10,163 matches
-
Eu o tot iscodeam, cam neîncrezător, dar credința ei era de stâncă. — Și fiecare copil primește de la bunul Dumnezeu un înger? — Da. Fiecare. — Chiar și cei care nu sunt cuminți? iscodeam eu cu mare interes, deoarece ăsta era un subiect veșnic și tare fierbinte. — Și ei. — Dar... Dacă ei tot nu sunt cuminți... căutam eu să înțeleg. — Pentru că nu sunt cuminți, îngerii lor sunt ceva mai supărați pe ei, pentru toată bătaia de cap pe care le-o dau. Ne întorceam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu sală mare, În amfiteatru, pentru spectacole și filme, cu sală mare și mică de bal, cu săli pentru bibliotecă și birouri și cu o terasă aferentă sălii de bal. De 50 de ani Încoace, era În acea clădire o veșnică și frumoasă activitate culturală : rulau filme, veneau trupe de teatru și ansambluri din toată țara, se făceau repetiții pentru corul, soliștii și dansatorii locali, se frecventa biblioteca zilnic. Și era frumos. Foarte frumos. De la revoluție Încoace totul e mort, pustiu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
glasuri și ispite, vrăjindu-i sângele și luându-i mințile! Nopțile erau viața ei. Ziua putea dormi. Noaptea, nu. Nici trupul, nici sufletul, nu aveau somn. Trupul își recăpăta vigoarea, învia frumos, o lua la fugă. Se simțea fericită și veșnică. Noaptea-i dădea totul. I-am văzut gura, se lăuda. Și cum e? Ce mai întrebi? Ca o gură de bărbat. Gură de bărbat, gură de cerb, seamănă. Ochii lui, spunea, seamănă cu ochii cerbului pe care l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când, la întrebarea mea referitoare la continuarea relației spiritului celui plecat cu cei apropiați lui, mi-a răspuns scurt și fără drept de comentariu că el nu crede în spiritism. Punct. De ce a vorbit atunci așa de frumos despre viața veșnică, dacă el nu crede în ea? și atunci mă întreb ce fel de har are el, în afară de darul vorbei meșteșugite, și pentru ce și-a ales această profesie? Mai bine se făcea orice altceva, profesor eventual, dar preot?! Aici, vedeți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
religii și secte; fiecare dintre acestea cu virtuțile și greșelile ei, mai mici sau mai mari, funcție de filozofia întemeietorilor, de interpretarea și adăugirile urmașilor. Cert este că toate acestea îndeamnă omul „să creadă” în spirite înalte, să creadă în viața veșnică într-o altă dimensiune și la alți parametri decât cei existenți la ora actuală pe pământ. Însă toate religiile, chiar și cele păgâne, vorbesc despre acea Ființă Supremă, indiferent că se cheamă Dumnezeu, Allah sau Zeus. Eu aș rămâne la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
minții și de către alții, nu doar de mine. Oamenii au nevoie, mai ales în timpurile noastre, în lumea asta atât de rece, aproape dezumanizată în care ne ducem existența, și de povești frumoase. Care să le trezească ființa amorțită de veșnica scuză... „Merge și așa”. Oamenii, din nefericire, nu mai știu, nu mai au răbdare să privească în sufletul celuilalt. Totul pare un du-te-vino, în viețile noastre. Nu e timp, nu avem timp, mereu aceeași placă ce-și derulează hitul într-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mișcare spre interior, dar nu în afară. Este o forță centripetă. Tocmai această mișcare à rebours definește tragismul teatru-lui în negativ. Deci, tendința centripetă a "comedienilor" din poezia lui Botta, dată de subordonarea comună față de vectorul metafizic și aflată în veșnică opoziție cu cealaltă, centrifugă, asigură dimensiunea tragică în joc. Este vorba de un tragic exploziv (prin amplitudinea și fervoarea trăirii), un tragic ce încearcă să se convingă în primul rând pe sine de veridicitatea sa, de tragismul său. În funcție de mijloacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tăcerii atotdevoratoare, al lipsei de formă și, deci, de realitate. Lupta de captare a propriei imagini se dovedește a fi goană după vânt, după strălucirea fără valoare, după gestul efemer și nesemnificativ. Este o rotire, exuberantă mai întâi, și o veșnică schimbare de roluri, aiuri-toare până la urmă, între ființa umană aflată mereu în căutarea propriei imagini, a cărții de identitate, și imaginea însăși, care se scălămbăie și își umflă foalele în oglindă, semn al unei obrăznicii deșănțate care va fi scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
metalice, pe partea interioară, adică înăuntru, prin care, după ce era închisă pe timpul nopții, era introdus un drug de lemn, care folosea drept încuietoare. Încuietoare ce a folosit-o și Agripina până în anul 1962, an când Agripina a trecut la cele veșnice la vârsta de 62 de ani. Dumitru a avut trei băieți și două fete. A construit două poduri din bârne și pământ. Costache Cristescu avea stâna de oi pe aproape. Aici se întâlnea uneori Dumitru cu Costache Cristescu. Într-o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
luat în brațe aproape mort și l-a aruncat peste gardul ce era făcut din spini, că niciodată în viața lui Chimircan nu a avut altfel de gard, decât de spini. Și după trei zile Uță a trecut la cele veșnice, pentru trei boabe de mazăre plătind cu viața, rămânând Ilinca Rusului cu trei copii, două fete și un băiat, dintre care o fată a și murit de tânără, rămânând cu Leonora și cu Mihai al ei. Ilinca a murit de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
scrânciobului, cu siguranță ajungeai la Dumnezeu. Și mai avea Vasile Tonu o vorbă: Oi, Rari, fetii noastre i-a mirli ... Da′ cu șini, oi,Vasî? Cu Vasîli al lui Mitriță, oi, Rari ... Pe la 1970 Vasile Tonu a trecut la cele veșnice și cu o minte lucidă până în ultima clipă. Petrache Cioabă Bărbat de un metru șaptezeci, ce purta o cămașă lungă de culoare albă, ițari deasemenea albi și un brâu peste cămașă cu care era încins, încălțat cu opinci, purta pălărie
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
griji și de nevoi, s-a așternut pe post și rugăciune, vărsând lacrimi și regretând faptele din tinerețe. Treptat, lumina ochilor a început să se estompeze. Anica, marea dragoste a lui din tinerețe și până la bătrânețe, a trecut la cele veșnice înaintea lui. Astfel, rămas singur, s-a consumat și mai mult. Într-o bună zi, s-a apucat de tăiat lemne, era frigul iernii, a făcut focul, a făcut cald în casă, a încălzit apă, s a spălat, și-a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Maria văduvă cu nouă copii. Ioana, rămasă cu Răchită și cu Dumitru se descurcau mai ușor. Pe Veta o luase Cociocoaia, de la vârsta de nouă luni și a crescut-o cu Uță la Paraschiveni până când Uță a trecut la cele veșnice și Veta era de acum fată mare, de vreo 18 ani. Făcându-se mare, Dumitru s-a însurat cu Tița lui Mandache, s-a însurat nelegitim, că Tița fusese măritată cu Ghiță al lui Corciu și o lăsase. Și cum
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
drept comun. Ca hoții de buzunare, ca tâlharii, ca violatorii de dame... Comunismul e imanentism absolut: el mută complet omul în lumea asta. Comunismul înseamnă negația omului total, că omul total aparține la cele două lumi: lumea trecătoare și lumea veșnică. Or, comunismul ancorează în dimensiunea lumii trecătoare și în felul ăsta nu e uman. Pentru că dacă îi spui unui om normal: mă, ești un animal rațional muritor și după tine rămân doar viermi și minerale — îți dă cu bâta în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
udate. Trinitas Am îngenuncheat azi în fața credinței, m-am gândit la Tiron martirul pe care îl invocau cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre cer Tatăl nostru, versurile ne revigorează paharul este plin de sfiiciunea păcătosului, așteptând iertarea veșnică. Preotul aduce mirul și oamenii cântă, să-i învăluie în odăjdiile rupte din soarele mântuirii. Și cântecul se-nalță tot mai sus, să nu-l putem ajunge -. Ceva din noi își ia zborul, pleacă o clipă sau pentru totdeauna. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sar în turnul bisericii clopotul bate mai rar, fără muzică și fără credință; spaima face ocol. Nu va fi nici un sfârșit, decât pentru noi, uitați de toți aici pe pământ, de zei și de zâne absurd de frumoase. Ei sunt veșnici în lumea lor cântând în cor relele prevestiri. Am strigat în somn, marele păcat nu m-a lăsat să dorm. Nu vreau să tot alunec în trecut, ce să mai spună amintirile? Ce a rămas din ele, poate n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mut, în fața întâmplării tragice pusă în scene magice și atroce. În cercuri ermetice s-a închis, Isus a lăsat iubirea în cetate. De atunci clopotul și toaca va bate prin timpi, prin fața noastră, cei condamnați la o moarte mică și veșnică. * * * N-a fost o întâmplare că a plecat! trebuia mai demult și azi nu eram acasă, ci undeva în lume, într-un oraș, în pădure sau la munte, undeva la masă. Aș lua-o de la început, ca la praznic, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
care vine. Și am rugat să fie sănătos și un spirit de lumină, dacă se poate mult mai evoluat decât mine, ca să ducă mai departe ce-am început eu: să-i învețe pe cei mulți și îndoctrinați adevărul despre viața veșnică și despre rolul lor pe pământ. Să-i învețe, să-i caute, să-i vadă și să le vorbească celor care sunt printre noi și nu-i vedem, nu-i recunoaștem, nu-i auzim, nu le simțim ajutorul și când
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
zi, poate ne va părea rău, dar nu vom mai putea da timpul înapoi. De aceea, trebuie să prețuim timpul și să-l petrecem frumos și plăcut, lecturând o carte, vorbind cu părinții cât mai mult, căci părinții nu-s veșnici și vom ajunge în clipa în care vom vrea să vorbim cu ei, dar va fi prea târziu. Copiii trebuie să se preocupe de jocuri care îi dezvoltă fizic și intelectual. Copii de azi au o altă lume, lumea virtuală
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
va întâmpla după aceea, adică după moarte? După aceea, urmează plata celor făcute în timpul vieții, a acelor fapte făcute cu știință și a acelora săvârșite fără știință, și aceste fapte rele se plătesc într-un singur fel: prin chinurile cele veșnice ale iadului. Și, atunci, dacă știu că nu vor avea scăpare în veșnicie, de ce mai fac rău, aici, pe pământ? Sunt atâția oameni care, chiar daca ar trăi și 120 de ani, se încăpățânează să facă rău semenilor lor. Trebuie să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
tânăr și idealist!) de povestirea unei fete, simplă croitoreasă, pe care am cunoscut-o la o „reuniune dansantă” organizată în cartierul „meu”. Fusese acostată de un scriitor care, ca să o convingă să-i cedeze, i-a făcut declarații de dragoste veșnică, i-a căzut în genunchi și a cerut-o de soție, a amenințat cu sinuciderea. Îl știam prieten cu alcoolul, cum „îi șade bine” unui „holtei” de 45 50 de ani... Dar nu-mi imaginam că un bărbat poate da
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
părții noastre de umanitate, a fondului spiritual dornic să se împlinească în lumina Bunătății Supreme. Orice nou-născut garantează „nemurirea” speciei, după cum nașterea lui Isus, mărturisită de insul încreștinat, îl face pe acesta din urmă să dobândească viața cea adevărată, viața veșnică. P.H.L. face serioase eforturi de a-l extrage pe Domnul R. din mediocritate, făcându-l să se emoționeze la descoperirea acestei analogii, între apariția nou-născutului și nașterea unei lumi noi, aceea creștină, prin întruparea lui Dumnezeu în Fiul, trimis pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vas de croazieră grecesc, ca bucătar de lux (învățase meseria în armată, la Marele Stat Major). Și astfel a închis gura curioșilor, când, de fapt, adevărul adevărat este altul: soțul ei, tânărul acela „îndrăgostit lulea” și care îi jurase credință veșnică, până la urmă „a dat-o cotită”. Cum? Într-un mod cu totul neașteptat. După ce a intrat într-un cerc de prieteni („cam dubioși” - crede Teodora), s-a despărțit pe neașteptate de ei, a făcut o criză mistică și s-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu a răspuns strict la „provocare”. Sau a răspuns în felul său, divagând la modul ce îi este propriu: făcând asociații libere tot în sfera culturii. Nu poate formula o distincție clară între nemurirea terestră a lui Platon și viața veșnică, întru spirit, pe care creștinul o dobândește prin credință și iubire de Dumnezeu și de aproapele său. Sau, din onestitate, nu vrea să calce pe un teren unde se simte nesigur. 28 aprilie 2007 Teodora i-a mai spus Profesorului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
planete le-am vizitat; pe unele periodic, așa cum am făcut eu acum la voi. Aurora: Revin: cine sunteți și de ce ați venit pe Pămănt? Evelin: Noi suntem ființe vii ca și voi. Nu avem anotimpuri ca voi, ci o primăvară veșnică. Nu avem zi și noapte ca voi, ci o lumină Cosmică permanentă dată de către doi sori - opuși planetei noastre. Profesorul: Doi sori?! Evelin: Pentru că planeta noastră nu se învărtește în jurul axei sale n-am fi avut lumină și căldură decăt
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]