6,807 matches
-
Căci orice, orice gest, privire, suflu schimbă tot. Secunda schimbă totul atât de imprevizibil. Și ce mă asigură că nu se va schimba în rău? Un singur minut ar fi de ajuns să strice o întreagă viată. Faptul că am veșnicia înainte? Cine-mi spune, vă rog, că viitorul nu se va schimba în mai rău? Pentru că fiind cu el, nu mai sunt eu. Totul se schimbă. Viața se schimbă. Și cu el nimic nu poate fi urât. Căci de idealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să nu mai vrei să te dezlipești de mine. Te-aș fi strâns, sufocat cu mine, cu dragostea mea. Și nici el, nici eu, nu am fi pierdut vreo luptă. În această dragoste, nimeni nu poate pierde. Și iată că veșnicia așteaptă. Zorii zilei căzând peste noapte, zorii nopții căzând peste zi, cu stele lucind înăuntrul nostru, ne îndreptam spre aștrii Soarele și Luna. Și mergeam către și peste întreg Universul Mare. Lăsăm veșnicia în urmă. (Îmi și imaginam un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nimeni nu poate pierde. Și iată că veșnicia așteaptă. Zorii zilei căzând peste noapte, zorii nopții căzând peste zi, cu stele lucind înăuntrul nostru, ne îndreptam spre aștrii Soarele și Luna. Și mergeam către și peste întreg Universul Mare. Lăsăm veșnicia în urmă. (Îmi și imaginam un grup de prieteni nemuritori, ca Erickson, nebun, cu care să nu avem în comun viața, ci doar o plăcere de a fi împreună. Cu ei alături veșnicia părea mai scurtă. Aveam o viață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
către și peste întreg Universul Mare. Lăsăm veșnicia în urmă. (Îmi și imaginam un grup de prieteni nemuritori, ca Erickson, nebun, cu care să nu avem în comun viața, ci doar o plăcere de a fi împreună. Cu ei alături veșnicia părea mai scurtă. Aveam o viață a noastră într-o lume care să nu conteze pentru noi, să nu ne afecteze, ci să stea la dispoziția noastră.) Privesc la miezul nopții New York city-ul. E luminat și plin de viață. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
stupid. Seara târziu era pe terasă. Vântul bătea și Doru spera Ca'vântul să-i ducă departe starea inertă, totul. Ca un vis urât. Sau poate să-1 ducă și pe el și să nu se mai oprească decât peste o veșnicie. Și să nu-și mai amintească nimic. Ieși pe străzi. Le colindă absent. Nu vroia să fie în acea stare. Nu avea sens. Însă nu se simțise niciodată mai singur. Își aminti de toate acele persoane pe care le iubise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ale deprimării în locul Veșnicei Dureri. Oh, nu era nici supremație lucrai pentru care luptau. Luptau pentru luptă, iar lupta se dădea veșnic și pentru prima oară. Nimic mai sfânt sau mai puternic, mai durabil. Trăiau pentru singura oară și pentru veșnicie. Un fulger izbi săbiile, o mișcare explozivă, Doru o apucă de mijloc, singura cale de a se apăra, ea scăpă arma și căzură pe pat. Zborul nu se opri, lupta nici atât. Se opriră numai ei, privindu-se în ochi. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să cumpere lucruri de îmbrăcat. Selectă niște obiecte călduroase, de munte, atât pentru el cât și pentru ea. Niciodată nu se simțise mai bine. Mulțumea Domnului că trăia, că exista chiar și pentru o clipă. Iar clipa e eternă în Veșnicie și Adevăr, el va fi întotdeauna viu. Toți suntem Nemuritori, asta învățase el. Când se întoarse însă înapoi, avu parte de o surpriză. Pe pat era sabia lui, iar Amanda dispăruse. La recepție nu o văzuseră plecând. Rochia ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cum va fi sau orice altceva, dar știi că vom învinge. În asta am crezut dintotdeauna. Și știi ceva? Am sentimentul că și Alex a înțeles. Te iubesc mult, te voi iubi veșnic. Știu, și eu pe tine. Niciodată în Veșnicie n-a fost noapte mai rece, furtună mai sălbatică, Lună mai luminoasă sau natură mai fioroasă. Nu erau spiritele rele cele care mergeau, era Universul întreg împotriva a două entități separate, care, prin voință, nu s-au distrus. Ele n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-au distrus. Ele n-au luptat, ei au supraviețuit, existând mai departe și dăinuind universal împreună. Au mers în alt colț al Nimicului și au format acolo un alt Univers. Au devenit Soarele și Luna și sprijinul unei noi Veșnicii. Pentru că au fost Nemuritori. Idei (Aventura III) De la capăt: India, ce speram să găsesc aici? Mi se părea o țară în care se știu toate răspunsurile, în care se păstrează încă știința adevărului suprem. Dar trebuie să faci mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Iar dacă nu, suntem noi expresia suferinței, incertitudinii sale? Nu exista decât nevoia de împlinire, unde absolutul într-un punct, în expansiune, nu poate fi conceput nu îți ești autosuficient. Și murim. Toți murim. Timpul. De ce nu ține evoluția o veșnicie? Animalele se lasă în voia sentimentelor fără a ști ce sunt. Noi le putem însă controla, tocmai prin capacitatea de a le gândi. ( O explozie de sentimente, pe care le știa, dar, neinsistând asupra lor se bucură ca de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
este o mărturisire sinceră a sentimentelor mele față de tine. Mi-ar părea rău dacă nu m-ai crede. Hai să ne așezăm la masă! Matei îi simțea mâna catifelată și ar fi vrut s-o aibă în mâna lui o veșnicie, dar nu se putea că ajungând la masă, el îi trage scaunul, invitândâ-o să se așeze. Cecilia a rămas surprinsă că în timpul cât s au ținut de mână, a simțit aceeași căldură sufletească pe care ți-o trezește cineva foarte
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
greșeală, a făcut-o cu foc și i s-a adresat să audă și ceilalți, în special Cecilia. Am să te recuceresc dragul meu și o să ne iubim cum ne-am iubit întotdeauna. Iubirile mai și mor, nu dăinuiesc o veșnicie. Nu ai simțit asta? — Am să reaprind flacăra dragostei, iubitule! — Vezi să nu te arzi, a replicat Matei calm și ironic. Toți au început să râdă în hohote și să facă glume. — Georgeta, nu-ți merge cum ți-a mers
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o primești și s-o păstrezi mereu și miracolul vindecării oamenilor printr-o mare competență. Trăiau o stare sufletească deosebită, de fericire, la care se vor gândi adesea peste ani, că acum deși ar fi vrut să se prelungească o veșnicie, veneau logodnicii. Ce bine a fost în apă! Voi ați ieșit mai repede. Noi am înotat până la pod. Ne-am simțit atât de bine. Și noi, poate mult mai bine decât voi, bucurându-ne de clipe unice. —Cee? Clipe unice
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
el, în mersul lent pe malul apei. Învăluiți de iubire și cuvintele dispăruseră în liniștea înserării, nemaiauzindu-se decât susurul apei sub clar de lună, foșnetul ierbii sub pașii agale, glasul inimii vibrând de fericire. Ar fi mers așa o veșnicie unul lângă celălalt, dar acest moment unic a fost întrerupt de logodnici care deja se întorceau. Ce facem, mergem? i-a întrebat ei. Da! Haidem la mașină! i-a îndemnat Matei, mergând de mână cu Cecilia în acea direcție. A
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va avea ea nevoie de sufletul meu! Drace! Și când te gândești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de armonios pot lucra acestea împreună, căci, într-o după-amiază întunecată de aversa proaspăt stârnită, întâmplarea îi puse pe cei doi, cu totul pe neașteptate, față în față. În acele clipe, tulburat, sufletul bărbatului începuse parcă a se înăbuși în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, dar care nici nu-l înspăimânta, nici nu-l bucura sau nedumerea, ca și cum orice fel de simțire pământească i s-ar fi șters din fire, fără urme. Acela a fost momentul când și-a dat bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ea - să moară și s-o sfârșească definitv cu sursa tuturor nemulțumirilor și a chinurilor sale - și ezitarea ce glăsuiește mereu în sinucigaș și-l îndeamnă insistent să-și mai amâne un timp gestul ultim. Aceasta este frica omului în fața veșniciei și așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de un sentiment acut de vinovăție: l-am privat pe un om cinstit de o șpagă binemeritată. În spate, adjutantul își ascute colții în așteptarea următoarei victime. Sunt două nunți în cartier în seara aceasta; nici una nu va ține o veșnicie. Și, cum spunea refrenul lui Rolling Stones, timpul e de partea lui. Tabloul al II-lea (Șapte ani mai târziu) Locul: Matsushima, Japonia. Timpul: o după amiază târzie. Anotimpul: vara. Personajele: lucrător în industria celulozei și hârtiei; colega și iubita
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că te văd, vecino! Dar unde ai fost atâta vreme? Nu mai știam cum arăți de aceea mă gândeam ce-i cu tine? Doamne! Doamne! Cât timp a trecut și nu ne-am văzut.... Ce să zic, parcă-i o veșnicie! -Dacă nu te-am văzut la vânătoare de musculițe, am început să intru la idei și ..... iată-mă. Dar ..... ce-i cu tine? De ce ții legătura aceea la picioare? Și...și te rog vorbește mai încet că mi spargi timpanul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
încredere, pentru mine foarte rațională, dovedită, iluminată, cu care am afirmat deja existența sa. Deoarece dacă Dumnezeu care există este într-adevăr astfel, atunci nu este Dumnezeu doar pentru mine, aici și acum, dar este deja de la început, Dumnezeu din veșnicie. Pentru evitarea unei neînțelegeri aproape evidente pentru oamenii de știință, adaug imediat faptul că: credința în creație nu mă obligă absolut deloc să aleg un anumit model cosmologic. Deoarece este premisa tuturor modelelor cosmologice și a lumii în general, este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
oraș de morți, unde crucea devenea simbolul prim prin excelentă iar o asemenea stare îl făcea să exclame: În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de veșnicie; îți dai seama cât de deșartă e viața; îți îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini"118. Crematoriul îi apărea astfel ca un spațiu terifiant, determinându-i sentimente de dezgust. El descrie
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cele din urmă dorințe ale celui ce a murit și mă cuprinde un fior de groază și milă. În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de veșnicie; îți dai seama cât de deșartă e viața; îți îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini. Cimitirele noastre din România sunt, cu mult mai cuviincios alcătuite, decât cele de aici. De câte ori n-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Matei XXIII 23-25). Din cuvintele: "Pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați nefăcute!" se vede îngăduința Mântuitorului în ceea ce privește bunele datini, dar și dorința, ca acestea să nu primeze legei dată de Dumnezeu, care este veșnicia și deasupra tuturor întâmplărilor omenești. Clericii anticremaționiști, când este vorba despre a discuta cremațiunea din punct de vedere religios, cred că ți-au închis gura, când îți spun: "Da! Doctrina bisericii și nici canoanele nu opresc incinerarea umană însa ... se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
una dintre acestea, el nu ar "atinge-o", iar imaginea miliardelor de ani-lumină ar fi o reprezentare cu totul neînsemnată sau, mai bine zis, total nepotrivită pentru a da o idee despre distanța infinit de infinită care le separă pentru veșnicie. Una alături de cealaltă, una "dedesubtul" celeilalte, fortăreața și linia electrică nu se dispun în acest fel decât în interiorul unei unități care este cea a unei sensibilități. În calitate de auto-afectare a ek-stazei exteriorității, sensibilitatea este prin esență individuală, deoarece auto-afectarea constituie ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de restaurare, imense dâre albicioase de stuc și ciment își întind tentaculele monstruoase, semănând dezolarea și oroarea acolo unde până mai ieri străluceau tonalitățile sclipitoare ale fragmentelor de sticlă șlefuită și pietrelor colorate. Scenele sfinte sunt literalmente ciopârțite, lipsite pentru veșnicie de sens și de viață, cercul care figurează în jurul Pantocratorului inelul celest este sfâșiat, fragmentele aurite ale mozaicului marii cupole sunt în parte desprinse, înlocuite de aceste suprafețe goale care desenează pretutindeni, dedesubtul bolților, în interiorul trompelor, de-a lungul arcelor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]