3,798 matches
-
batistele din buzunarele de la piept, În aceeași gamă de culori. Țineau legat cu un lanț zornăitor un motan uriaș, Înnebunit, vopsit ca un tigru. O jumătate bună din lumea de la gară căsca gura la ei, oscilând Între compasiune Îngrozită și veselie gălăgioasă, iar la apropierea lui Phyllis, căreia-i cam căzuse falca delicată, cei doi se frânseră din șale și emiseră uralele colegiului cu voci puternice, răzbătătoare, adăugând la sfârșit numele lui Phyllis. A fost deci ovaționată zgomotos și escortată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceea ce e Înțelept, unicul lucru Înțelept. AMORY: O să te măriți cu Dawson Ryder? ROSALIND: Nu mă mai Întreba. Știi că În unele privințe sunt bătrână; În altele... ei bine, nu-s decât o fetișcană. Îmi plac soarele, lucrurile frumoase și veselia. Nu pot să sufăr responsabilitatea. Nu vreau să fiu obsedată de oale, de bucătărie și de mături. Vreau să mă preocupe bronzarea picioarelor mele zvelte vara, când Înot. AMORY: Dar mă iubești. ROSALIND: Tocmai de aceea trebuie să sfârșim. Nesiguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
folosită în scopuri mult mai mari decât ale Contesei. Cum ar fi cîștigarea îngerului blond, Mariana. * Mariana alergă la telefon cu zeama de varză scurgându-i-se pe mână. - Mariana, mi se rupe! Domnei Popa îi curgea apa într-o veselie. Roxănica era aproape gata. Cu zeama de varză scurgându-i-se pe pulpe, propria ei apă, propria ei naștere, propria ei călire, Mariana se sui într-un taxi. - Dumneavoastră sunteți soția Halterofilului din Vitan? Mariana nu se gândea decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fină a pielii ei de pe spate și de pe fese, albe ca laptele. M-a cuprins dorul de a o mai vedea o dată. Mi-am simțit inima obosită, de-abia mai făcând față pulsului accelerat. Când o ții tot Într-o veselie, cu droguri și sex de seara până În zorii zilei, orele dimineții trec fără să-ți dai seama, ai impresia că n-a trecut decât o clipă când te trezești deja la amiază. Astea erau exact cuvintele lui Gan. Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și plăcerea permanentă stipulată de el, fără limite, activă, voluntară. O plăcere definită negativ în Grădină: să nu suferi, să nu te temi, să nu duci lipsă, să nu pătimești; o plăcere căutată în mod pozitiv la Cirene: bucurie, jubilație, veselie, toate active și militante, expansive, demonstrative. Pâinișoarele și apa primului, parfumul costisitor al celuilalt, hedonismul ascetic epicurian contra hedonismului jubilatoriu cirenaic. în realitate, lucrurile par mai puțin distincte decât o afirmă tradiția. Doxografia cirenaică propune puține texte utile pentru tranșarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar în dimensiunea imediată a timpului. Epicur cunoaște cinetica jubilării. Aristip nu ignoră plăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
regretăm sfârșitul unei partide triste. în niciunul din cele două cazuri, și nimeni nu se sustrage acestei alternative - viață reușită sau ratată... -, moartea nu-i o catastrofă. Cel mult o ocazie de a pune punct final unei experiențe pline de veselie sau de a termina odată cu o vale a plângerii. Celor îndărătnici, gata să obiecteze că, tocmai, ipoteza unei existențe radioase poate suscita dorința de a-i mai adăuga ceva și a beneficia de o prelungire, Lucrețiu le răspunde dinainte afirmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
profunzimea spiritualității românești. Tot în aceeași atmosferă de fast a avut loc lansarea volumului de poezie „Ochii sufletului, toamna”, semnat de scriitorul George Smarandache. Este uluitor câtă bucurie poate aduce în inima unui om un astfel de moment. Chipuri senine, veselie, amintiri și voie bună, aceasta a fost atmosferă ce s-a creat după spectacol. Fiecare românaș prezent acolo era dornic să povestească cu patos și nostalgie despre meleagurile natale, despre părinți și strămoși, despre satul, sau curtea de la țară... Făcea
O PIESA DE TEATRU ROMANEASCA FACE VALURI IN NOUA ZEELANDA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364300_a_365629]
-
de iarbă răsar timide-n verde crud, iubiri de soare vor să soarbă, când tril de păsărele-aud. Iar mugurii apar pe ramuri să-mbrace pomii, să dea viață. Puhoi de gâze, zeci de neamuri roiesc în calda dimineață. Răsună multă veselie prin munți, păduri sau în oraș. Cârduri de oi în ospeție vin ca să pască pe imaș. Alei prin parc devin iar pline cu-ndrăgostiții mână-n mână, ce doruri vin ca să-și aline în dup-amiezi de săptămână. Atâta dor
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]
-
Chinezu”... indiferent dacă erau cunoscuți sau nu. Erau invitate la o prăjitură chiar și puștioaicele de la geamuri. Asta se întâmpla de obicei când se lua câte un titlu de campion și sportivul era remunerat cu premii în bani! Atunci era veselie, ce mai... un adevărat bairam. Ca din pământ apărea și fostul boxer, poetul boem Teodor Pîcă, improvizând sărbătoritului un catren contra unui coniac mic: „De-aș fi ca tine campion/ Aș renunța la Panteon/ Și-aș face praf toți banii
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
spune maestrul Benone Sinulescu, „dacă a chemat norii și-au venit, aducând ploaia, poate chema cu repertoriul ei folcloric, prestigios, curat, cu rădăcină, dar și datorită frumuseții aparte, melodicității catifelate, poeziei cântecului, dragostea, și va răspunde, dorul și va răspunde, veselia, și va răspunde, poate invoca jalea și va răspunde alinarea...! Este o interpretă de muzică folclorică ale cărei cântece rezonează în armonie cu sufletul omenesc!” S-a născut la Șicula, în Arad, din părinți țărani, cu iubire și aptitudini de
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
aștept c-am făcut derdeluș Și troica ne cheamă să zboare nebună Și-am pus lăutari ca să cânte-n arcuș. Hai vino în ochi să privesc bucuria Și tainic fiorul sub care tu arzi Zăpada să-ți scrie-n obraji veselia Hai vino, iubito, în dorul sub brazi Leonid IACOB Poezie din volumul meu „Lâng-o margine de lume” Referință Bibliografică: iubire de alb / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
IUBIRE DE ALB de LEONID IACOB în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364543_a_365872]
-
perechi, după perechi. Dar povestea ne mai spune (Ca s-o știe fiecare) Că feciori-și cereau soața La soroc de-nsurătoare, Când veneau cu tot alaiul Cu drușcuțe, lăutari, Cu vinars, să omenească Cei părinți, mari gospodari. Era chiot, veselie Cât încape-n lumea toată Și sunau tilinci voioase Pentru lumea adunată. Că țineau aste petreceri Cu brazi puși în vârf de porți Vreo trei zile încheiate, Ba și încă vreo trei nopți, Și erau atunci ospețe Și-n petreceri
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
Că venise Sfântul Petru Pe pământ la un nășit). Și era în zi de faur Fără post, precum s-a spus, Că pe-atunci nășeau și sfinții, (Cu hârzob veniți de sus.) Și cum petrecea Prea Sfântul Cu meseni-n veselie, Vin la masa lui trei fete Să aducă o solie. Și-nclinându-se sfioase La Sân’ Petru înainte, Ziseră toate deodată; - Sărutăm dreapta, Prea Sfinte, Ne cerem smerit iertare, Că aici te-am deranjat, Dar avem solie mare Și nu
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
pulover roșu, împletit, de pe vremea când buna sa soție trăia. Ieșind din casă, fu întâmpinat de glasurile zgomotoase ale copiilor, care erau cât pe ce să-l dea jos din picioare. Dar, poți să te superi pe glumele lor, pe veselia și pe glasurile sunând a clopoței? Văzându-i, îi trecură prin fața ochilor imaginile chipurile copii săi dragi, de vârsta lor. Așa erau și ei - năstrușnici și ghiduși dar, parcă puțin mai respectuoși și mai cuminți. Ținând strâns în mână găleata
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
rostogolesc hodorogind departe, ca niște ruginite instituțiuni ce nu mai corespund exigențelor moderne, și, în locul lor, se-mping cu greutate alte boloboace pline, ca niște reforme pe cari le reclamă spiritul progresist al timpului și interesele vitale ale societății. Ce veselie! Ce avânt! Ce entuziasm ... A! Sunt sublime momentele când un popor martir sfarmă obedele și cătușele tiraniei și, aruncându-le departe, tare de dreptul său, fără ură, uitând trecutul odios, închină des, dar sincer, pentru sfânta libertate și - te pupă
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
mijloc, deprinși fiind cu nevoința, descoperă în răbdarea lor o anumită plăcere și o liniște neînțeleasă. Iar pe cei în care s-a sălășluit, prin lucrarea deplină a virtuților în Duhul Sfânt, ele îi umplu de o bucurie și o veselie negrăită, deschizându-li-se un izvor de lacrimi, ca un efect al pocăinței 41. Tot cuviosul Nichita Stithatul, referindu-se la bolile trupești și la semnificația lor duhovnicească, ne spune că: „Bolile sunt folositoare celor începători în viața virtuoasă. Ele
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
ce viețuiesc, însă, curat, Duhul Sfânt se face „suflet sufletului”, iar roadele împărtășirii și revărsării lui sunt: - „dorirea Lui întru smerenia sărăciei, lacrima fără durere, pururea curgătoare, iubirea întreagă și nemincinoasă față de Dumnezeu și față de aproapele, bucuria din inimă și veselia de Dumnezeu, îndelunga răbdare în cele ce suntem datori să le răbdăm, blândețea față de toți, bunătatea, unirea minții, vederea și lumina, puterea fierbinte pururea mișcătoare a rugăciunii, negrija de cele trecătoare, prin ținerea de minte a celor veșnice”49. Părăsirea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
vorbească și să se minuneze astfel, în timp ce sărutau fetița și o mângâiau cu drag până după masă, când începură să cânte păsărelele din copaci. Maria îi spuse bucuroasă soțului său: - Hai Ioane, hai cu fetița noastră afară la muzică, la veselie. - Ei, că ieri pe vremea asta Marie, erai supărată foc și nu voiai să vorbești cu mine deloc, dar acum îți strălucește fața de bucurie. - Păi de! mă’ Ioane, că acum nu mai am de ce să fiu supărată, acum sunt
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
și își îndreptară pașii mândri și bucuroși de fetița lor, spre lalelele de unde o luaseră de dimineață pe Prințesa. Începuseră să vină îngerii, oamenii și animalele, și până să ajungă ei, deja se legase hora și se auzeau chiote de veselie. Când îi văzură pe Maria și pe Ion cu fetița în brațe, îngerii se îndepărtară câțiva pași. Oamenii și animalele se opriră din joc și din chiuit. Priveau mirați, minunându-se de ce vedeau, că dintr-odată Maria și Ion erau
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
și animalele încinseră iar hora și la auzul trilului duios, îngerii li se alăturară, părând indiferenți față de bucuria Mariei și-a lui Ion. Și așa, din ziua în care Maria și Ion au ieșit cu fetița prima oară, bucuria și veselia li se citea pe față și nicicând nu s-au mai plâns de supărare și de singurătate. Veselia oamenilor, a îngerilor și-a animalelor era și mai mare, pentru că ei nu mai stăteau de-o parte, în fața colibei lor. Acum
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Mariei și-a lui Ion. Și așa, din ziua în care Maria și Ion au ieșit cu fetița prima oară, bucuria și veselia li se citea pe față și nicicând nu s-au mai plâns de supărare și de singurătate. Veselia oamenilor, a îngerilor și-a animalelor era și mai mare, pentru că ei nu mai stăteau de-o parte, în fața colibei lor. Acum erau întodeauna nelipsiți din mijlocul horei și picioarele nu-i mai dureau, fiindcă acum cunoșteau și ei cum
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
cum dorise El. Prințesa era cea mai frumoasă fată dintre toate fetele din Țara Lalelelor. Când era în preajma lalelelor, acestea se înclinau în fața ei. Văzând oamenii și animalele acest lucru în fiecare zi, într-o zi însorită și plină de veselie, cineva spuse: - Ce-ar fi dacă i-am spune Prințesei, Prințesa Lalelelor? Ea este cea mai frumoasă fată din țara noastră. Și nu numai, dar de câte ori ea se apropie de ele, lalelele se înclină în fața ei. De aceea cred că
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
să faceți asta. Ei o priviră cu drag și spuseră: - Ba da, fata noastră dragă, pentru că acum ești Prințesa Lalelelor. Oamenii, animalele și îngerii începură să horească și să chiuie cu mult foc. În timp ce Prințesa Lalelelor le vorbea astfel și veselia se pornise din nou, cerul începu să se întunece și niște păsări negre și mari, cu un croncănit ascuțit, apărură pe cer. Acestea coborâră jos pe pământ și se transformară în balauri. Îngerii începură și ei să croncăne, cum niciodată
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Hernanda! i se adresă direct, printr-o reverență, colegul și prietenul meu de studii, Maximilian, originar din Mexic (eu îl tachinam în mai multe feluri: Max, “mexicanul“, “western“). - Ce faci tu, Max, “western“ înrăit! Tot de glume te ții? Numai veselia se leagă de tine!... - Cum poți să nu fii vesel când vezi atâta frumusețe în jur? Hernanda cercetase deja, în viteză, întreaga sală. - Dar ce-i atâta liniște? Și de ce-i așa de puțină lume? - Dacă ai venit tu, Hernanda
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]