1,883 matches
-
grădine Și când pământul se cocea Pe vatra fericirii Iar sufletul nostru ardea În liniștea gândirii . Dar lungă cale a trecut De când gândesc aiurea Că nu pricep ce am făcut Și unde mi-i iubirea! De-aceea poate scumpă stea Veninul mă pătrunde, De-aceea tu din calea mea Dispari în alte unde , De-aceea codrul stă plecat În patima uitării, De-aceea fierbe în oftat Singurătatea zării... Și tot de-aceea am să plâng La ceas oprit de moarte, Să
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Poet nebun, degeaba ai talent, De-l folosești să scrii doar invective Acelora ce nu îți dau motive, Ci numai te ignoră permanent. Din turnul tău de fildeș torni veninul, Oricui nu-ți intră fix pe calapod - Simți instinctiv că ești mare nărod, Iar scrisu-ți zgândără mai tare chinul. Ți-e muza năzuroasă și-ți inspiră, Când capodopere și când gunoaie - Tu faci ce faci și-o faci mereu de
POET NEBUN! de NELU PREDA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373592_a_374921]
-
un parazit de când am gustat fructul otrăvit, oferit de tine. Sera: Astăzi nu o să mai guști niciun fruct otrăvit. Nu mai împart cu tine merele. Malu: Nu mai este nevoie să împarți cu mine nimic. Ai împărțit cândva cu mine veninul și de atunci mă zbat în pânza morții până se topește în mine orice urmă de energie și atunci el mă soarbe lacom. Sera: Care el? Ce pânză a morții? Malu: Cel pe care l-am zărit în umbră întinzând
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Fructul geme sub povara pantofului.) Plânge. Cântă a durere. (Apasă mai tare.) Când Dumnezeu a făcut mărul l-a creat și pe șarpe. Nu i-a lăsat calea liberă spre soare. Mărul a ales greșit, iar șarpele și-a dizolvat veninul în sâmburele vieții. (Ridică talpa de pe fructul strivit. Îl privește cu atenție, pe urmă se apleacă spre el și ia câteva bucăți.) S-au risipit jumătățile după cădere. Plâng după întregul de ieri, dar nu-și mai pot aduna sufletul
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
știu nimic. Am știut totul. Prietenul meu din umbră mi-a spus tot. Fiecare fir rupt mă durea, dar ei nu vedeau lucrul acesta. A fugit din pânza mea și acum crede că este liberă. E mai legată ca niciodată. Veninul i-a anihilat rațiunea și acum o soarbe bucată cu bucată. Când va rămâne doar umbra de ea o să fie prea târziu. Se va întoarce la mine, în pânza mea, asemenea Fiului risipitor, iar eu o s-o primesc, așa, ca
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
nostrum character Pentru toți e un mister. Suntem buni, blânzi, educați, Dar ne scuipă . - Orice-ar spune, -ntre animale, Noi n-avem asemănare. Așa virtuosi mai rar! Eu sunt Asinus! Nu măgar! ” * * * - Cred c-ați înțeles deplin: Amorul propriu e venin, Ce sufletul ni-l otrăvește Și caracterul îl sluțește. - Da! Da! Da!! Am înțeles! Printre noi vedem adese Mulți ce, sigur, n-au habar Că seamănă cu un ... măgar! ................................................................................................................ 1. Baudet - nume de măgar Referință Bibliografică: Leul, Maimuța și Măgarii
LEUL, MAIMUȚA ȘI MĂGARII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371360_a_372689]
-
Numai dispreț! Dar nu mă plâng. Atunci când ai să afli... T. nu apucă să-și ducă la capăt ideea, căci F. i-o reteză: -Silă e ceea ce-mi produci. Ș-apoi, mânie. Azi rostuiesc în mine furie oarbă și venin. M-auzi? Asta nutresc în exclusivitate pentru așa părinte! Și hohoti drăcesc precum o mai făcuse. Tatăl se ridică ușor, schițând o mișcare de plecare improvizând indecizia: -Și-atunci să plec? -Întoarce-te de unde ai venit! Pe-aci ești de prisos. Hai
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
de toți din circ, pitici și clovni, femei cu barbă, animălet dresat, fachiri și câți n-or mai fi fost... -Și?! -Mi-era bine printre dânșii! Fraternizam cu ei! Dar a durat puțin! Din marea cea cu miere eu am sorbit venin! -Exact! Papila nu mă-nșeală! Acum, grozavă amăreală îmi invadează gura! De unde știe ce am simțit în momentele despre care îi vorbesc?! nedumirit se-ntreabă T. Și spune mai departe: -Aruncător de săbii la țintă fixă, vie ajunsesem. Ce mai
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
răpit un tată, chiar-nainte să-l fi cunoscut cum se cuvine! Ca replică, T. într-un halou abulic, străbate în lung și-n lat încăperea în același lamento descurajant: -Ce șuier străin îmi intră în ureche? Ce picur de venin mintea-mi vrea să-ncânte? Sunt Nimeni și Nimic! Atât! F. ridică mâinile spre cer, cu surpriză și nedumerire, urmărindu-l apoi pe T.: -Să fie-a Domnului pedeapsă?! Cum să te pierzi în lume? Și numele să-ți uiți
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
de lacrimi, supărări ca uraganele ce produc calamități terestre determină umanitatea să se transforme în bestialitate, fericirea, ca o rafală de vânt ne inundă uneori, făcându-ne împliniți, vanitatea te face mândru, trufaș, indiferent, ura te face șarpele care împroașcă venin peste tot pe unde treci, și câte și mai câte sentimente te mai stăpânesc! O fi semănând cu forma noastră umană din momentul în care ni se plămădește în trup odată cu nașterea și crește în același timp cu noi, hrănindu
CE ESTE SUFLETUL? de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371527_a_372856]
-
act de revoltă împotriva mercantilismului de orice fel. Ca un ecou parcă, răspunde finalul poemul lui Virgil Ciucă din depărtatul New York: „Sentimente de uitare/ revin doar când e senin/ te-am căutat prin Ursa Mare/ să-mi dai cupa cu venin” (Muza pierdută pag. 31) Ca de fiecare dată, coperțile I și IV, precum și grafica interioară sunt destinate poeziei ochiului, ca o netulburată și majestoasă dominantă a cotidianului, Iar Lazăr Morcan știe să dea culorii serenitatea plaiului nostru în amurg fermecător
AUGUST 2016, EDITATĂ DE LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371523_a_372852]
-
îmbrăcată numai într-o cămașă albă de pânză părea o făptură coborâtă din poveștile bătrânilor cu ielele pădurii, că părul despletit îi era răsfirat pe spate și pe umeri, iar în ochii negri se cuibărise o răceală de șarpe cu venin răscolit. Bătrâna cernită părea că-i singura care știa cu adevărat ce însemna rostul lor acolo, în dimineața de primăvară. În ochii ei jucau lumini sălbatice, amestecate cu umbrele nopții din care s-au ivit amândouă pe culmea dealului înainte de
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
o existență trecătoare funcționează cathartic la nivelul fluxului poetic. Purificarea se realizează prin suferință, iar acela care suferă este acela rămas pe pământ, în această lume „hâdă”, „de mucava”, ajuns să soarbă durerea unei vieți : „Cu câtă sete beau acest venin/ Sinteză rea între extaz și chin”(14) ; „Într-un abis de/ suferință și/ scrum./ Singur mă aflu,/ sorbind marea de-amar,/ marea Samsarei,/ marea amară și rea” [...] (24). Întrebările curg, într-o chinuitoare zbatere de a desluși un sens, de
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
haotică, în care totul pare răsturnat de la normalitate. Ne asumăm drepturi și libertăți ne mai ținând cont de reguli cândva existente, în primul rând a regulilor de bun-simț. Pierdem vremea începând să judecăm pe oricine, în orice mod, vărsăm tot veninul pe care-l avem în suflet, ura și agresivitatea ies la suprafață fără nici o jenă, fără nici un respect pentru celălalt, fără a ne impune limite de exprimare, fără a realiza că putem fi categorisiți drept mahalagii, sau chiar dacă realizăm, ne
ORDINEA ȘI HAOSUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374093_a_375422]
-
a se forma, de care avem atâta nevoie, românii s-au împărțit în două tabere. Nu mă mir, în alte părți ale lumii vedem oamenii divizați chiar în mai multe tabere! În fiecare emisiune, în numele libertății cuvântului avem parte de venin, răutate, răzbunare a politicienilor, jurnaliștii presară și ei sare și piper (mai mult piper decât sare), publicului e derutat, gradat înveninat. Filozoful, eseistul român Constantin Noica (1909-1987) întreba: „Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci
ORDINEA ȘI HAOSUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374093_a_375422]
-
tulburătoare a propriilor ape, judecătoare aspră a propriilor gânduri și simțiri, sfidătoare cu bună stiință chiar a cerului, a nemarginirii sale și a celor neștiute în clipe negre de supărări, din ceasuri grele cu tristeți adânci și amar strâns din veninul celorlalți, la fel precum furtuna întunecă chiar și ziua senină în începutul ei, doar atunci când apare în zări!... Oare nu stă toată magia sublimă a faptului în simplitatea de a fi luat prin surprindere, în timp ce emoțiile, suave în atingere, prin
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
pitice . Sunt aripa pierduta-n visare , O petala deschisă la apus , Sunt pasul ce-a urmat o altă cărare Și gândul despărțirii ce ne-a distrus. Sunt un boboc rătăcit printre spini , Un zâmbet strecurat prin suspin , Sunt iluzie și venin când clatini Amintiri și clipe, ce numai revin . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Sunt iluzie / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2150, Anul VI, 19 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SUNT ILUZIE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375558_a_376887]
-
visasem în adolescență. Fără succes mă mințisem în fel și chip, scotocind după scuze și cauze, mânată de năzuința de a minimaliza efectul produs de comportarea lui. Încercasem să înțeleg de ce trebuie să aștepți ultima picătură care umple paharul cu venin pentru a ieși dintr-o relație când, de fapt, îmi era clar că un singur strop era suficient pentru a sparge paharul și a fugi. În liniștea nopții, sedusă de logică și copleșită de tristețe, se părea că găsisem deja
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
râsul mi-e frate Când soacra, cănd nora, Câte-un pic din toate. Și-s piper și sare, Prea mult, sau deloc, Sunt munte și mare, Când apa, cănd foc. Deșertul mi-e plin, Iar lumea pustie, Miere-s ori venin, Cănd moartă, cănd vie. Între soare și luna Nu știu să aleg, Nici rea și nici bună, Deloc nu-nțeleg, De ce prizoniera, Libertatea-mi plâng, Iar într-un colț stinghera , Am lumea în gând? Pe toate le-nfrunt, Cu un
MEREU LA POLURI de NICOLETA SIMIAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372407_a_373736]
-
se scurge judecată dar pot să cred că știu astrologie deși nu pot prezice cum va fi bucată de cer din care moare-n agonie câte-un anotimp răpus de învârtire nici dacă unui om destinu’-i-e-n iubire sau cruntele veninuri ale firii vor coborî în el boală topirii; Dar în ochii tăi de aur pot citi cu ai mei ochi sfredelitori și umezi ca frumusețea-ți în zadar ți-ar fi de-n burlăcia iernii tu mai crezi... cu mintea
SONET 14 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372553_a_373882]
-
băiat bătrîn - povara-i grea și timpul nu-mi mai vine! De ce oare - nu mi-e bine! Nu mai am curajul nici să gîndesc - mie frică și de mine. Stau așa și sufăr încet dar bine - de ce atîta chin și venin și n-am curajul să judec la rece cum se cuvine. Dar nu pot n-am curajul - chiar oare - de vieții jertfite nu-i oferi n-are nici sens - sau are un sens unic, de ce oare. - eu sînt acel jertfit
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
Toate Articolele Autorului Se scrie mult în România, Dar se citește mai puțin; S-a dus și rima, armonia, La ușă doar facturi mai vin. Se scrie mult în țara noastră, Tone de maculatură. Se ofilește floarea-n glastră, De venin scăpat din gură. Se scrie mult prin tribunale, Hotărâri și chiar sentințe; Cânți dreptatea-n osanale, Storci în lacrimi suferințe. Un împrumut de faci la bancă, Ai la pagini... cât o carte! Să mănânci numai palancă, Nu-l plătești pană
SE SCRIE MULT ÎN ROMÂNIA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371108_a_372437]
-
nicio replică, ca un fel de mobilier uman, făcând parte din aglutinarea de anatomii umane imaginată de Petrică al nostru cu o motivație care, fiind prea artistică, nu ne-o va putea lămuri niciodată?!... Desigur, sunt subiectiv și plin de venin, ros de ranchiune nevindecate!... Am oferit Teatrului Național o piesă despre Brâncoveni... Am visat s-o monteze Petrică Ionescu!... O piesă cu multă mișcare, recunosc, dar și cu replici din care dacă se sare una, tot textul se va dezechilibra
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
băiat bătrîn - povara-i grea și timpul nu-mi mai vine! De ce oare - nu mi-e bine! Nu mai am curajul nici să gîndesc - mie frică și de mine. Stau așa și sufăr încet dar bine - de ce atîta chin și venin și n-am curajul să judec la rece cum se cuvine. Dar nu pot n-am curajul - chiar oare - de vieții jertfite nu-i oferi n-are nici sens - sau are un sens unic, de ce oare. - eu sînt acel jertfit
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
loviți de...vorba gurii rele A celor ce-n suflet poart-un cub de gheață Și uită de-omenie... săpând negre tunele. Neobosită, Gura Lumii bârfește veninoasă. Lovește fără minte în tot ce-i stă în față. Deși nu te cunoaște, veninul și-l revarsă... Și-ascunde sub...povețe, doar clevetiri de țață! Ne stingem prea devreme... ca flama lumânării Atunci când ne atinge a morții mângâiere. Trecători prin Lume, sortiți ades uitării, Ne înălțăm la Ceruri lăsând în jos...durere. Noi toți
GURA LUMII de DOINA THEISS în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345885_a_347214]