1,369 matches
-
în sfera activit]ților zilnice, consolidând morală individual]. În acest sens, etică budist] integreaz] o multitudine de elemente care țin de implicarea rațional] în analiz] și argumentare, de urm]rire a unor norme de conduit] și a unui stil de viat], cât și de anumite forme de manifestare social], precum și de formare și dezvoltare a personalit]ții. Pentru a înțelege originea budist] a problemelor etice, trebuie s] ne concentr]m atenția asupra celor Patru Adev]ruri Sfinte, care înglobeaz] în conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra unui proces situat într-un flux constant, omul cunoaște dezam]girea atunci când este pus în fața schimb]rii, a distrugerii sau a pierderii. Acest complex numit „individ” este supus unei suferințe constante, iar dac] pl]nuim sau anticip]m o viat] tr]it] într-o conținu] pl]cere și bucurie în termenii în care percepem noi individul, ne va fi greu s] accept]m c] suntem supuși bolii, tristeții și suferinței. Astfel, cele trei doctrine ale efemerit]ții, suferinței și lipsei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obțin] satisfacție proprie prin fapte demne de laud], cel care tr]ieste în singur]țațe (pustnicul) își supune dorințele unui control mai sever, fiind mult mai serios angajat în atingerea idealului de eliberare total] de suferinț] (nirvana). Atât idealul de viat] al omului simplu, cât și al pustnicului, se opun existenței bazate doar pe senzualitate pur], lipsite de orice constrângeri etice. O viat] tr]it] doar în pl]ceri duce prin ins]și natura să la plictis și dezordine, afectând viața
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și pe cea a colectivit]ții. Buddha a condamnat hedonismul pur prin argumente psihologice și etice. De asemenea, a criticat și atitudinea unor materialiști, care nu credeau în existența vieții de dup] moarte și, prin urmare, aveau un stil de viat] bazat pe pl]ceri și lipsit de orice valori morale. Buddha era împotriva senzualit]ții pure și a automutil]rii, considerând metodă lui ca fiind una de mijloc. Cel dintâi Adev]r Sfânt este acela al suferinței, al doilea desemneaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care merit] a fi luate în seam] sunt cele de caracter. Acordând oamenilor posibilitatea de a accede la putere, el nu a ținut cont de cast] și de statutul socioeconomic al acestora. Buddha a fost preocupat de toate formele de viat]. Într-un sens etic mai profund, conceptul budist de societate include toate fiintele vii, nu doar oamenii, ci și animalele și creaturile inferioare. Spre deosebire de sistemele etice occidentale, cultivarea virtuților morale și sociale vizeaz] comportamentul fâț] de toate fiintele vii. În
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vreunei ființe; a nu fură; a nu tolera în mod greșit pl]cerile simțurilor; a nu minți; a renunța la b]utur]. Aceste norme constituie condițiile indispensabile unei vieți decente și ale form]rii unei comunit]ți solide. Respectul pentru viat] și proprietate, adoptarea unui stil de viat] care s] resping] pl]cerile exagerate, anormale și d]un]toare individului, cinstea și evitarea unor vicii precum alcoolismul și dependența de droguri - toate acestea reprezint] principiile de bâz] ale societ]ții budiste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tolera în mod greșit pl]cerile simțurilor; a nu minți; a renunța la b]utur]. Aceste norme constituie condițiile indispensabile unei vieți decente și ale form]rii unei comunit]ți solide. Respectul pentru viat] și proprietate, adoptarea unui stil de viat] care s] resping] pl]cerile exagerate, anormale și d]un]toare individului, cinstea și evitarea unor vicii precum alcoolismul și dependența de droguri - toate acestea reprezint] principiile de bâz] ale societ]ții budiste. Chestiunile legate de aceste precepte au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
În acest sens, vegetarianismul reprezint] o practic] pozitiv] rezultat] din compasiune, iar obiceiul accept]rii hranei de la oameni de c]tre c]lug]ri nu punea nici o restricție legat] de carne. Problemă îmbog]țirii trebuie înțeleas] în termenii stilului de viat] la care face referire Buddha. În timp ce c]lug]rul nu are alt] avere în afara propriilor haine și a vasului pentru hran], omul de rând este încurajat s] depun] eforturi pentru bun]starea proprie. Averea trebuie, ins], agonisit] pe cale cinstit], prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cea de a zbura. Deschiderea fâț] de schemele conceptuale mai noi caracterizeaz] spiritul tan]r, flexibil, în timp ce reticența și rigiditatea sunt specifice b]trâneții și morții inevitabile. În acest sens, Zhuang Tzi este de p]rere c] preferință omului pentru viat] și teama de moarte sunt consecințe ale ignorantei sau ale necunoașterii. În al doilea rând, aspectele obișnuite se pot dovedi suficiente în cooperarea elementar] și în raporturile reciproce cu ceilalți, iar în practic] este posibil a pretinde ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aspectele obișnuite se pot dovedi suficiente în cooperarea elementar] și în raporturile reciproce cu ceilalți, iar în practic] este posibil a pretinde ceva mai mult decât o simpl] opinie sau metod]. În cele din urm], indiferent de drumul ales în viat] (chiar și practicarea meseriei de m]celar), omul are posibilitatea de a-și modela îndemânarea pan] la perfecțiune, pan] când aceasta devine o a doua natur], moment în care omul se identific] cu propria să lucrare. Cand omul va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Viking, 1974) Rosner, F. și J. D. B.: Jewish Bioethics (New York: Hebrew Publishing Company, 1979) Schwarzschild, S. S.: „Moral radicalism and „middlingness” în Maimonides’ ethics”, Studies în Medieval Culture ÎI (1977), 65-64. 8 Etică creștin] RONALD PRESTON Etică creștin] definește modul de viat] a adepților religiei creștine. În decursul a dou] mii de ani, creștinismul a devenit un fenomen mondial cu caracter proteic. Drept urmare, etică creștin] poate fi privit] din mai multe perspective, iar istoria să poate fi consemnat] în diverse moduri. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pericolele datorate acestui fapt, precum și oric]rei forme de intuiționism, sunt evidente. (Despre intuiționism, vezi capitolul 36, „Intuiționismul” și capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) Odat] cu înfruntarea complexit]ții vieții morale, înv]ț]tură tradițional] despre conștiinț] presupune un mod de viat] creștin, s]n]tos, creator și plin de speranț]. Printre atitudinile creștinilor privind etică creștin], se pune un accent puternic, deși nu universal, pe demnitatea persoanei umane, pe realitatea și universalitatea Bisericii, existând o preocupare pentru contribuția acesteia la menținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este foarte important a se efectua o incursiune istoric] în modul în care s-a format întregul spectru al valorilor islamice și al premiselor lor morale și etice, pentru a putea aprecia diversitatea moștenirii islamice în ceea ce privește gândirea și modul de viat] etic. îi. Începuturi și dezvoltare: valori fundamentale Normele și premisele ce au caracterizat credință și acțiunile în Islam au dou] surse de inspirație fundamentale. Prima este de natur] scriptural] și cuprinde mesajul dezv]luit de Dumnezeu profetului Mohamed (632), înscris
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie subapreciate. Coranul, recunoscând complementaritatea celor dou], susține relevanță conduitei și a aspirațiilor umane, ca acte de credinț] în contextul uman, social și cultural. În acest sens, poate fi cel mai bine înțeleas] ideea c] islamismul cuprinde un mod de viat] total. Acest aspect se poate exemplifică prin accentul pus de Coran pe etică corect]rii nedrept]ților existente în viață economic] și social]. De exemplu, indivizii sunt încurajați s] își cheltuie averea și efortul pe: 1) familie și rude; 2
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
important ca modele morale și, ca și mai apoi, în Iran, ei și-au asumat un rol în viață politic] a statului, încercând s] o adapteze modelului lor de organizare statal] musulman]. Printre grupurile Ismaili care recunosc un imam în viat], prezența acestuia este considerat] necesar] pentru a contextualiza Islamul în vremuri și circumstanțe schimb]toare, iar înv]ț]turile și interpretarea acestuia conținu] s] conduc] adepții s]i în viață material] și spiritual]. Un exemplu îl constituie rolul actualului imam
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în contextul grecesc. Subiectul investigației nu este morală, ci natură bunei vieți a omului; iar dac] putem accepta p]reri diferite cu privire la ceea ce înseamn] natură uman], atunci putem accepta și p]reri diferite asupra a ceea ce ar presupune o bun] viat] uman] și ce rol trebuie jucat într-o asemenea viat] - dac] exist] - prin întreb]ri pe care tindem s] le consider]m, de la bun început, ca fiind centrale pentru preocup]rile eticii filosofice. Dintr-o anumit] perspectiv], aceasta ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o fac pentru c] nu s-au gândit destul de bine. Binele care este de presupus c] ar rezulta dintr-o acțiune corect] nu este material, desi va include o utilizare corect] a bunurilor materiale; mai degrab] a tr]i o viat] de succes în care acțiunea corect], bazat] pe judecat], este ingredientul principal (sau singurul?). („Nimeni nu face r]u în mod intenționat” - sau, dup] cum au tradus grecii, „nimeni nu face r]u voit”, aceasta reprezint] faimosul refuz socratic al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi poziția lui Aristotel; și hedoniștii, ca și Epicur, insist] asupra faptului c] aceste „virtuți” cardinale își merit] locul, în m]sura în care contribuie la pl]cerea privit] că un întreg. Dac] pl]cerea este singurul scop rațional din viat] și dac] poate fi definit] - așa cum a definit-o Epicur - că absent] a durerii, a proceda în mod corect va fi cel mai eficient mod de a evita violență fâț] de sine, iar o atitudine moderat] în ceea ce privește pl]cerile (în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
presupune a fi în armonie atât cu natura noastr] ca ființe umane, cât și cu natura că un intreg), dar relativ puțin despre ceea ce l-ar putea ajuta pe individ s] își rezolve problemele specifice pe care le înfrunt] în viat]. Însuși Platon d] semne c] ar recunoaște aceast] sc]pare a sa, dar nu știe cum s] o redreseze. De fapt, oricât de mult] contemplare asupra adev]rului etern sau asupra structurii universului nu îmi poate spune cum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
La prima impresie, Aristotel pare s] ne ofere ceva mai promit]tor. El începe prin a respinge teoria cunoașterii a des]vârșitei Republici și prin a dezvolta, în schimb, o teorie care localizeaz] sursă introspecției etice chiar în experiența de viat]. A ști cum s] acționezi, a deține înțelepciunea practic] înseamn] a avea „ochi” pentru soluții; iar aceasta poate fi dezvoltat] doar printr-o combinație de preg]tire, respectând obiceiurile corecte și cunoașterea direct] a situațiilor practice. Am putea-o consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi o științ] a eticii. Cu toate acestea, reacția noastr] va fi, probabil, c] tocmai din acest punct etică filosofic] devine interesant] și util]. Lumea este plin] de probleme - legate de forme de r]zboi, de r]zboiul însuși, de viat] și moarte, de sex, râs] și religie - la care asigurarea lui Aristotel potrivit c]reia „maturitatea va aduce un r]spuns” nu poate constitui o soluție. O alt] dificultate legat] de poziția lui Aristotel este c] această unește concluziile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Prima dintre aceste noțiuni, care apare în scrierile lui Clement Alexandrinul (150-215) și în cele ale autorilor care i-au succedat, este aceea c], prin utilizarea rațiunii naturale, unii dintre filosofii Antichit]ții au ajuns la concluzii cu privire la modul de viat] potrivit ființelor umane, care coincideau cu p]rți ale înv]ț]turii morale creștine. Aceast] coincident] a ajuns mai tarziu o tem] în ap]rărea filosofiei și a studiului scriitorilor p]gani, pe care scolastica o oferea când era acuzat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rât corectitudinea sau greșeală unei acțiuni, ci polaritatea axei pe care se situeaz] conduită, atracția intrinsec] a unui pol și respingerea celuilalt. Chiar prin garantarea adev]rului acestui principiu, cunoașterea nu va fi suficient] pentru a ghida o persoan] prin viat] f]r] o capacitate specific] care s] faciliteze distingerea acțiunilor bune de cele rele, iar aceast] capacitate, pe care Sfanțul Toma o folosește respectând tradiția, se identific] cu conscientia. Mai mult, ținând cont de relatarea să raționalist] legat] de cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Vol. 3, Philosophical Psychology, Ethics, Politics and Aesthetics (Cambridge: Cambridge University Press, în curs de apariție). 12 Filosofia moral] modern] J.B. SCHNEEWIND Filosofia antic] occidental] referitoare la principiile vieții morale s-a axat pe problematică binelui suprem: ce tip de viat] ofer] pe termen lung cea mai mare fericire? Dac] virtutea era menit] s] guverneze relațiile cu cei din jur, binele trebuia atins în primul rând pentru sine. Creștinismul ne-a înv]țâț c] binele suprem poate fi atins numai prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestor idealuri și a sustinut c] nu exist] norme clare ale vieții sociale și politice altele decât legile statului care trebuie respectate necondiționat. Filosoful a sugerat doar c] fiecare dintre noi poate g]și în mod individual un tip de viat] dictat de propria natur]. Provoc]rile lui Montaigne la adresa principiilor acceptate de morală autoritar] reprezentau aspirațiile unei populații europene din ce in ce mai diversificate, măi încrez]toare în sine și mai culte, dar viața public] de atunci avea nevoie de principii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]