1,930 matches
-
vremuri fusese reședința de vară a unor vestiți domnitori ai țării românești, fusese transformat de comuniști Într’un luxos restaurant unde nu avea acces decât ofițerii care asigurau paza și liniștea dictatorului Nicolae Ceaușesu ce acaparase puterea prin minciuni și viclenie. Generalul Gane, serbându-și ziua de naștere Într’un cadru festiv, se presupunea de fapt, prețurile vor fi și mai derizorii am putea spune chiar, totul era aproape gratis. Cunoscând acest amănunt, ofițerii de toate gradele se Îmbulzeau la pomană
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
coapse, prea drept pentru șoldurile ei. Deschidea geanta după o țigară, iar Sammler Îi oferea un foc. Ea Îi iubea bunele maniere. Fumul Îi ieșea pe nări și ea Îl privea, când era În formă, veselă cu o notă de viclenie. Fecioara cea frumoasă. El era bătrânul sihastru. Când devenea inimoasă cu el și râdea, vedeai că are o gură mare, o limbă mare. Înăuntrul femeii elegante el vedea una necioplită. Buzele erau roșii, limba adesea palidă. Acea limbă - o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lor sau despre creșterea părului lor. Le implanta totodată părerile lui, speranțele lui În piepturi și apoi, dacă spunea: „Ei, nu-i așa?“, era Într-adevăr așa. Ca un general de armată modern, un Eisenhower, Își făcea pregătirile logistice. Această viclenie era foarte copilăroasă. Dar ușor de iertat. Mai ales Într-un asemenea moment. Într-un asemenea moment, cum putea să doarmă? Sammler ieși Încet pe ușă cu spatele și se duse În salonul vizitatorilor. Acolo Angela ședea fumând, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nebunie să descrii o adulterină de vârstă mijlocie ca fiind inocentă și totuși există ceva fundamental inocent la Sheba. Asta nu înseamnă că nu e capabilă de tot felul de păcate. Dar nu e în stare să uneltească. Nu are viclenia necesară pentru a unelti și a țese intrigi - cel puțin nu într-un fel susținut, constant. Acum sunt mult mai înclinată să consider prima ei poveste ca pe un fel de confidență pe jumătate, ca acelea pe care le fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și a îngenunchiat dragonul chinezesc. Tatăl meu care a privit în ochi zeitățile din Nara, la Delfi a stat de vorbă cu oracolul și a respirat cenușă-n Gange Nici tăria lui Aiax din Salamina, nici furia lui Agamemnon sau viclenia stăpânului Zeus nu-l pot descumpăni; Cu răsuflarea lui topește glonțul. Vă vorbesc despre mama mea care cuprinde trecutul prezentul și viitorul într-o singură bătaie de. Mama mea care este talismanul meu și-n trupul căreia stă toată grația
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
așeza, față de Nicula Ursake, în aceeași categorie a infracțiunilor. Culi însă avea o ideea a lui, cum că chestiile lui din pădure, cu fiarele și cu oamenii, sunt tot treburi de vânătoare, pe când chestiile polițienești propriu-zise privesc orașele și anumite viclenii ale oamenilor de-acolo. În trecuta vară a acelui an 1925, venise la Prelunci domnișorul Pitu, feciorașul unuia dintre stăpâni, ca să dobândească cel dintăi trofeu de țap roș. Cât lenevise la casa de vânătoare, domnișorul Pitu se îndeletnicise cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
polițist, Ursake înțelese că n-are ce și de ce să judece. Era vai de sufletul lui; căci erau acuma asupra sa trei muieri. Lui nu-i trebuia, însă, decât aceea pe care de mai de mult o dorea, printr-o viclenie ce nu era a femeilor bătrâne, ci a lui Dumnezeu, cel care își are scrise vicleniile sale sfinte în toată zidirea sa, cu semne fără de moarte. Mergând cătră acea copilă nouă a lumii, își lepădă țigara și zvârli în asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căci erau acuma asupra sa trei muieri. Lui nu-i trebuia, însă, decât aceea pe care de mai de mult o dorea, printr-o viclenie ce nu era a femeilor bătrâne, ci a lui Dumnezeu, cel care își are scrise vicleniile sale sfinte în toată zidirea sa, cu semne fără de moarte. Mergând cătră acea copilă nouă a lumii, își lepădă țigara și zvârli în asfințit un rotocol de fum. Ca și cum ar fi fost izvorât din inima lui, acel rotocol se subție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin florile de lumină presărate de sălcii pe luciul lacului. Îmi strânsesem sculele. Nu mai aveam nici putere, nici dorință să prind cu vechile viclenii crapii Dunării. Mă simțeam însă atras de ascunzișurile necontenit înoite, în cotloanele și printre ostroavele apei. Cu mult înainte de asfințit eram singur, cu totul desfăcut și despărțit de tovarășii mei. Luntrea se strecura printre draperii de liane. Ștefan Gâdea, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acești oameni ai săbiei nu și-au putut ridica ochii spre orizontul unde locuiește steaua noastră polară, ci s-au mărginit între aromele cuhniei și miresmele haremului, amestecând în ele și izul sângelui. Virusul bizantin a mai primit și adaosul vicleniei europene. Astfel istoria celui mai mare sultan turc, Soliman cel Măreț, a avut țesute în ea cele mai crude tristeți și turpitudini. Stăpânitorul acesta de noroade a putut coborî în türbeaua lui, încredințat că a stat pe putere și slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
basmaua de matasă. Când l-a primit, bărbatul a găsit în ea mai mult decât nădăjduia, a luat mai puțin decât voia; a revenit ca la un izvor ce se înoiește necontenit. Pe lângă taina ei, pe care o administra cu viclenie, venețiana răspândea în juru-i, în harem, o veselie de tinereță și de primăvară, care a cucerit pe cadânele bătrâne și pe câzlar-aga. În scurtă vreme și-a făcutprietini și partizani devotați. Evenimentul cel mai neașteptat se produsese în împărăția osmanlâilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-au înfățișat la marele stăpân, îngenunchind și întinzându-i hârtiile găsite asupra mortului. Soliman s-a posomorât. Masa fusese bună. Îl aștepta hodina pe piei de tigru a ceasului de după-amiază. —Ce-i asta? Îmi aduceți alte dovezi ale vicleniei osânditului? —Slăvite stăpâne, a răspuns cu mare umilință mai-marele caligrafilor, n-am fi îndrăznit să tulburăm din nou pe strălucirea ta cu altă dovadă de vinovăție. Dar hârtiile pe care le aducem mărturisesc altfel. S-ar putea ca ele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sfetnicii săi care se aflau încă în putere. „Se apropie plinirea hotărârilor mele...“ gândea doamna Roxelana. Va fi fost Baiazid prea crud la minte, vor fi fost iscoadele neadormite ale împărăției mai istețe, iată că se vădiră la țărmul pontic viclenii și planuri de nesupunere. —Scumpo, i-a zis într-o după-amiază Roxelanei împăratul, am aflat vești nu tocmai plăcute din Cilicia. Ce este? a tresărit împărăteasa. Tresărind, a zâmbit cu dulceață domnului său. —Scumpă și singură a mea iubire, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trupelor castiliene spre a le deschide drumul către celelalte orașe ale regatului, în special Guadix și Almería, și, în cele din urmă, Granada. Îndemânarea supremă a acestui prinț fusese aceea de a le distrage atenția musulmanilor cu ajutorul așa-zisei sale viclenii pentru a le ascunde obiectul veritabil al tratativelor lui cu Ferdinand. Luase această hotărâre, ziceau unii, în schimbul unei însemnate sume de bani și al făgăduielii că viața le va fi cruțată soldaților și locuitorilor orașului său. Căpătase însă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un avocat. — Toarnă-ți ceva de băut. Nu, mulțumesc, am răspuns eu. — Spune-mi, John. Cum te descurci cu muierile în New York? Nu pot crede că-i ești chiar așa de credincios roșcatei tale. — Selina? Oh, făcui eu plin de viclenie, din cauza ei sunt un om fericit. Cât despre muieri, mă descurc binișor. Uite ceva ce am putea face împreună. E un loc pe Fifth Avenue. Vii, da? Ambrozie cu gheață și coajă de portocală. Regina din Saba te ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fac griji în privința asta, dacă la asta te referi. —M-ai prins. Voiam doar să mă asigur că ești OK, în felul meu neîndemânatic. —Mulțumesc. Băusem destul vin ca să ne simțim mult mai relaxați unul în compania celuilalt. Folosind cu viclenie trucul la care recursesem și eu mai devreme, Sebastian nu numai că mă întrebase despre mine, dar reușea să și pară interesat de răspunsuri. Abia dacă atinsesem subiectul fascinant când am realizat că cina se terminase, iar chelnerul ne spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dat drumul, fierbeam de frustrare. De data asta, privirea lui era de-a dreptul perversă. Sper că asta te-a ajutat, am spus cu o ușoară enervare în voce. —N-aș vrea să profit de generozitatea ta, spuse el cu viclenie. Dar, dacă nu te-ar deranja, aș mai încerca încă o singură dată... Poate ar ajuta dacă aș îngenunchea și eu, am sugerat, urmând vorba cu fapta, până când fețele noastre s-au aflat la același nivel. S-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
șoc pentru tine. Deja se îndrepta într-acolo. Nu, mulțumesc, i-am răspuns, este mult prea devreme. Aș dori cecul, totuși. —Cecul? părea nedumerit. —A doua jumătate din plata pentru sculptură. Așa cum ne-am înțeles la instalare. O expresie de viclenie se întinse ca mucegaiul pe fața lui fălcoasă. — Păi, poate putem discuta despre asta la cină diseară. Până la urmă, acum sculptura nu este instalată, nu-i așa? — Ceea ce nu este din vina mea. Fapt demonstrat și de Poliție. Mă săturasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
manual în umbre variate și murdare de maro și verde, cu fire atârnând la întâmplare. Știam cu siguranță cine era responsabil de această atrocitate, însă eram prea șireată ca să i-o spun în față. În schimb, i-am spus cu viclenie, subtil: Nu ți-e cald cu puloverul ăsta? Zâmbi mândru. — Îmi place să-l port. Alice mi l-a cumpărat. O doamnă din Wales le face, din păr de capră. Se pare că toate ies diferit. Este drăguț, nu? —Mhm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
asta câte avea Michael Jackson de a se vindeca de boala rară de piele care îl făcuse alb și îi dăduse nasul lui Julie Andrews. Așa că, dacă nu erau în apartament, nu aveam nici o șansă. Merita să încerc, deși puțină viclenie era necesară pentru a reuși să intru. Mi-am luat pe mine costumul de in albastru, care era la fel de confortabil ca întotdeauna; m-am hotărât să mă duc mai des la sală. Am adăugat o pereche de pantofi negri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să se lupte pentru salvarea iubitului ei, făcut prizonier de către o vrăjitoare rea, împreună cu Roland și mulți alți cavaleri. Fecioara era Flordelis, dragostea lui Florismart. Rinaldo i-a făgăduit fetei ajutorul său, nădăjuind să izbutească, fie prin luptă, fie prin viclenie. Flordelis a stăruit să ia calul ei, ceea ce el aprimit dar cu , condiția ca ea să urce pe cal, îndărătul lui., Pe când treceau printr-o pădure, au auzit niște zgomote ciudate și Rinaldo a mânat calul către locul de unde veneau
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vorbă cu un hoț!” Casa de Habsburg alege înțelegerea cu ungurii decât să facă dreptate românilor care au luptat pentru împărat. Din anul 1989 se fură încontinuu, distrugem și pritocim legi peste legi și nu construim nimic valoros și durabil. Viclenia, prostia și defăimarea au înlocuit dictatura comunistă. Pretinșii oameni politici doar se războiesc fără rușine: „Jos cutare! Jos cutare!”, iar din capul lor îngust nu iese o confruntare academică de idei, așa cum e normal. Se împung ca și berbecii. Trăim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de lut din groapa sfântă Și-l punem pe vechi răni de închisoare; Și rănile din noi tresar si cântă, Se fac medalii si zâmbesc în soare... Dar de-or veni, cândva, cu pași ușarnici, La groapa ta, mișeii și viclenii, Și se vor bate-n piept cu pumni fățarnici, Slăvind lumina sfintelor vedenii, Mormântul tău, gemând, să se ridice Și duhul tău, țâșnind din veșnicie, Într-un năpraznic fulger să despice Pângăritoarea lor nimicnicie!” (Radu Gyr Mormântul Căpitanului) Cea mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au rămas vârful de lance împotriva cotropitorilor, celor ieșiți din minți, împotriva haitelor prădalnice, veșnic nesătule care rup din carnea bietului român, hulituri de oameni fără viață sufletească. Fenomenul legionar vindecă în spirit creștin toate rănile neamului provocate de demonii, viclenii cei fără de lege, înveșmântați în minciuni încântătoare. Prigoana neîntreruptă și ținerea noastră în afara legii înseamnă distrugerea resurselor viitoarelor împliniri, bastionul de viitor, flacăra luminii, îngeri păzitori și turn de veghe. Mulți legionari sunt gropniță ascunsă, fără cimitir, precum cea a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și scrâșniri de moarte. Inimi curate, valori solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor noi bătălii prin care ei vor răpune viclenia dușmanului, cruzimea și bezna, haosul și umilința. La ceasul când scriu, legionarii sunt atacați și insultați de chiar foștii colegi de suferință cu care în temniță au făcut front comun împotriva dușmanului comun, comunismul. Momiți de opiul puterii, privilegiile sunt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]