1,781 matches
-
risipit pe un cer diabolic, Ascuns-a în slove a patimii cheie. De vrei nemurire, ți-e soarta despotul - O lege infamă și aspră-a naturii; Să cauți amorul la granița urii Desfide nimicul, dar poate fi totul! E somnul veciei cumplită pedeapsă, De gene se-anină constant amintirea, ... Citește mai mult (dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu) Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge,Prin urme de stele, ubicuul astruîși reazemă umbra de veșnic sihastru,Sfidând orizontul. Tăcerea îl
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Captiv risipit pe un cer diabolic,Ascuns-a în slove a patimii cheie.De vrei nemurire, ți-e soarta despotul -O lege infamă și aspră-a naturii;Să cauți amorul la granița uriiDesfide nimicul, dar poate fi totul!E somnul veciei cumplită pedeapsă,De gene se-anină constant amintirea,... XX. NU AM CUVINTE..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. Nu am cuvinte, astăzi, să descriu În amănunt, ce simte un mort-viu, Câte zăpezi în suflet
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
sorții ai rupt orice lacăt, și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești, inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt. N-am vrut să te încui în pieptul meu defel, oricum, de vii sau pleci, aici ești pe vecie, de vrei, în taină, să-mi fii sau nu, mie, fidel, ușa spre inima-mi aprinsă e unsa cu... tefericie Dar, de vrei din om cinstit, un hoț să fii, bogata-mi inima, far’ scrupul, vei răni Sonnet 48 How
SONET 48 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381352_a_382681]
-
fiecare s-a luptat cu avânt și spor De la Mama Străbună. Vuiet cumplit, prăpăd pe măsură Piereau colonii, ca vântul pustiu Intr-o fugă nebună. Pierit-au ei... pierit-au cu toții Păgâni și coloni de Țară Strabună Și duși pe vecie și fum de nălucă În zarea cea lungă. Poporul din Vale E liber acum și așa o să fie Cât Unicul Dumnezeu Cel Veșnic și Bun Îl va ține ține pe Glie. Zamolxe Părinte Străbun, le-a spus Celor din Vale
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
din 30 ianuarie 2017. • Orice început stă sub semnul îndoielii. Succesul cere timp! • Naivilor poți vinde toate sorturile de minciună. Capul dacă-i patrat, de ce trebuie scalpat? • Greu de știut cui i-e bine, celui rămas sau celui pe lumea veciei plecat... • Funcția are lipici. Cu cât stai mai mult în ea, cu atât mai dificilă este despărțirtea. Mor atâția de bătrînețe, de boli, de catastrofe și accidente și totuși omenirea sporește! • Sub pojghița subțire a adevărului se strecoară mormane de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
Pămînt? Citește mai mult • Orice început stă sub semnul îndoielii. Succesul cere timp!• Naivilor poți vinde toate sorturile de minciună.• Capul dacă-i patrat, de ce trebuie scalpat?• Greu de știut cui i-e bine, celui rămas sau celui pe lumea veciei plecat...• Funcția are lipici. Cu cât stai mai mult în ea, cu atât mai dificilă este despărțirtea.• Mor atâția de bătrînețe, de boli, de catastrofe și accidente și totuși omenirea sporește!• Sub pojghița subțire a adevărului se strecoară mormane de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
EȘTI Nu îți vorbesc, doar te privesc, Întind privirea către tine Ca într-un joc copilăresc Din care tinerețea vine, Eu nu îți cânt, doar te ascult Cum fredonezi cu stângăcie Iubirea pierderii-n tumult, Un fel de viață pe vecie, Eu nu te-ating, te- aștept să fii O dăruire în amurg, O plăsmuire-a celor vii În clipele ce nu se scurg, De ce aș mai vorbi în cânt, De ce atingerii lumești Să te predau facil în gând, Când noi
SUNTEM CEEA CE EȘTI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381485_a_382814]
-
vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa de pândă și sturlubatici se fugăreau încolo și-ncoace. Minune li se părea jocul pe gheață, de-ar ține hârjoana o vecie! Dar ce să vezi, nenorocul îi paște! Mezinul se prinde ostatic într-o vicleană crevasă apărută ca prin farmec c-un zgomot pătrunzător. Se sperie tare! Se-agită! Dar n-are putere să iasă! Cel mare, crezând că e-o
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
care ar fi avut o astfel de îndrăzneală. Acest rege avea o singură mare teamă: teama de vrăjitoare. Se zvonea că, pe vremea când fusese prunc, o bătrână vizitase palatul părinților săi, prezicând că o vrăjitoare îl va transforma pe vecie. Regele de atunci, tatăl său, dăduse poruncă să fie prinse toate vrăjitoarele din regat și să li se dea foc, sperând că așa, vorbele bătrânei nu vor avea cum să se adeverească. Cu toate acestea, tânărul rege nu putuse scăpa
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
zilnic tu mă pierzi, Pentru că-n nebunia clipei n-ai timp să mă dezmierzi, Eu te iubesc pe tine, nu ce-ai putea a fi, Eu nu sunt plăsmuire din verbul a iubi, Sunt doar o dăruire- a ofrandei pe vecie Din gustul de iubire al tău pe veșnicie, Pentru c-a fost o clipă de timp ce s-a oprit, Magie dăruită nouă de către infinit, A fost secunda-n care tu fără mine mori, Iubirea purtătoare a miilor de sori
UN IDEAL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381497_a_382826]
-
îți poruncesc? Cel ce o va lua de soție pe fata mea cea mare trebuie să răpună Balaurul de Foc, iar cel care te va lua pe tine de soție, va trebui să răpună Vrăjitorul Întunericului. - Atunci, vom rămâne pe vecie nemăritate! - Prostii, rosti împăratul, oricum, până ce vă sosesc pețitorii nu aveți voie să mai părăsiți palatul. Mezina se retrase în camera ei. Peștișorul auriu zbură spre ea și i se așeză pe umăr, iar floarea începu să cânte încetișor un
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
un tărâm în care nici omul nu știa De existența morții iar soarta îl iubea, Trăia în clipele ce se scurgeau curat, O blândă preafrumoasă fată, a Clipei Împărat, A cărei mamă nu murise la a ei născare, Trăia pentru vecie într-un boboc de floare. Prințesa clipelor mergea-n piciorul gol, Pe un cadran de ceasuri, pe spatele-i un stol De păsări ce-i purtau ca trenă, infinitul, Pe care “neiubitul” caligrafia “iubitul” Și vine vreme-n care de
PRINȚESA CLIPELOR de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381521_a_382850]
-
Încep să strige-n beznă, că-n lumea de păcate, Ei n-or pleca să-și poarte în luna cea de miere, Pe un pământ de patimi, uitarea în durere, Ea n-avea să trăiască afară de ursitul, Iubirea-i pe vecie îi este infinitul, O dată doar s-au întâlnit și s-au atins, Atunci, în prima zi când pe pământ a nins, Să moară,- fără ea nici timpul nu există Gândește, însă dispariția ei, atât de tristă Până și-n vise
PRINȚESA CLIPELOR de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381521_a_382850]
-
sorții ai rupt orice lacăt, și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești, inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt. N-am vrut să te încui în pieptul meu defel, oricum, de vii sau pleci, aici ești pe vecie, de vrei, în taină, să-mi fii sau nu, mie, fidel, ușa spre inima-mi aprinsă e unsă cu... tefericie Dar, de vrei din om cinstit, un hoț să fii, bogata-mi inimă, făr’ scrupul, vei răni Sonnet 48 How
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
sorții ai rupt orice lacăt,și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești,inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt.N-am vrut să te încui în pieptul meu defel,oricum, de vii sau pleci, aici ești pe vecie,de vrei, în taină, să-mi fii sau nu, mie, fidel,ușa spre inima-mi aprinsă e unsă cu... tefericieDar, de vrei din om cinstit, un hoț să fii,bogata-mi inimă, făr’ scrupul, vei răniSonnet 48How careful was I
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Versuri > Omagiu > CÂNTEC PENTRU UNIRE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului -Restituiri- Motto: Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română, Niciodată nu mai fie De acum până-n vecie Hora strâmbă a mâniei Pe pământul României! Hai să ne unim, române, În același Dor străbun, Noi ne ducem, el rămâne Veșnic pe acest tărâm! Nu auzi duios pe hartă Glasul inimii cum plânge? Nimeni să nu mai despartă Frații
CÂNTEC PENTRU UNIRE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374315_a_375644]
-
Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SLĂVITE, MĂ IARTĂ Slăvite, mă iartă că zile de-a rândul Trăind fără Tine, am fost rătăcit! Greșit-am adesea, cu fapta, cu gândul, De azi, pe vecie la Tine-am venit!. Eu simt, când o mână întins-ai spre mine, Prin multe trecut-am ușor! Lumina ce-o văd, de la Tine ea vine, Slăvite, mă iartă! Tu ești iertător!. Cât viață îmi dai, voi trăi-n rugăciune
SLĂVITE, MĂ IARTĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374543_a_375872]
-
Cu sânii, potire de crin, Pe care atâția bărbați îi admiră, Iar mie...ca pictor, O adâncă iubire-mi inspiră. Sub umbrele blândului asfințit, Ești mândră și ciudată, Ți-e inima arzândă, Și trupul ți-e de jar. Rob pe vecie, ursit făpturii tale, Mă-nchin Ca-ntr-un templu Și-mi plec privirea În fața ochilor tăi limpezi, Plini de dorinți eterne. Referință Bibliografică: DE ZIUA FEMEII / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II, 02 martie 2012
DE ZIUA FEMEII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374554_a_375883]
-
guri preamărite Ce emanau duhori în milioane de nasuri Inhalatorii icneau de greață dar necinstite Zâmbete le schimonoseau fețele ca’n iazuri Cete de demoni eleganți și plini de Trufie Se întâlneau, discutau, șerpuiau, rânduiau Victimele fatalității, la întâmplare, pe vecie Nesocotind caratele umanului ce condamnau Am simțit Iluzia dându’mi târcoale M’adulmeca în amurg ca pe cina râvnită De înfometatul pornit, cu pofta crescândă Să’și afle limanul diperării departe în ispită Cu pliscul ascuțit Perfidia mi’a pus
CAPITAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374572_a_375901]
-
ocheade spectrale de gheață, ne face provocator cu ochiul din pagodele extragalactice ale enigmelor eclozate ilogic în arce de optim nadir. Când își rotește intermitența-i bizară în pulsațiile strălucirii lui efemere, ne propulsează absent interesele în golul spațiului-timp din vecie, mai mult decât toate simfoniile cosmice de raze, absorbite prin tunurile mute ale telescoapelor care doboară nocturn fructele secrete ale stelelor, dar care niciodată nu pot doborî incendiile geniale ale quasarului, astrul cel mai bogat în superenergii ș-n serii
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
CERUL PATRIEI Nu numai cerul țării noastre ne aparține-ntreg privit, dar chiar și cosmosul e-al țării, cât ține-ntreaga Românie! el Patria ne prelungește pe verticală-n infinit, în spațiu și în timp menind-o să dăinuie întru vecie! LINIȘTE COSMICĂ Haideți să ascultăm tăcerile cosmice, liniștea blândă a cerului senin și-a Universului pașnic, așa cum fac florile înainte de-a răsăpândi parfumul, așa cum fac fluturii înainte de-a zbura, așa cum fac privighetorile înainte de-a cânta... Lăsați o
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
mântuiri. (ziarul „Timpul” din 10 mai 1881). Aveți, în încheiere, un mesaj de adresat românilor autentici (atâția câți au mai rămas), un mesaj pentru România profundă? Gândiri de-o nobilă, naltă răscoală: Întoarcerea la fire și dreptate. (Demonism). Viața în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc! (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Vă mulțumesc și vă urez Veșnicie fericită în continuare! Referință Bibliografică: Interviu cu Mihai
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
adună hergheliile verzi Pierdute prin mlaștini, Prin cântec de flaut, Necunoscut străvechilor băștinași. Întorc pe toate fețele Paleta, penelul, Căutând o nuanță Care să picteze Cât mai real meiul. Au nevoie, hergheliile mele De acest tain, Altfel ar rămâne Pentru vecie rebele, Îngropate în pustiul hain. Când zorii își deschiseră geana Și ploile roșii Își opriră înghețul, Aflai secretul. Și, iată cum, căluții mei Învățară să caute, În chemare, răsfățul! ÎNCENUȘARE Îmi curge lavă peste amintiri. Fumul vulcanic mă face să
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
cu stihuri grele, nefiresc? Ce-ar fi un... cimitirizant, cibiliscopic, Incloșcovizatoriabil... să folosesc În niște poezii? N-ar fi cumva utopic Să mă și mir de ce ele nu se mai citesc?! Eu știu că ne-au rămas în suflet pe vecie (Îi văd pe Eminescu, pe Coșbuc, pe alții...) Prin simplitatea-n vers și în filosofie Și nu prin pompoșenii, făcând-o pe înalții ! De-asta mă-ntorc smerit la simplitatea vie, La durabilitatea cuvântului ales. Cred că oriunde-n viață
SIMPLITATEA CARE DUREAZĂ de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373479_a_374808]
-
sus, ca și în cele de jos, ba poate în cele de jos mai mult ca în cele de sus, e chemată să arate că ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă, noi avem să înfăptuim pe o vecie. Când un neam întreg gândește un singur gând și inimile a milioane de oameni palpită de o singură simțire-oare este putere omenească, care să-i poată sta împotrivă?” (Dacia Nemuritoare-Publicație Patriotică, nr. 29, Ianuarie 2016, p. 5) Străbunicul, dulcele basarabean
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]