1,315 matches
-
urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaș și oștirea?" 14. Și el mi-a zis: Pînă vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi, sfîntul locaș va fi curățit!" 15. Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, și căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfățișarea unui om. 16. Și am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat și a zis: "Gavrile, tîlcuiește-i vedenia aceasta." 17. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, și căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfățișarea unui om. 16. Și am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat și a zis: "Gavrile, tîlcuiește-i vedenia aceasta." 17. El a venit atunci lîngă locul unde eram; și la apropierea lui, m-am înspăimîntat, și am căzut cu fața la pămînt. El mi-a zis: "Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfîrșitului!" 18. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
strigat și a zis: "Gavrile, tîlcuiește-i vedenia aceasta." 17. El a venit atunci lîngă locul unde eram; și la apropierea lui, m-am înspăimîntat, și am căzut cu fața la pămînt. El mi-a zis: "Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfîrșitului!" 18. Pe cînd îmi vorbea el, am căzut cu fața la pămînt leșinat. El m-a atins, și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. 19. Apoi mi-a zis: "Iată, îți arăt ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
am căzut cu fața la pămînt leșinat. El m-a atins, și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. 19. Apoi mi-a zis: "Iată, îți arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfîrșitului. 20. Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații Mezilor și Perșilor. 21. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat. 22. Cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
sfinților. 25. Din pricina propășirii lui și izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți, și se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mîini omenești. 26. Iar vedenia cu serile și diminețile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluiește vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate." 27. Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat, și mi-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți, și se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mîini omenești. 26. Iar vedenia cu serile și diminețile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluiește vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate." 27. Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat, și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa. $9 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluiește vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate." 27. Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat, și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa. $9 1. În anul dintîi al lui Dariu, fiul lui Ahașveroș, din neamul Mezilor, care ajunsese împărat peste împărăția Haldeilor, 2. în anul dintîi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
și îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfînt al Dumnezeului meu; 21. pe cînd vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie, și m-a atins în clipa cînd se aducea jertfa de seară. 22. El m-a învățat, a stat de vorbă cu mine, și mi-a zis: "Daniele, am venit acum să-ți luminez mintea. 23. Cînd ai început tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
am venit acum să-ți luminez mintea. 23. Cînd ai început tu să te rogi, a ieșit cuvîntul, și eu vin să ți-l vestesc; căci tu ești prea iubit și scump. Ia aminte dar la cuvîntul acesta, și înțelege vedenia! 24. Șaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispășirea păcatelor, pînă la ispășirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii veșnice, pînă la pecetluirea vedeniei și proorociei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
acesta, și înțelege vedenia! 24. Șaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispășirea păcatelor, pînă la ispășirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii veșnice, pînă la pecetluirea vedeniei și proorociei, și pînă la ungerea Sfîntului sfinților. 25. Să știi dar, și să înțelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), la Cîrmuitorul, vor trece șapte săptămîni; apoi timp de șaizeci și două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
1. În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvînt lui Daniel, numit Beltșațar. Cuvîntul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvîntul acesta, și a priceput vedenia. 2. "În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămîni am fost în jale. 3. N-am mîncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, și nici nu m-am uns deloc, pînă s-au împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită, și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. 7. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși, au fost apucați de o mare spaimă, și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8. Eu am rămas singur, și am văzut această mare vedenie. Puterile m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși, au fost apucați de o mare spaimă, și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8. Eu am rămas singur, și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, fața mi s-a sluțit, și am pierdut orice vlagă. 9. Am auzit glasul cuvintelor lui; și pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pămînt. 10. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, și am ieșit biruitor acolo lîngă împărații Persiei. 14. Acum vin să-ți fac cunoscut ce are să se întîmple poporului tău în vremurile de apoi. Căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate." 15. Pe cînd îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pămînt, și am tăcut. 16. Și iată că cineva care avea înfățișarea copiilor oamenilor, s-a atins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
am plecat ochii în pămînt, și am tăcut. 16. Și iată că cineva care avea înfățișarea copiilor oamenilor, s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, și am zis celui ce stătea înaintea mea: "Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază, și am pierdut orice putere! 17. Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit, și nu mai am nici suflare!" 18. Atunci, cel ce avea înfățișarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
după cîtăva vreme, după cîțiva ani, va porni în fruntea unei mari oștiri bine înarmate. 14. În vremea aceea, se vor ridica mulți împotriva împăratului de la miază-zi, și o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia; dar vor cădea. 15. Împăratul de la miază-noapte va înainta, va ridica întărituri, și va pune mîna pe cetățile întărite. Oștile de la miază-zi, nici chiar floarea oamenilor împăratului, nu vor putea să țină piept, nu vor avea putere să se împotrivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
mângâiere pe frunte, m-a făcut să tresar... Liniștește-te, dragule! Dumnezeu cu tine! Trezeștete!... Cu greu am întredeschis ochii. Aplecat părintește asupra mea, ședea bătrânul călugăr. Îmi ștergea cu o năframă broboanele de sudoare de pe frunte... Iar ai avut vedenii, fiule? Iar n-ai avut un somn liniștit. Ce te tulbură? Am deschis ochii de-a binelea. Bătrânul s-a așezat pe marginea crivatului și m-a îndemnat: Te ascult, fiule! Descarcă-ți sufletul, că ai să te simți mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
priveliște. Apoi cu chipul înviorat de răcoarea apei și cu gânduri limpezi, mă îndreptam spre colțul cu iarbă al grădinii, dar... minune! Ori mi s-a părut la prima vedere ori ceea ce vedeam era realitatea pură! Nu! Nu era nici o vedenie, ci pe lăicerul de pe iarbă ședea cineva... Cine poate fi? Călugăr nu-i. Atunci cine-i? În timp ce îmi puneam asemenea întrebări, mă apropiam de locul cu pricina și... nu mică mi-a fost mirarea când ființa din fața mea și-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. 16. Ci casa ta și împărăția ta vor dăinui veșnic înaintea Mea, și scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie." 17. Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta. 18. Și împăratul David s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: "Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt? 19. Și încă atît este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
lumina unei lanterne. —Rachel, a zis ea, e timpul să te scoli. în cameră era întuneric beznă și un frig de înțepeneai, iar eu n-aveam nici cea mai vagă idee cine era femeia aia. Am hotărât că probabil aveam vedenii, așa că m-am întors cu spatele și am închis din nou ochii. Haide, Rachel, mi-a șoptit ea ceva mai tare. Să n-o trezești pe Chaquie! Numele ăsta m-a trezit brusc la realitate. Nu eram în patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte severă și s-a îndepărtat. Se părea că nu prea făcusem progrese în ceea ce privea proiectul meu de a deveni cea mai bună prietenă a Helenkăi. Cum stăteam în picioare lângă ușă, mi-am spus că am, cu siguranță, vedenii, căci tocmai observasem apărând lângă casa scărilor un picior încălțat într-o cizmă masivă. Picior care a fost urmat de încă nouă. Cinci uriași veneau către mine: Cinci uriași îmbrăcați în blugi, pletoși, înzorzonați și înzestrați cu mai multe cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
colț și să-ți iau o cafea de-acolo, s-a oferit el. Sau ce zici de-o bere? Avem bere din belșug. Oare de ce nu mă surprinde chestia asta? a întrebat Brigit sec. Bine, dă-mi o bere. Am vedenii? Brigit luase în mână o haină de piele pe spatele căreia scria „Whitesnake“. A clătinat din cap aproape cu tristețe, apoi a zis: —în ce an suntem, Luke? Spune-mi doar în ce an suntem? Era doar o chestiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dacă mă prind că mai fur bere, mă dau afară. Ăăă, nu, Helen, e în regulă, am sărit eu simțind că mor de rușine. Eu vreau o Cola dietetică. Helen s-a holbat la mine de parc-ar fi avut vedenii. —COLA dietetică? Numai cola dietetică? Nu, să știi că tequila nu e chiar așa de rea. Se poate să-ți dea o criză mică de schizofrenie, dar asta trece. —Mulțam, Helen, am murmurat eu. Dar Cola dietetică e foarte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea, mâinile tremură, crispate pe volan. Privește înapoi, să revadă fantoma. Da, vedenia persistă: un bărbat gol, pe pragul ușii. Chiar domnul Dominic, aiuritul ăla de la hotelul TRANZIT!... cum să nu-l recunoști. Apariția zgomotosului vehicul nu îl tulburase. Șoferul frânează, oprește, stinge farurile, să se dezmeticească. Strada dispare. Tăcerea aceeași, fără sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Străzile pline, zâmbetele copilărești ale pacienților pe care i-a întâlnit acolo, în sălile de așteptare ale adevărului.Purtătorii bizarei incubații, frumoșii nebuni ai marilor dezastre, sarea pământului, cavalerii ultimi ai normalității, cum spune doctorul Marga. Coduri complicate, coșmaruri, migrene, vedenii, lacrimi, leșinuri ale normalității, susține nebunul care face pe doctorul nebunilor. Cum să-i recunosc, să-i opresc, să-i însoțesc apoi acasă, să fiu seara asta doar al lor, cu ei... să-i pot aduna, unul și încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]