2,153 matches
-
unde amanții nu se îndură în genere să vorbească decât despre ei înșiși ! Cum să-și imagineze atunci că donna angelicata, dintr-un irepresibil instinct, îi va aduce (de obicei, înjumătățită sau modificată cu abilitate) domnului și stăpânului ei orice veste ce a răzbătut până la ea din lumea largă ? Ce femeie este aceea care nu a reușit, prin ciripitul ei inofensiv, să modifice, cu fapte observate doar de ochiul ei inocent, părerea lui mai veche despre rude sau buni amici ? Astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dedus, adică scutire temporară de front. Unii își tot argumentau cazul, confuz și detaliat, alții vorbeau prin gesturi și tot priveau temători împrejur, știind că mișună spioni de toate felurile printre noi. Eu, tot mai enervat, scoteam ceasul din buzunarele vestei, numărând minutele cât stătea fiecare înăuntru și încercând a stabili un mic calcul : inutilă încercare însă. în plus, nenumărate persoane intraseră dezinvolte sau conduse de câte un funcționar (așa cum fusesem și eu sfătuit să fac), protestele fiind inexistente, pentru că dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acest război pentru întregirea țării, dar fiecare dintre noi avea dreptul să-l scutească pe cel drag de pericolul lui ! Nu puteam să nu observ această defecțiune de logică, așa cum nu puteam să nu scot tot mai des ceasul din vestă și să mă uit la el, deși nu-mi servea la nimic. între timp lângă mine venise să se așeze un tânăr cu o alură de copist la tribunal, având chiar degetele pătate de cerneală violetă și unghiile necurățate, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din buget, pentru că a trebuit să le Încercați pe toate, cu aerul că ați crescut cu ele În casă. După doar cinci zile sînteți stăpîni pe voi și nu mai aveți nimic șovăielnic. Îi faceți semn tipului cu papion și vestă de la bar să vă aducă nota și apoi Îi lăsați pe masă, după ce el s-a reîntors la lustruit pahare, puținele hîrtii pe care le mai aveți prin buzunare și care nu acoperă decît jumătate. Vă ridicați tacticos, zîmbindu-i și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a lui Alex, era amuzată și ironică. Fața îi era rotundă, cu un nas scurt, iar dinții pătrați, ușor separați între ei, plantați într-un arc larg, îi dădeau un aer franc, băiețesc, când zâmbea. Purta costume cadrilate, gri-deschis, cu vestă, și putea fi deseori văzut (ca în momentul de față) fără haină, numai în vesta cu spate din satin lucios. Acest obicei îi făcuse pe oameni să spună că arăta ca un jucător de pocher. O remarcă făcută de Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iar dinții pătrați, ușor separați între ei, plantați într-un arc larg, îi dădeau un aer franc, băiețesc, când zâmbea. Purta costume cadrilate, gri-deschis, cu vestă, și putea fi deseori văzut (ca în momentul de față) fără haină, numai în vesta cu spate din satin lucios. Acest obicei îi făcuse pe oameni să spună că arăta ca un jucător de pocher. O remarcă făcută de Brian, anume că jocul care i se potrivea lui George ar fi „biliardul de cafenea“, dovedise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pricinuise moartea tatălui încă se mai făceau simțite. Era, ca și tatăl lui, înalt, cu părul de culoarea paiului, buze palide, delicate, și ochi înguști, de un albastru deschis. Se îmbrăca, asemenea tatălui său, în costume de modă veche, cu vestă. (Numai că, în timp ce tatăl își comanda costumele la cel mai bun croitor din Dublin, Emma le cumpăra de ocazie.) Purta gulere cu revere răsfrânte și lavaliere și un ceas cu lanț (moștenit de la tatăl lui). Ca să imite pince-nez-ul tatălui, folosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și neagră, e servitoarea mamei mele. Pe cea în pantaloni n-o cunosc. — „Servitoare“, murmură Emma. Ce cuvânt învechit! Tom purta costumul de baie, dar coama de păr lung, buclat, îi era încă uscată. Emma era complet îmbrăcat, cu haină, vestă, guler înalt, lavalieră și lanț de ceas. De ce nu-i vorbești? — Căreia dintre ele? — Oricăreia. — Nu-i pot vorbi amantei, așadar nu-i pot vorbi nici servitoarei. — De ce nu? Doar i-ai zâmbit amantei. — Da, dar nu mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ieși afară, pleacă! George purta un fulgarin negru, ca și alter ego-ul său. Gulerul fulgarinului era încă ridicat, așa cum fusese când intrase înăuntru din ploaia ușoară de afară. Părul nepieptănat îi atârna în lațe, gulerul neglijent deschis al cămășii și vesta murdară se vedeau pe sub fulgarin. Stătea nemișcat, cu mâinile în buzunare, și se uita cu ochi arzători la filozoful care se ridicase, cu spinarea curbată și ochii ieșiți din cap, ca o pasăre uriașă, cu pliscul crud, hulpav. Părintele Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cămăruța jupânesei. Alex se gândise cu ușurare „Da, asta e!“. Apoi, privind din nou, își dăduse seama că încăperea nu era cea pe care o cunoștea ea. George își scoase fulgarinul negru. Purta unul dintre costumele lui ușoare, cadrilate, cu vestă, și astăzi își pusese o cravată și își pieptănase părul. Capul lui avea din nou înfățișarea lucitoare, briantinată. Își scoase haina și rămase în vesta cu spatele din satin lucios, uitându-se la Alex și arătându-și dinții pătrați, distanțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cunoștea ea. George își scoase fulgarinul negru. Purta unul dintre costumele lui ușoare, cadrilate, cu vestă, și astăzi își pusese o cravată și își pieptănase părul. Capul lui avea din nou înfățișarea lucitoare, briantinată. Își scoase haina și rămase în vesta cu spatele din satin lucios, uitându-se la Alex și arătându-și dinții pătrați, distanțați. Era mai curând un rânjet decât un zâmbet. Alex își spunea: „E schimbat; e același și totuși schimbat și miroase altfel, are un miros acru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate prea absurdă, văzându-l pe George comportându-se ca un om perfect normal. Nu dădu dovadă de nici o excentricitate, în afară de faptul că, în timp ce răspundea foarte civilizat întrebărilor lui Emma, nu-și dezlipea ochii de la Hattie. Își scosese haina și vesta, dând la iveală faptul că devenise mai rotofei. Fața lui rotundă apărea calmă și satisfăcută, iar privirea îi era binevoitoare, deși extraordinar de intensă. Hattie, conștientă că e fixată, își întorsese capul. Înainte de prânz, Tom o întrebase politicos dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aprinsese reflexe roșcate în părul negru, tăiat foarte scurt. Te-am văzut de mai multe ori la Băi sau la Institut, cum îi spun ăștia de aici. Da? Pearl îl găsea pe Emma extrem de ciudat. Transpira în costumul lui cu vestă și soarele îi arsese fața palidă dându-i o culoare roz-opărit. Se uita la ea cu multă seriozitate, prin lentilele înguste, ovale. Da. Mă interesezi. Foarte amabil din partea dumitale. Dar știi că sunt camerista domnișoarei Meynell? Da, lucrul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
N-o să poată observa țărmul. Uită-te la namilele alea de valuri și la stâncile astea. Cum crezi că le poate înfrunta? Emma nu înotase de dimineață, laolaltă cu ceilalți. Dar acum începu să se dezbrace, așezându-și haina și vesta și ceasul și pantalonii pe un bolovan. Nimeni nu se mai sinchisea de costumele de baie, care fuseseră lăsate pe undeva, la marginea plajei. Tom se năpusti în apă în chiloți. Emma îl urmă. Cele două fete, fără nici un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Crăciun". Mai puțin de două zile. Numai anul ăsta e sărac, promitea tata, nu prea convins, c-un zâmbet melancolic, în timp ce Lucian dezlega panglica și scotea la iveală o cutie de creioane colorate. Pe capac, un băiat blond purtând o vestă roșie și un papion pepit desena așezat la piciorul unei sălcii pletoase. Între genunchi ținea cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că ăsta era preceptul după care se călăuzea mama, alături de criza veșnică de timp, amânând crearea lucrului nou. Poate că și pentru mine fiecare ghem ar fi rămas un proiect încremenit în timp, în așteptarea noii jachete sau a noii veste, care firesc ar fi fost să mă bucure nespus dacă n-ar fi fost perfecțiunea sferei din fir de lână colorată, care o făcea să devină în ochii mei scopul final al strădaniei mamei de a asigura bunul mers al
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la confecția acelor "cap de opere"; lua parte în intimitate la acele elegante; văzute astfel în stare de geneză, hainele de lux îi păreau accesibile, nu-1 mai speriau. Băieți buni și simpli în cămașă de zefir, domnul Paul însuși în vestă, confecționau acel chic așa de impunător. Astfel privit din atelier, prin ușa de comunicare, însuși snobul nesuferit Trubadurului, care trebuia să poarte acel veston perfect, înceta de a pare arogant cum era pe pistă, la curse, sau pe scara de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
purtam hainele de-acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică portului din satele făgărășene, pantaloni albi, strâmți, de bumbac, cămașa, tot de bumbac și fără guler, lăsată peste pantaloni și încinsă cu o curea lată, plus o vestă de postav vânăt. Doar bocancii mei erau "citadini". Nu vroiam să intru în vorbă cu nimeni, deoarece remarcasem că accentul meu tărăgănat, cu inflexiuni curioase pentru urechea unui bucureștean, și cuvintele "exotice" pe care le foloseam stârneau zâmbete amuzate. Probabil
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
altfel decît pe celelalte. „Nu știu să mă semnez, spuse Întorcîndu-se Îngrozită spre Juan Lucas. Ce să fac, darling? În ce Încurcătură am intrat!“ Juan Lucas Își luă Înapoi stiloul, Îl puse În buzunarul pentru stilouri și creioane rezervoare de la vestă, se uită țintă la funcționarul de la agenția Panagra, să se convingă dacă nu cumva avusese de gînd să rîdă de Susan, apoi o luă de braț. Totul era gata și În perfectă ordine cu pașapoartele. Santiago avea de gînd sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-și scosese pălăria și uite cum Își umfla pieptul, de parcă ar fi primit permanent o decorație. Și căutătura cumplită pe sub borul pălăriei, nimeni nu mai purta pălărie la Lima, nici costumele astea cadrilate, nici atîtea lanțuri de aur la vestă. — Părinții tăi trebuie să pice acum, Îi spuse, uitîndu-se Încă o dată la el cu aceeași căutătură răuvoitoare și atît de ciudată pe care Julius o mai văzuse undeva, dar unde? Dădu să-i spună că dacă voia putea să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un pahar, spuse Juan Lucas. — Primul toast după șase ani! — Fernando mi-a fost coleg și mi-e prieten Încă din școală. — Ba chiar dinainte, dacă se poate spune așa! exclamă Al Capone și se auzi sunînd un lănțișor de la vestă. — Toate vacanțele le petreceam la moșia lui de la Trujillo. — Și Dumnezeu s-a născut la Trujillo! — Hai să trecem la bar! — Află, Susan, că l-am lăsat holtei și Încă holtei convins. Julius rămînea mai departe În afara scenei și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
batjocoritor pe buze, Încercînd să-l săgeteze cu o privire ca a lui Al Capone, Își pierduse echilibrul și căzuse din nou și acum Încerca iar să se urce pe taburet, dar unul din lănțișoarele de imitație de aur de la vestă, Fernandito răsuflă ușurat fiindcă lănțișoarele lui tăticu sînt de aur curat, se Întristă apoi Îndată fiindcă oricum erau lănțișoare și unul din ele s-a agățat de clanța ușii de la sufragerie și el voia sa intre ca să mănînce și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o melodie de la Sinatra și fu prins. Când mai ieșea pe scenă, avea acum parte mai mult de cotcodăceli și fluie rături. Atunci apelă la Borilă de la Bariera Ver gu lui. Tâlharul, cu un canin de aur și înțolit cu vestă cadrilată cum nu mai dădea voie nimănui să poarte, îl ascultă și-i explică sfătos că nu-l poate omorî pe Cristian Vasile. „Nu de alta, da-mi place și mie cum îi zice și-ar fi păcat de Dum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
editor excelent. În timp ce lua nota de plată, Cavanaugh întrebă: Poți măcar să bagi și un capitol despre stimulentele farmaceutice? Întors la Penn Station, în timp ce Weber stătea sub panoul ce anunța plecările, așteptând trenul spre Stony Brook, un bărbat îmbrăcat într-o vestă de schi albastră și uzată și în niște reiați pătați de grăsime îi făcu semn cu mâna, recunoscându-l cu bucurie. Ar fi putut fi un fost subiect intervievat; Weber nu-și amintea deloc de el. Și mai probabil, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]