlele, văd și-mi amintesc - dar am curajul să privesc totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită, câte o ușă-ncuiată cu o duzină de lacăte, de după care se-aud bîrîituri și fojgăieli... Și Lulu, cu țâțele lui de vată sau de șosete jegoase, cu labele păroase-n pantofi de damă, așteptîndu-te la fiecare intersecție de culoare, la fiecare colț, ca un semn de circulație sau mai curând ca un idol boit, făcîndu-ți semn pe unde s-o iei, și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
devenise cenușiu și inert. Ochii îi erau acum roșii-fosforescenți, morți, deși arzând cu flacără. Păianjenul scoase de sub torace un ac lung, curb, pe care-l înfipse cu un ușor troznet în pieptul celui martirizat, acolo, între mizerabilii falși sâni de vată. După un timp de nemăsurat, acul se retrase și păianjenul își strânse iarăși labele pe lângă el, ghemuindu-se-n fundul cuibului. Spînzu-rată de un singur fir, păpușa-Lulu se rotea ușor în voia curenților de aer și așa avea să se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu pepene roșu, muzică din zeci de casetofoane, e oare sfârșitul lumii, every night in my dream, mașini parcate unele lângă altele, obiective de vânzare întinse pe capotă, autobuse, motociclete, o tarabă cu acadele, dulciuri, pe lângă care se învârt copiii, vată pe băț, șlapi în toate culorile, pe arbuștii joși puse la uscare tricouri, maieuri, cămăși, pe taburete, mese de tot felul, biblii, tablouri din acelea mari, înrămate în rame aurii, cu sticlă, Cina cea de taină, roșii, ardei, un întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ar fi dezamăgit-o astăzi - „Cea mai importantă zi din cariera ta“, potrivit Lisei - aproape că ar fi fost uimită. Aproape, dar nu chiar, se gândea Ashling tristă, în timp ce înghițea patru pastile de Paracetamol și își îndesa o bucată de vată în ureche. Asta dădea totul peste cap. Nu își putea spăla singură părul murdar, de frică să nu îi intre apă în ureche, trebuia să meargă la doctor înainte de muncă, apoi va trebui să facă loc unei programări la coafor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
creea o stare ciudată zona de piele din spatele urechii ei. Acea porțiune de piele fină care despărțea urechea de linia unde părul ieșea la iveală. Părea atât de demn de milă și de dulce și de curajos. Și bulgărele de vată care îi ieșea din ureche... El înghiți în sec. —Șampon, îl întrerupse ea. Pune puțin pe păr, pe urmă masează... —Ashling, știu cum funcționează șamponul. —A, da, bineînțeles. El a început să își miște circular degetele prin părul ei, aplicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dentist. Am avut, dar le-a furat și pe alea. Jack a zărit-o pe Lisa ridicând paharul către el din partea cealaltă a camerei. Tot corpul ei făcea o invitație. În timp ce își căuta derutat țigările, își simțea capul plin de vată și i se părea că nu poate gândi ca lumea. Lisa era frumoasă. Era inteligentă și atrăgătoare, și el admira din plin energia și viziunea ei. Mai mult decât atât, chiar o plăcea. Trebuie să o fi plăcut - doar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lor. Când era cât pe ce să mă lovească o bombă acadea, un om de turtă dulce m-a ajutat să mă ascund. Neam dus după un copac din frișcă, iar mașinile din ciocolată patrulau în jurul nostru cu oameni de vată de zahăr cu mitraliere din jeleu, în timp ce în aer erau elicoptere din dropsuri. Acestea erau conduse de soldați, iar într-unul din ele se afla comandantul dulciurilor, un ursuleț cu epoleți din caramel. Imediat, au apărut niște dulciuri care spuneau
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
S-a așezat lângă mine și a stat așa în tăcere, până ce soarele, coborând pe bolta nesfârșită, a început să se ascundă încet pe după brazi. Cerul căpătase nunțe trandafirii. Mărețul astru a mai trimis câteva raze printre norii pufoși ca vata, apoi a dispărut de tot. Bolta era acum de culoare unui toporaș fumuriu. Ce minunat! Pasărea s-a uitat la mine cu ochii mari și blânzi, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. A zburat apoi pe deasupra capului meu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și nepăsător! și intră tot mai adânc în lemn. Și uite așa, trufia este trâmbița căderii ! rosti în concluzie Cartea de Proverbe. Votul gâzelor Eugenia Juncu Într-o minunată zi de primavară, când cerul era albastru și norii pufoși ca vata de zahăr, un cărăbuș micuț și negru se urca grăbit pe un firicel de iarbă și a strigat în gura mare ca să îl audă toată lumea: — Preacinstită adunare, primăvara a sosit! La auzul acestor vorbe, toate gazele din împrejurimi se adunară
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
morile sale de hârtie și crescătoria de pui. Vântul șuiera În spatele caselor, ridicând de pe jos o perdea de zăpadă Înghețată, amestecând-o cu fulgii proaspeți, Înghețați, care veneau de sus. Se agățau pe pereții caselor ca și cum cineva le Învelise În vată sclipitoare. Pomii de Crăciun străluceau și luminau ferestrele Întunecate; Moși Crăciuni veseli agățați la geam. Și, pe ici pe colo, unii Încercaseră să refacă ferestrele de modă veche, lipite cu bandă, folosind bandă izolatoare neagră și spray cu zăpadă artificială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fotografii, citate din cărți, citate din memorie, panseuri, bancuri, copii după natură, copii după cultură, anunțuri, știri mărunte, cronici, registre, procese verbale etc.). Jurnalul lui M. Scriu ca să pot să rezist. Singurătatea mă apasă ca ceva material, un sac cu vată ce mi se așază pe corp și mă Împinge În jos. Visez toată noaptea numai trupuri goale, ca În pătimirile Sfântului Anton. Azi m-am uitat la toate colegele din grupă cu mare atenție. Toate sunt niște biete ființe docile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că el Îmi face un hatâr și mă scapă de mine Însămi. Creșterea mea exagerată În Înălțime mă lăbărțase ca pe un pompier și privirile mele reci nu atrăgeau bărbații, care se uitau la mine ca la un manechin de vată. Mă simțeam Îngrozitor, nu știam cum să-mi ascund șoldurile imense ce, ele singure, parcă străine de restul corpului, atrăgeau câte un mizerabil care mă ciupea de fesă ca pe o bucătăreasă. Cedând insistențelor acelui dezaxat, nu făceam altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fericită ceva În franțuzește. (azi) Debarc din Matei Basarab În fluxul pestriț de lume ce curge spre Piața lui Manuc, ocolind Colțul Bărăției și, deodată, sunt cuprins de o ceață deasă, În care mă Înfășor ca Într-un manșon de vată; În jurul meu, se strigă, se vorbește, se gesticulează, dar nu mă atinge nici un sunet, parcă aș fi izolat de o materie invizibilă; mă aflu imers În oceanul de aer, fără să simt spațiul; doar timpul fâșâie În timpan; țiuie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o masă pentru o singură persoană. Pe de altă parte, cele două dormitoare erau ticsite cu tot felul de obiecte necesare unui magician: frânghii, inele, baghete, peruci, costume, mantii, vopsele, machiaje, petarde, fire, baterii, detonatoare de mici dimensiuni, hârtie lucioasă, vată, instrumente sculptat lemnul, chiar și o mașină de cusut și un costum de latex, plus alte sute de articole asemănătoare. Își pregăti repede un ceai de plante și se așeză la măsuță, unde mâncă niște fructe și un baton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tragă un fum în spate. Mă lasă pe mine să fac toate alea de bebeluși că știe că-mi place la nebunie să fac asta: mă entuziasmez toată când scot pachetele alea lucioase de scutece și bețișoarele alea mici cu vată și altele. Vreun idiot nenorocit a lăsat un borcan de orez pentru bebeluși chiar în față la raftu’ cu mâncare de bebeluși - imediat mi-am dat seama că nu-i bun, că nu mai avea sigiliu’ care se rupe. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se Întoarseră În casa doctorului Lockwood, oaspeții Începuseră să plece. Adunîndu-și copiii și dădacele, se urcară grăbiți În mașinile lor și porniră În convoi, Înapoi la Așezarea Internațională. Purtînd pantalonii de la costumul lui de moș Crăciun și o barbă de vată chirurgicală, doctorul Lockwood le făcea semne cu mîna, În timp ce domnul Maxted Își bea paharul cu whiskey lîngă piscina goală, iar scamatorii chinezi se cățărau pe scările lor și se transformau În păsări imaginare. Încă amărît că Își pierduse aeromodelului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ulcerație de mărimea unui bănuț, plină de puroi. Doctorul Ransome mută tava cu ceară topită de pe lampa cu lumînare. Puse să fiarbă o lingură de apă Într-un vas de metal, apoi stoarse și curăță ulcerația cu o bucățică de vată. Jim se supuse fără să protesteze. Își formase singura lui legătură strînsă la Lunghua cu doctorul Ransome, deși știa că, În multe privințe, doctorul nu-l aproba. Era nemulțumit de Jim pentru că dezvăluia un adevăr clar În legătură cu războiul, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Și el vede pentru prima dată un tanc. Vine iarna când ies la plimbare În Piața Palatului. Lângă restaurantul „CINA” stă un brad Înalt până la cer În mijlocul Orășelului Copiilor. Câte nu și-ar dori, dar se alege doar cu o vată de zahăr și semințe de susan Încremenite În zahăr ars. În timp ce mușcă din dulceața mincinoasă și fadă ca aerul, are puterea să mai simtă și azi frigul care Îi Înțeapă degetele de la picioare. Îl strâng ghetele din cauza ciorapului de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dar bani, niciodată. Cu minerul și-a cumpărat bilet la circ, s-a ținut În fața unui domn ca să pară copilul lui, și sub cupolă a apărut acrobatul zburător. Sus, cu mantia roșie, așteptând fără teamă saltul spre trapez, fără plasă. Vata de zahăr, broasca de tablă cu smoală, mingiuța cu rumeguș atârnată de elastic, femeia șarpe, nevasta faraonului, bărci, lanțuri, zidul morții și Încercarea puterii la ciocan erau acum afară. Dacă ar descrie din amintire țigările de atunci, fumate de spectatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ani, dar lăsa impresia că era mult mai bătrână. Era probabil din cauza accentului și a manierelor, dar și a hainelor ei conservatoare și extrem de curate. Tunsoarea ei scurtă tip castron avea atâta fixativ Încât arăta ca o cască blondă de vată de zahăr. Avea manicura făcută În așa fel Încât lacul de un roz de culoarea pielii Îi scotea În evidență ovalele perfecte ale unghiilor. Sacoul ei bleumarin era de genul ălora care puteau fi trecute noaptea printr-un malaxor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]