1,741 matches
-
prieteni Oprea și Fetescu, iar ceva mai târziu d-na Pândaru, sosită de câtva timp la Ploiești mă anunță că mâine, 9 noiembrie 2009, în jurul orei 11 va poposi pe Aurel Vlaicu nr.14, că va fi însoțită de o verișoară din Ploiești pentru ca pe parcursul drumului până la Iași și mai departe să conducă alternativ mașina. Aștept cu nerăbdare musafirele. La TV aceleași încrâncenări politice, demne de o cauză mai bună. Lumea e oarecum zăpăcită, derutată de atâtea teorii susținute cu voci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
era un pic închisă, le primesc cu bucurie adevărată, cu lumină în ochi și suflet, cu emoții de ambele părți. Primul buchet oferit încă de la poartă pentru cunoștința mea din tren, iar la pășirea pragului casei pentru doamna Mihaela Popescu - verișoara d-nei Lucreția. Aprinsesem luminile în toată casa. Le-am invitat în camera de oaspeți. Musafirele sunt plăcut impresionate atât de lumina puternică a becurilor, cât și de căldura casei prin centrala de apartament. Ne așezăm la un taifas corespunzător momentului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fânul jilav. Copiii de pe Delături, care nu s-au dus cu vitele pe Calea Secii, au ieșit în uliță și se zgâiesc la mașina care așteaptă la poarta noastră. Șoferul claxonează. Trebuie să mă grăbesc. "Unchiul George", mătușa Terica și verișoara Norița așteaptă să vină mașina cu mine. Mă mai uit o dată la grămada de nisip din curte, la bătrânul măr, după aceea ies pe portiță. Mama plânge undeva în casă. Tata mi-a dat cei 44 de lei și-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cînd ea credea că totul s-a terminat, Susana o Întrebă dacă serba ziua de nume a lui Julius. Susan făcu un efort titanic pentru a-și aminti, a surprinde și a exprima În cuvinte modul de a gîndi al verișoarei sale: „Nu, Îi răspunse; cred că e Încă prea devreme pentru a organiza petreceri acasă; chiar dacă e vorba de copii“. — Desigur! Cred că faci foarte bine. Ai perfectă dreptate. Ce-ar spune lumea... Sosi și ziua lui Julius, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întreba cine are grijă de căminele lor, cine se ocupă de copiii lor, cînd deodată, Dumnezeu știe de ce, ridică ochii și-l zări pe Julius, care privea petrecerea de la fereastra camerei lui. Datoria ei era s-o anunțe pe verișoara Susan. Arhitectul la modă dansase trei dansuri la rînd cu Susan și-i descria casa pe care visase s-o construiască cîndva, așa voia s-o cucerească naivul de el, trezind În sufletul ei dorința de a trăi Împreună Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ultima săptămînă de vacanță școlară. Vara era pe sfîrșite și venise vremea să se ocupe de uniforme. Ca În toți anii În perioada aceea, Susan Își dădu seama că pierduse adresa croitoresei. I-au adus telefonul și a format numărul verișoarei sale Susana. — La ce oră s-a culcat Julius În noaptea petrecerii? Susan Îi spuse că e grăbită, te rog, Juan Lucas trebuia să vină dintr-o clipă Într-alta, trebuia să iasă cu Lester și alți cîțiva prieteni. Susana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mare preț. Se oprea să stea de vorbă cu toate călugărițele și li-l prezenta pe soțul ei, ca să vadă că are un cămin trainic, că ea nu era ca alte femei, care pierd adresa croitoresei În fiecare an, ca verișoara ei Susan. Frumoasa Susan se plictisea de moarte, abia aștepta să se termine odată ceremonia asta. Julius o căuta din ochi, o privea de pe scăunelul lui și se topea de dragul ei, o controla, o implora mut să fie atentă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chemat, l-a mîngîiat pe creștetul capului și i-a prins la gît o medalie. La Încheierea anului pregătitor era al treilea din clasă. Mătușa Susana era cît pe-aci să moară de invidie, dar a venit să-și felicite verișoara. Și biata Susan, ce n-ar fi dat să poată pleca! Imposibil: urma recitalul. Era frumușică măicuța de la pian. Într-adevăr frumoasă și pistruiată. O chema Mary Agnes și intrai după ea Într-o cameră unde era o statuetă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîna În buzunarul pantalonilor și-i aranjează trăgîndu-i puțin la o parte și lăsînd, ca toreadorii, să se profileze cît mai bine organele genitale. Și apoi s-a luptat ca un toreador adevărat cu niște vaci Înfuriate de la crescătoria unei verișoare, iar la petreceri, cînd răsună muzica unui pasodoble, lumea Îi face loc și-l cheamă În față; atunci el străbate salonul Îndreptîndu-se nu spre fata cea mai frumoasă, ci spre cea care se află cel mai departe, pentru ca drumul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poate doar inocentă, adevărul e că noi vedem peste tot numai stricate, sălbatica Își desfăcu nasturii de la cămașă, era cămașa celui mai mare dintre frații Altamira, care nu era acum de față, fiindcă se dusese la altă petrecere, la o verișoară din Villa Maria și acolo nici vorbă s-o poată lua pe suedeză, În Europa s-ar fi putut, dar nu la Lima și apoi În Europa decadența face ravagii, peste tot dai de suedeze și de negri, acum cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
descoperi că ea nu avea nici un criteriu pentru alegerea servitorilor. Asta o făcuse să caute o bucătăreasă cunoscută și o fată cunoscută. Fără să-și dea seama așteptase să apară Vilma și Nilda printre servitoarele pe care i le recomanda verișoara ei. Pierduse timpul de pomană. Stînd pe terasa unde le primea de obicei și le examina, Susan hotărî s-o aleagă pe prima care avea să se prezinte În dimineața aceea. Aproape că s-ar fi putut spune că prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i spun să-ți arate dormitorul. Aș dori să rămîi la noi chiar de astăzi. Șoferul te poate duce să-ți iei lucrurile. Te poți instala chiar astăzi și de mîine... Susan Începuse să găsească mai ușor vocabularul și ideile verișoarei sale Susana, ba chiar Îndrăzni să creadă că treaba era Încheiată, cînd băgă de seamă că Flora, foarte hotărîtă, Începea să se umfle iar periculos, punîndu-și În același timp amîndouă mîinile În șolduri și transformîndu-se Într-un fel de ulcică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trimit chiar În seara asta. Iartă-mă că am Întîrziat atît de mult. dar e vorba de un lucru foarte delicat...“ — De necrezut, spuse Susan, Întrerupînd lectura scrisorii. — E complet isterică, adăugă Juan Lucas. — Celso, vezi dacă a plecat șoferul verișoarei mele Susana. — Să nu-mi spui că ai de gînd să-i răspunzi... Nu, darling... dar trebuie să-i spun cel puțin că am citit scrisoarea și că o rog să dea totul uitării; În felul ăsta nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta era ultima cînd o mai vedeau cu Vlăjganul!... N-o s-o mai vadă niciodată cu el!... Totul avea o limită!... Delfinița tocmai terminase liceul la Santa Ursula!... Nici o fată nu era mai frumoasă și mai bună ca ea!... Era verișoara ei, pe deasupra!... și scîrbosul ăsta!... Scîrbosul ăsta află că tatăl ei o să distribuie niște filme argentiniene!... că o să inaugureze o sală de cinematograf cu filmele astea!... că o să aducă două artiste cu renume pentru premieră!... că o să dea un banchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cinstea lor!... cocteiluri! sigur! scîrbosul! — Domnișoară Puica... Scîrbosul ăsta Încă nu are o actriță de film pe lista cuceririlor lui L. Și cîți bani Îi poate aduce afacerea asta! Aveai motive să dispari, scîrbosule!... Nu voiai să te vadă cu verișoara mea!... Și eu cu atît mai puțin!... I-a luat invitații pentru toate filmele! la mîna de pe mine! Nu mă atinge, scîrbosule!... Dumneata știi al cui e inelul ăsta?! Nu știi? Nu știi? Nu ghicești? Nerușinatule! Hoțule! — Eu nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără apă, copiii fără lapte, repartizați spre iaduri diferite în urmă, satele rămase pe mâini străine, și pe jalea lătratului de câini, în calea dușmanilor cotrobăind prin case pe când erau stăpânii lor mânați pe calea robilor... Jilava, 1956 Mamă Țară verișoarei mele, Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-o scrie... Moment fatal! Istoria perfidă, la capătul unui pierdut război s-a-ntors cu spatele la noi și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
lipsească din țară vreo patru-cinci luni, apoi să vină acasă o lună, două, dar chiar și așa au fost luni la rând când am fost doar noi, fetele. Până la plecarea lui ne descurcaserăm singuri cu ele, chiar dacă mama sau o verișoară de-a mea veneau din când în când, mai mult în vacanțe. M-au salvat de multe ori prietenii și fratele meu, viitoarea mea cumnată Anca : cineva îmi sărea de obicei în ajutor când simțeam că o iau razna de
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
ochilor, măsurătorile pe care i le-a făcut, pot auzi comentariile și sfaturile ei încurajatoare și delicate. Un bun prieten mi-a adus un album gol de fotografii, pe care îi scrisese deja, cu talent de caligraf, numele, iar o verișoară mai mare, deja mamă a unei Miruna, a venit special ca să-i facă primele poze. Îmi amintesc acut orele de contemplare prelungi, pe când dormea într-un cărucior căruia îi făcusem loc în dormitor, între biblioteca mea de studentă și pat
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
de mândrie. Am trecut pe la Jacques. Era la curent cu încercarea de vizită neizbutită și m-a strâns de mână cu mânuța lui rece, fără o vorbă. Ca să ne înveselim i-am spus că am aranjat să mă duc cu verișoara noastră după cadouri și ne-am sfătuit ce să-i mai luăm lui papa și celorlalți care vor veni de Crăciun la noi. — Darr n-arr fi mai bine să stai acasă? Ești foarrte carraghioasă. Nu te doarre? Mă durea, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Așa că m-am dus cu Vasilica la cumpărături, lucru care, cum spuneam, face bine, când ești în stare rea. Și scăpam de acasă, ceea ce e bine de tot în zi de curățenie mare. Argintăria o s-o frec la întoarcere. Trăsura verișoarei mele ne aștepta la intrare și m-am uitat să nu fie și birja lui prin preajmă, fiindcă m-am învățat s-o recunosc de la distanță, s-o decupez din tapetul străzii. Nu știu dacă speram s-o văd sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pun corsetul, am două bucurii: că stau lejer și că, dacă nu vine, nu cad în comicul pregătirii zadarnice. Adeseori îmi joc gândurile la loterie în felul ăsta din care ies mereu în câștig. Ce mai câștig! By the way, verișoara mea, care are mereu inițiative, m-a îndemnat să joc și eu la loteria de Anul Nou, numai ea știe că am cumpărat un bilet, mai ales că avem probleme cu banii. L-am ascuns chiar aici, în jurnal. Am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vă văd. Contabilul Marin Vâlcu aprinse o țigară. Ținea paltonul pe umeri deși în casă era cald. Părea undeva în vizită, discutând cu gazdele înainte de plecare sau în așteptarea unui telefon. ― Sânt convins. ― N-am știut că o cunoașteți pe verișoara mea. Bătrâna arborase un ton ușor, amabil. ― N-o cunosc, rânji contabilul. ― Oh, păcat! E o femeie remarcabilă. Își privi ceasul: Abia la 11 se întoarce de la serviciu. Până atunci, am să-mi îngădui să fac eu pe gazda. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul Cristescu salută distrat. În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din principiile ci este ca oaspeții să fie primiți așa cum se cuvine. Azimioară o privea buimac. Personajul i se părea uluitor. Maiorul trase de spătarul unui scaun și se așeză. Observă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu intenția de a nu vă mai întoarce vreodată. Nu știu ce sperați, nu m-ar surprinde nimic din partea dumneavoastră, nici cel mai fantezist proiect, dar în privința asta lucrurile sânt limpezi. ― Dumnezeule! Melania Lupu își rotunji ochii. Am venit în vizită la verișoara mea. Ce găsiți extraordinar? Cel mult, voi înnopta aici. ― De aceea lăsați o cămară întreagă la dispoziția motanului? Nu, stimată doamnă! Aveați de gând să dispăreți împreună cu pânzele, formidabila miză a celor trei crime! Se adresa doar bătrânei părând să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
forțele patriotice. În timpul ciocnirii, colonelul a murit împușcat. Azimioară se uită la Vâlcu. Fuma într-o poziție neglijentă, dând drumul unor rotocoale mici. Melania Lupu clătina capul cu aerul că ascultă o predică. ― Ce captivant! Păcat că nu e și verișoara mea! Nici nu vă închipuiți, domnule maior, cât de mult îi plac întîmplările extraordinare... Maiorul surâse și continuă. ― Când am vizitat pentru prima oară imobilul din Strada Crăiței, eram departe de a intui mobilul care strângea într-o singură echipă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]