999 matches
-
surpriză" privitoare la asocierea acestora: (15) Câștigătorii au primit diplome, mâncare, jucării, dar și vizite gratuite la Spitalul clinic veterinar "Marco Vet" ("Cotidianul", 23.VI.2008) (16) Mai mulți monahi, publiciști creștini, dar și câteva organizații nonguvernamentale au cerut cu vehemență caterisirea mitropolitului Corneanu ("Cotidianul", 07.VII.2008) (17) Google Health, fișierul medical mondial. Serviciul permite utilizatorilor accesarea fișelor personale, dar și alegerea medicului ori consultarea literaturii de specialitate (Titlu-subtitlu de articol, EZ, 20.V.2008) (18) Dacă dați o fugă
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
planul de asistență americană pentru redresarea Europei” (E.R.P. European Recovery Program), cunoscut sub numele de Planul Marshall, care venit atât de curând după Doctrina Truman, a părut sovieticilor ca legat în mod deliberat de aceasta și l-au respins cu vehemență. Ajutorul era destinat tuturor țărilor europene, inclusiv Uniunea Sovietică și statelor satelite ei. Scopul său era declarat ca fiind salvarea și stabilizarea economică a Europei slăbite de război printr-un program de finanțare complex. Lansarea Planului Marshall a determinat Ankara
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
săraci și obidiți. Sluga Tănasie, credincios și harnic, e acuzat pe nedrept că a furat banii stăpânului. În mod previzibil, conform rețetei ideologice a anilor ’50, în închisoare el va intra în contact cu ideile socialiste ale unui muncitor lipovean. Vehemența autorului se îndreaptă spre slujitorii Bisericii, spre intelectualii satului sau spre administrația maghiară. Ceva mai reușit și cu mai puține clișee, romanul Sub pajura împărăției are acțiunea situată în ambianța tulbure a anilor premergători primului război mondial. Oarecum mai nuanțată
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
umanitarism vag, cu elanuri idealiste și infiltrații mistice - credința unui cărturar bătrân, cumpătat și evlavios. Simpatia lui se îndreaptă spre țăranul obidit (Socoteala, La arie) și spre intelectualul cu iluziile spulberate. Dar compasiunea și înduioșarea se preschimbă în sarcasm și vehemență (poezia 1907) când vine vorba de instituțiile vremii, de la monarhie (pamfletul Auri sacra fames), justiție, școală până la armată, cu ororile ei. Modul critic al lui V. este pamfletul, care poate lua forma alegoriei, și mai ales portretul satiric, șarja fină
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
după comunism o să urmeze raiul pe pământ, dar nici că lumea avea să devină o cloacă mai puturoasă decât prima. Consider viața care mi-a mai rămas de trăit o condamnare, însoțită de-o dezamăgire inimaginabilă.” Nota sarcastică își pierde vehemența când intră în scenă prietenii din America, români stabiliți acolo care vin să-și revadă patria. Prezentarea grafică barochizantă a cărților este realizată de Romulus Vulpescu. SCRIERI: ș.a.m.d., București, 1969; Rămas-bun, București, 1975; ed. (Rămas-bun casei părintești), București
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
Războiul Rece* comuniștii occidentali își mobilizează intelectualii - în Franța, Mounier, Sartre, Merleau-Ponty, Benda - în lupta pentru pace*. Raymond Aron denunțând acest moment folosirea unui „dublu standard moral” conform căruia ei influențează crimele staliniste, calificate ca imperfecțiuni provizorii, și denunță cu vehemență nocivitate substanțială pe care ar întruchipa-o SUA, acuzele de atrocități imaginare. Stigmatizând maccarthysmul, Sartre declară: „America a turbat” și conchide: „Orice anticomunist e un câine”. Folosirea subversivă a propagandei „pacifiste” reapare ori de câte ori Occidentul rezistă ofensivelor sovietice. Introducerea „realismului socialist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ordine este în mod necesar echivalentă cu statu-quoul existent la un anumit moment. Astfel, securitatea colectivă a Ligii Națiunilor urmărea păstrarea acelui statu-quo teritorial existent la momentul înființării acesteia, în 1919. Dar deja în 1919 anumite state se opuneau cu vehemență acelui statu-quo teritorial - statele învinse în primul război mondial, dar și Italia, care se simțea lipsită de anumite roade promise ale victoriei. Alte state, precum Statele Unite și Uniunea Sovietică, erau în cel mai bun caz indiferente față de acest statu-quo. Pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
există o pată de mîncare în colțul de sus, în timp ce a treia are scrum de țigară și, iarăși, un cerculeț de cafea pe ea! Uitîndu-te la toate acestea crezi că ai în față o narațiune - deși desenatorul o neagă cu vehemență. Acest exemplu, deși straniu, încearcă să atingă un punct fundamental, dar problematic, al naratologiei. Perceperea conexiunilor neîntîmplătoare într-o secvență evenimențială este prerogativa destinatarului: este inutil pentru oricine (de exemplu, pentru povestitor) să insiste că are în față o narațiune
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
El pretinde că cititorul proiectează sau reconstruiește, pe baza textului, un fel de versiune abstractă a autorului. Este bine știut că această versiune nu este însuși autorul; ar putea fi chiar o imagine pe care autorul real o respinge cu vehemență, sau care este fie flatantă, fie disprețuitoare. Nu este totuși clar dacă autorul implicat reprezintă un nivel distinct în structura narativă. Putem utiliza acest concept pentru a ne referi la imaginea lui Faulkner extrasă din Zgomotul și Furia (cu siguranță
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cei care privesc mai mult la televizor au tendința de a se conforma acestei lumi, pe care ei o cred reală 103. Ei se vor comporta ca victime, vor deveni cu ușurință manipulabili, lipsiți de originalitate, îi vor respinge cu vehemență pe cei marginali, vor reclama pedepse severe pentru rebelii de orice ordin 104. Căci violența prezentată în toate programele nu produce direct violență ci, din contra, o nesiguranță, o slăbiciune și, de aici, chiar o înclinație către valorile cele mai
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
care să impună Încă o dată respect marii mase de cititori, atenți și solidari ca niciodată cu noii „maeștri ai condeiului”?! Da, e adevărat, acest „front comun” s-a realizat mai mult prin presiunea inabilă și brutală a cenzorilor sau datorită vehemenței revistei lui E. Barbu și Vadim Tudor, Luceafărul, care, În spiritul trist-revanșard al autorului Groapei, un prozator autentic, s-a Înregimentat În falsul „elan patriotic” al regimului, ultima diversiune ceaușistă și, ciudat, prima mișcare populistă În politica românească, ce continuă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
este nașterea noastră, nu moartea” etc. -, că, oricum, nepunând preț pe ivirea sa În această lume, Îl afectează cu atât mai puțin unde a avut aceasta loc! Și totuși Îl afecta, cum o spuneam și cum o știm, cu o vehemență neîntâlnită; și, dacă În tinerețe, această vehemență se turna În forme mai „obiective” ale ideilor despre specificul național, soarta României, criza, mizeriile și „misia” ei, ca și mijloacele extreme de a ieși din acest „impas istoric, destinal” - vezi Schimbarea la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oricum, nepunând preț pe ivirea sa În această lume, Îl afectează cu atât mai puțin unde a avut aceasta loc! Și totuși Îl afecta, cum o spuneam și cum o știm, cu o vehemență neîntâlnită; și, dacă În tinerețe, această vehemență se turna În forme mai „obiective” ale ideilor despre specificul național, soarta României, criza, mizeriile și „misia” ei, ca și mijloacele extreme de a ieși din acest „impas istoric, destinal” - vezi Schimbarea la față a României -, la Paris, adult fiind
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
obiective” ale ideilor despre specificul național, soarta României, criza, mizeriile și „misia” ei, ca și mijloacele extreme de a ieși din acest „impas istoric, destinal” - vezi Schimbarea la față a României -, la Paris, adult fiind și Îmbătrânind, a Întors această „vehemență” contra originii sale, a matricei care „l-a făcut posibil”, pe el și acea energie spirituală unică, nestinsă până În momentul acelui „adio” nu de la lume, ci de la luciditatea sa diurnă și complicată, când, ca un plod, s-a refugiat Încă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În mod normal, cartea ar trebui să stârnească spiritele; altfel spus, comandoului antieminescian, e nevoie să i se opună o campanie a adevărului. Deocamdată, însă, din păcate, Theodor Codreanu e lăsat să facă figură singulară, e drept cu o rară vehemență luptătoare. Începutul s-a produs încă din Modelul ontologic eminescian unde se atrăgea atenția, în Argument, despre înmulțirea detractorilor lui Eminescu după 1989. "În avalanșa de etichetări de care s-a "bucurat" Eminescu, în ultimii ani, următoarele revin cu obstinație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și T. Arghezi până la Constantin Noica și Nichita Stănescu". Vajnic apărător al întinsului domeniu eminescian, cuprinzând deopotrivă lirica și ziaristica, Theodor Codreanu ia atitudine ori de câte ori vreun intrus pătrunde în acest perimetru sfințit de cele mai nobile idei. Tocmai de aceea vehemența sa este explicabilă, fiindcă cei vizați emit judecați de valoare fără să aducă în sprijinul afirmațiilor probe concludente. Autorul se ridică astfel împotriva "dilematicilor", dar și a unor "fețe subțiri" cum ar fi H.-R. Patapievici, filosoful postdecembrist care susține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cursiv. Căci ce poate fi mai ispititoare decât o bună controversă, intelectuală decentă în pofida acidității ei? Polemistul nostru nu-i viforos ca Eminescu, nici neguros subiectiv ca G. Ibrăileanu, nici "imperturbabil" ca E. Lovinescu. Reacțiile lui per contrariam, repet, au vehemență temperată, argumentația permanentă și vioiciune stilistică. Să mergem la exemple. Campaniile demarează cu un text din 1966, când autorul era student (dar ele, textele, nu urmează o strictă ordine cronologică, n-am înțeles din ce anume rațiune). Acest text de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este un învingător, un om fericit, chiar fără popularitatea zgomotoasă a "confraților" atât de implicați în mișcarea literară cea de toate zilele. Deși în aparență arată o molcomie vecină cu placiditatea, e un lucid care ascunde destulă afectivitate și o vehemență de polemist pur-sânge, departe de inhibițiile provinciale. Atuurile sale sunt: informația bogată până la erudiție o intelectualitate deopotrivă emoțională și analitică -, ritm stilistic adecvat, între vioiciune și deliberare bine temperată. Cu manuscrisul recentei cărți, Fragmentele lui Lamparia, Theodor Codreanu umblă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ultimul ocupant fanariot", scrie cea mai curată limbă română, oferă opere de căpătâi literaturii române, semnează pamfletul pomenit Un patriot român. Ceea ce a ironizat el a fost demagogia patriotardă, românismul de paradă, pe care și Eminescu le-a condamnat cu vehemență, iar mai încoace naționalistul Cioran s-a îndurerat de "neantul valah". Dacă naționalismul lui Eminescu este în afară de orice discuție, să vorbești despre "naționalismul lui Caragiale", cum o face Theodor Codreanu, pare de-a dreptul șocant. Sunt aduse dovezi care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eminescianismului de fond al culturii și spiritualității române, dar și identificarea și condamnarea fenomenelor de substituție, de ocultare a identicului în favoarea simulacrelor și erzațurilor parazitare. Neabătut în convingerile unui naționalism "în marginile adevărului" de sorginte eminesciană, fără însă patetismele și vehemențele de limbaj ale unor emuli de circumstanță, atent la nuanțe, cu răbdare și cu o minuție de ascet, autorul deschide ușile pe care alții din frică? din lașitate? din oportunism? le ocolesc cu prudență ori le zidesc cu bolovanii falsurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-i ce avea mai scump: cetățenia românească." De altfel, se zice că poziția de la Congresul XIV, fie și numai schițată, ar fi grăbit căderea dictatorului. Dincolo de raptul teritorial, Ceaușescu nu s-a sfiit să abordeze explicit, chiar cu o anume vehemență (la prima întâlnire cu Brejnev), chestiunea Tezaurului, rămasă până acum într-un ridicol stand-by: o tot "analizează" o Comisie Mixtă care... tace. Cartea lui Th. Codreanu oferă, în a doua ei jumătate, o analiză profundă și exactă a evoluției problemei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
3. Activitatea informativă/contrainformativă Încă de la începutul anului 1919, trupele române s-au confruntat cu probleme de ordine, de siguranță și de coabitare cu militarii din statele vecine, în toate regiunile alipite. În Banat, trupele sârbe au continuat „cu aceeași vehemență atrocitățile” asupra populației române. Datele furnizate de agenții 32 și 46 către Serviciul de Informații Politice și Propagandă din Secția Informații au dat ca exemplu bătaia administrată tuturor bărbaților din comuna Nadăș, sub pretextul stricăciunilor provocate în zilele Unirii cu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
tare, pentru toată sala, țiganii, am insistat, vă țin eu locurile dacă trebuie, se doarme, nu fumați, vă rog, aici! multă vreme ca să încetez atacurile contra preoților, începînd de la cel din satul meu, imprudent, generalizarea ai purtat-o doar ca vehemență, și mai era și crucea, pe care o face un meseriaș, de ce să ne închinăm la ea! sola fide! ce idol, ce tradiție, ce Sfînta Tradiție, sola scripta! sfinți nu, sola gratia! ziua a șaptea da! biciul cu șapte plesnete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fiind că era singura putere comunistă, era de datoria partidelor comuniste de pretutindeni să fie loiale în primul rînd intereselor sovietelor. Avînd un astfel de program, Kominternul a stîrnit bineînțeles multe suspiciuni în rîndul celorlalte guverne. Liderii sovietici refuzau cu vehemență să-și asume răspunderea pentru acțiunile Kominternului, declarînd că acesta era o organizație independentă fondată întîmplător pe pămînt sovietic. Caracterul evident fals al acestor declarații nu făcea decît să mărească suspiciunile. Kominternul era programat să se întrunească anual, dar au
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
alte delicte, au fost înregistrate "121 de cazuri de viol, dintre care 111 au fost urmate de crime, și 1.204 de jafuri însoțite de agresiune." Spre deosebire de alte regimuri care aveau o poziție mai slabă, oficialii iugoslavi au protestat cu vehemență, dar personal și neoficial. Acuzațiile îl nemulțumeau foarte mult pe Stalin, care i-a declarat unei delegații iugoslave că nu vedea cum te puteai plînge dacă un soldat rus, după ani de luptă, "se distra cu o femeie" sau punea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]