1,765 matches
-
mașini afară, au tras cu pistoale, cu arme, au strigat, au țipat, dar eu nu știu cum am ațipit puțin, iar când mi-am revenit și am văzut, așa, multe figuri chele, m-a apucat isteria, că dacă nu-mi dădeau palme verișoara mea și prietena mea, care erau acolo cu mine, cred că aș fi Înnebunit imediat. Au trebuit să-mi dea palme ca să-mi revin. Am gândit că ăștia-s toți bărbați, știți? A doua zi am fost trecute În altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
atunci eram așa de liniștită... În ziua aia am și plecat. Domnul care a văzut numele meu a zis că cu numele ăsta s-a dus deja cineva. M-a luat Înăuntru și mi-a arătat cine era scris: era verișoara mea. Am spus că Îmi pare foarte bine, că o iubesc foarte mult - „Dar nu vă aduceți aminte, nu s-a mai dus cineva?” Nu știam că fratele meu din Maramureș a fost trimis la Mauthausen, dar, totuși, am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dacă mai erau În funcțiune crematoriile, mi se pare că În decembrie mai erau... Soră-mea a fost În nord, În Prusia Orientală sau În Estonia, nu știu precis. Dar știu că a fost evacuată Împreună cu o mătușă și două verișoare, care au murit Înaintea evacuării. Ea, soră-mea, a rezistat până la evacuare - au fost evacuați pe Marea Baltică, iarna, În fața trupelor sovietice care Înaintau -, dar a murit În timpul evacuării. Am aflat nu demult că vasele n-au intrat Într-un port
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să se stingă a unei femei. "Da." "Vă urez la mulți ani!" Dar cine e acolo?" zisei, nici mirat, dar nici nepăsător. (Îmi amintii în clipa aceea că azi era ziua mea de naștere, pesemne vreo rudă, vreo mătușă sau verișoară, se gândise la mine să-mi ureze la mulți ani, deși niciodată...) "...Știți, continuă vocea, am reușit să obțin o repartiție la mare. Peste o săptămână mă întorc..." " Da' cine e?" repetai, de astă dată curios, mai ales că mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca să-i ia boala și să o vindece. Pentru că atât putea ea să facă drept mulțumire pentru stăpânii ei. Și se așeza pe genunchiul bolnav de câte ori o vedea șezând. După ce stăpâna ei s-a făcut bine s-a dus la verișoara ei și i-a adus un motan mare și alb din rasa "American wirehair". L-a ținut trei zile. După această întâlnire, când Pisa era în călduri, ea avea să se aleagă cu pisicuții pe care și-i dorise bunicuța
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
30 de ani, cu figură de intelectual manierat. Sub această înfățișare se ascundea însă o brută, un cîine!" Sîmbăta aveau parte și de distracție: "Seara, într-o clădire vecină, petreceau utemiștii. Muzică, veselie, chiote. La aceste petreceri venea și o verișoară de-a mea, Antoaneta Maxim. Care s-a căsătorit cu Faierștain, unul din politrucii mei! Destinul a făcut să ne întîlnim, mai tîrziu, călău și victimă. Și să fim (aproape) cumnați..." În timpul unei anchete, pentru că refuza să declare ce voiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tu te-ai dus, moartea a venit și te-a răpus, ne-a luat ce-a fost mai scump, Ce am avut pe acest pământ. Lacrimile noastre vor scălda mereu mormântul tău. Mama, tata, fratele Călin, tușa Sabina, unchiul Neluțu, verișoara Alexandra și bunica Laura. Timpul trece, tristețea rămâne și dorul este tot mai mare, la împlinirea unui an de la fulgerătoarea și dureroasa despărțire de dragul nostru fiu, tată și frate, TIBERIU VÂRLAN. Slujba de pomenire și sfințirea mormântului au loc în
Agenda2005-26-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283869_a_285198]
-
Marlborough la 10 mai 1867 de Charles Longley, arhiepiscop de Canterbury. Nașii ei au fost: mătușile paterne - Alice, Prințesă de Hesse, Elena, Prințesă de Schleswig-Holstein și Prințesa Louise, Ducesă de Argyll; unchiul patern (prin căsătorie), Prințul Moștenitor Frederic al Prusiei; verișoara sa - Marea Ducesă Augusta de Mecklenburg-Strelitz; unchiul matern - Electorul Frederic Wilhelm de Hesse-Kassel; bunica maternă: regina Louise a Danemarcei - de la care a luat numele; unchiul matern - George I al Greciei; mătușa maternă - Țarina Maria Feodorovna a Rusiei; Ducele Karl de
Louise a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312913_a_314242]
-
ducea o viață desfrânata, Françoise Mărie trăia liniștită, fără scandaluri, spre deosebire de surorile sale, Prințesa de Conți și Ducesa de Bourbon și de fratele ei mai mare, Ducele de Mâine. Plină de duh și de farmec, Françoise Mărie a preferat compania verișoarei ei Ducesa de Sforza. Cercul ei intim includea și alți veri. Doama ei de onoare era contesă de Castries născută Mărie Élisabeth de Rochechouart, care era fiica fratelui mamei ei, Ducele de Vivonne. Cavalerul ei de onoare era contele de
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
alți veri. Doama ei de onoare era contesă de Castries născută Mărie Élisabeth de Rochechouart, care era fiica fratelui mamei ei, Ducele de Vivonne. Cavalerul ei de onoare era contele de Castries. De asemenea, ea era apropiată de o altă verișoară, Diane Gabrielle Damas de Thianges, fiica frumoasei Gabrièlle de Rochechouart de Mortemart (mătușa lui Françoise Mărie) și soția lui Philippe Jules Mancini. În 1703 la Versailles, Françoise Mărie a născut un fiu care a continuat linia Orléans. Odată informat de
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
decembrie 1723, Françoise Mărie s-a retras la Saint-Cloud. În 1724, fiul ei, noul Duce de Orléans, s-a căsătorit cu Margravina Johanna de Baden-Baden, fiica unui fost inamic al tatălui său. Înaintea acestei căsătorii, printre potențialele mirese erau incluse verișoară lui primară, Élisabeth Alexandrine de Bourbon, și două Mari Ducese ruse, Marea Ducesa Anna și sora sa, Marea Ducesa Elisabeta, ambele fiicele Tarului Petru I al Rusiei. Fiul lui Françoise Mărie nefiind "fils" sau "petit-fils de France" nu s-a
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
al Castiliei a fost învins în bătălia de la Alarcos, Alfonso al IX-lea a invadat Castilia cu ajutorul trupelor musulmane. El a fost sumar excomunicat de Papa Celestin al III-lea. În 1197, Alfonso s-a căsătorit cu a doua sa verișoară, Berengaria de Castilia, pentru a cimenta pacea dintre Leon și Castilia. În 1198, Papa Inocențiu al III-lea a declarat căsătoria celor doi invalidă, dar au rămas împreună până în 1204. Papa a fost, totuși, obligat să modifice măsurile sale de
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
situat în insulele Antilele Mici din Marea Caraibilor. Aici tatăl ei își îndeplinea serviciul militar alternativ ca profesor de matematică. Familia ei este originară din orașul francez Vichy, unde trăiesc în prezent părinții ei. Bunica paterna a Clotildei Armând a fost verișoară primară cu scriitorul Jean Giraudoux, iar bunica maternă - fiica contelui de Champs de Saint-Leger. a invatat la scoala Notre-Dame din Cusset, apoi la cea din Vichy. Examenul de bacalaureat l-a susținut la Clermont-Ferrand. A studiat în 1993-1996 la École
Clotilde Armand () [Corola-website/Science/336389_a_337718]
-
Orléans și prințesă franceză prin naștere. Prin căsătoria cu Prințul Władysław Czartoryski, Marguerite a devenit prințesă a Casei de Czartoryski. Marguerite a fost al treilea copil al lui Louis, Duce de Nemours și a soției acestuia, Prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Kohary (verișoara primară a reginei Victoria). La 15 ianuarie 1872, la Chantilly, Marguerite s-a căsătorit cu Prințul Władysław Czartoryski, al doilea copil al Prințului Adam Jerzy Czartoryski și a soției sale, Prințesa Anna Zofia Sapieha. Marguerite și Władysław au avut doi
Prințesa Marguerite d'Orléans () [Corola-website/Science/324297_a_325626]
-
mie, mirelui, miresei, mașinii. Chiloților, cu câteva secunde mai înainte. Am claxonat vesel și am pornit spre Snagov. Nu m-am uitat în oglindă tot drumul. Anca și Yves sporovăiau despre invitați, despre ce a spus mătușa X, despre rochia verișoarei B, despre pălăria domnului U. Totuși, simțeam ura și tristețea Ancăi - și mă dureau. O dezamăgisem din nou pe, de-acum, soția prietenului meu... Eram un porc de câine. Sau, mai bine zis, încercarea mea de a fi toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lună și jumătate, Simona trăi în sânul familiei zile de neuitat. Dormea dimineața până târziu, lua micul dejun și apoi făcea un tur prin oraș. Seara, toți trei, tată, mamă și fiică, se așezau la povești. Mai veneau uneori și verișoare sau verișori care se interesau de noua ei viață, dacă profesoratul îi procura satisfacțiile așteptate, unii dintre ei fiind tentați să îmbrățișeze și ei ramura didactică. Simona le dezvăluia cu sinceritate părțile colorate și unele mai cenușii ale acestei profesii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îi mai spuseră: Cum ajungi, să ne dai un telefon, ai auzit? El confirmă că a înțeles mesajul lor și porni pe drumul de întoarcere, mai întunecat de cum venise. Nu știa ce să creadă. * În acest timp, Doina, găzduită de verișoara ei Natalia, la doar două case de locuința ei, avea sub observație orice mișcare din preajmă. Descifră din întreaga comportare a lui Teo o neliniște exprimată în gesturi, în crispări, în izbirea dușmănoasă a portbagajului mașinii... Era răvășit. ,,Oare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ideea că oricât de greu ne e uneori, viața merită să fie trăită și trebuie trăită pentru că este supremul dar de care trebuie să ne bucurăm! Suntem în formula de 4 plus Neta, nepoata, care a venit să-și petreacă verișoara la drum lung și să mă ajute la schimbarea decorului sărbătoresc și pregătirea habitatului meu obișnuit pentru traiul zilnic și pentru o nouă activitate, care să-mi permită să trăiesc fără să mă plictisesc, fără să mă simt singur și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
prieteni Oprea și Fetescu, iar ceva mai târziu d-na Pândaru, sosită de câtva timp la Ploiești mă anunță că mâine, 9 noiembrie 2009, în jurul orei 11 va poposi pe Aurel Vlaicu nr.14, că va fi însoțită de o verișoară din Ploiești pentru ca pe parcursul drumului până la Iași și mai departe să conducă alternativ mașina. Aștept cu nerăbdare musafirele. La TV aceleași încrâncenări politice, demne de o cauză mai bună. Lumea e oarecum zăpăcită, derutată de atâtea teorii susținute cu voci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
era un pic închisă, le primesc cu bucurie adevărată, cu lumină în ochi și suflet, cu emoții de ambele părți. Primul buchet oferit încă de la poartă pentru cunoștința mea din tren, iar la pășirea pragului casei pentru doamna Mihaela Popescu - verișoara d-nei Lucreția. Aprinsesem luminile în toată casa. Le-am invitat în camera de oaspeți. Musafirele sunt plăcut impresionate atât de lumina puternică a becurilor, cât și de căldura casei prin centrala de apartament. Ne așezăm la un taifas corespunzător momentului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fracturată. —Bună, mamă! — Bună, draga mea. Ascultă-mă! Am niște vești pentru tine. Alice a ascultat. Exasperată, a simțit cum i se strânge stomacul. Dar, mamă, nu pot să las totul numai pentru că Sally se mărită. —Dar, draga mea, e verișoara ta. Cândva ați fost foarte apropiate. — Da, dar n-am mai văzut-o de când Bay City Rollers erau în topuri. —Cine? Nu contează, mamă. Ceea ce vreau să spun e că ultima oară când eu și Sally ne-am întâlnit, amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ne-am întâlnit, amândouă purtam fuste cu volane și pantofi cu talpă tip platformă. Asta mi se pare, a răspuns mama lui Alice înțepată, o îmbunătățire reală față de ceea ce poartă Sally acum. Are părul albastru. Alice a zâmbit. Auzise că verișoara ei dezvoltase tendințe hippy. Indubitabil, era o reacție împotriva autorității demodatei ei mame. Spre disperarea împărtășită a mătușii lui Alice, Frances, recenta carieră a lui Sally înregistrase o perioadă în care făcuse pe machieuza și pe jonglerul comunitar. Spre dezgustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la ea În cameră, nici nu o deranjează cu Întrebări. Nu aveau nevoie să vorbească din moment ce gândeau la fel. Dar Într-o zi, unchiul meu și familia sa au venit Într-o vizită extinsă pe mai multe luni. Eu și verișoara mea Yuhang stăteam tot timpul Împreună, de dimineața până seara. Eram ca două surori, deși ne vedeam doar o dată pe an. Cu ocazia acelei vizite, mi-a povestit că i-a auzit pe părinții ei bârfind cu niște prieteni - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acestei persoane, zise detectivul, În caz că nu a aflat. Iată adresa. I-a Înmânat Verei traducerea scrisorii făcută de colegul lui. Dacă un suflet poate tremura, atunci asta mi se Întâmplă mie. Mi-am amintit de scrisoare. O citisem. Era de la verișoara mea Yuhang. Fusese confidenta mea În copilărie, cea care Îmi spunea bârfele familiei atunci când venea cu familia ei să ne viziteze o dată pe an. Când comuniștii erau pe punctul de a prelua Shanghaiul, și familia noastră a plecat, a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înmânat-o. Am pus-o pe masa de altar și nu am simțit cum trece timpul până să-mi amintesc de ea. Așa cum a ghicit detectivul, eram Într-adevăr urcată pe un scăunel, agățând beculețele de Crăciun. Am ochit pachetul verișoarei mele, m-am aplecat și am luat scrisoarea. Începea cu pălăvrăgeala obișnuită despre vreme și sănătate. Pentru ca apoi să ajungă la ceea ce numea „veștile interesante“. „Zilele trecute, Îmi scria ea, eram În talcioc căutând lucruri pentru afacerea mea de pe eBay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]