6,708 matches
-
poporului nostru. (...). Această exprimă muncă uriașă, politica, ideologică, educativa desfășurată de partid, de statul nostru socialist. De altfel, în concepția noastră, a comuniștilor, într-o anumită etapă, însuși partidul va dispărea. Dar aceasta se va realiza nu prin crearea unui vid, ci tocmai prin simbioza între membrii de partid și cei care nu sunt membri ai partidului, în care toți vor acționa după principii comuniste; aceasta va fi o societate cu o înaltă conștiința revoluționară - în care toți vor acționa ferm
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
lunecoase incredulități care exprimă fața modernă a scepticismului. Ataraxia urmărită de scepticii antici, realizabilă în concepția lor prin ,dedogmatizarea" vieții, a trecut în epoca noastră într-o anxietate generată tocmai de suspectarea certitudinilor, de treptata lor abolire. Răspunsul la acest vid al încredințărilor ferme este nu doar intensificarea pînă la obsesie a operației analitice (scepticismul derivă din cuvîntul grec skeptomai, cu înțelesul de-a examina, de-a observa), ci și o îngroșare a contrarietății, deci o stare de permanentă alarmă, de
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
de plăcutul venin al vârfurilor de-amor pe care le înfig în sângele amorțit nopțile pierdute Iarna a trecut, și orice gând abandonat mă va prinde în visuri senine, Cuget lucid Inocență de lut. Pe șina speranței trec iubitorii de vid - spirite reci. Vid Când plângi, aduni viscole-ntre pleoape nori vineți se preling din cap până-n picioare netezindu-ți călcâiele. Am început să uit cum arată sclipirea ochilor tăi îmi pare că visul de-a evada din beția acestei umbre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
al vârfurilor de-amor pe care le înfig în sângele amorțit nopțile pierdute Iarna a trecut, și orice gând abandonat mă va prinde în visuri senine, Cuget lucid Inocență de lut. Pe șina speranței trec iubitorii de vid - spirite reci. Vid Când plângi, aduni viscole-ntre pleoape nori vineți se preling din cap până-n picioare netezindu-ți călcâiele. Am început să uit cum arată sclipirea ochilor tăi îmi pare că visul de-a evada din beția acestei umbre, s-a spulberat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și mereu receptor/ care te naște/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte, cu degetele ca niște sfîrcuri roșii și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a găsit o fisură prin care să intre/ în camera în care scîncește un
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și mai tandre valori, dar și neliniștită, frustă, înspăimîntată de limitele materiei și de relativitatea instrumentelor. O energie primitivă, la limita idolatriei, emană permanent din compozițiile ei expansive, înspăimîntate de vid, de o vigoare pe care doar cenzura permanentă a sentimentului o împiedică să plonjeze de-a dreptul în sălbăticie. Arhitect al culorii, cu mare capacitate de a construi solid și sintetic doar din cîteva pete, dar și un analist inteligent
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
și nonfigurativ. La fel cum cele mai imprevizibile proze caragialești sunt absolut nondiscursive, viziuni în epură, semne ale unei lumi desubstanțializate și salvate in extremis, lume care trăiește la rîndu-i, într-un mod surprinzător, nu prin reverberații descriptive, ci prin vidul care se instalează între zvîcnirea a două înterjecții, și lucrările de maturite ale lui Brâncuși, în special Păsările în văzduh, dar și Cocoșul, Peștii și Coloanele, se dematerializează, înving gravitație newtoniană și experimentează, cu toate riscurile pioneratului, relativitatea ensteiniană. Și
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
Depp) care, din nefericire, nu e în apele sale. Pălărierul și-a pierdut busola, așa că Mirana (Anne Hathaway) o trimite pe Alice să caute Timpul însuși (Sacha Baron Cohen), o creatură ciudată parte om, parte ceas. Timpul trăiește într-un vid infinit și posedă Cronosfera, un glob metalic care îi permite lui Alice să se întoarcă în timp ca să salveze familia Pălărierului și inclusiv pe acesta, înainte ca vremea să treacă. Alice Through the Looking Glass (2016) Regia: James Bobin Cu
Filmul Alice În Țara Oglinzilor în cinema [Corola-blog/BlogPost/96731_a_98023]
-
mîluri, aurore, tornade,/ zgură și praf peste continente și insule,/ fluxuri, refluxuri, nebuloase albastre,/ europe și asii,/ și ierburi și pene, și vocale și litere,/ privind înapoi, trenă lungă, planetă,/ cap tăiat, aruncat viu în cosmos,/ în încăpătoarea deltă a vidului,/ în triunghiul întunecat" (fugă pentru instrumente necunoscute). O insațiabilitate expresionistă marchează, cu repetiție, ecoul fie și distorsionat al unei istorii crude. Foamea de experiențe ale umanului (id est de realizare întru uman) ce reprezintă altceva decît o reacție împotriva încătușării
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
morală. ,Eliberarea" de forme nu înseamnă decît o beție a refacerii formelor în duhul unei autenticități lăuntrice, girat de dicteul automat. Amestecului de nebunie, eros, pozitivism, civilizație etc. îi datorăm la C. Abăluță tablourile unei prezențe care tinde a suprima vidul solitudinii, altminteri decît cultura artificiului, cu însăși efervescența unei materii care, admisă în starea unei ,magice" fluidități, își dibuie noi, mirabile configurări: ,Eu am vopsit interiorul cămășii de forță în albastru cu stele/ am rătăcit mult timp prin pădure pînă
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
instinctiv lacrimală/ sunt pe celălalt mal e curat e răcoare/ Am ajuns în fine la mine/ un turn înalt peste natură/ Sunt în sfânta sfintelor, miezul creierului,/ în programul central,/ mă bălăcesc ca o navetă spațială beată/ în propriul meu vid neural/ Acum e jocul cine-în-cine, carepe- care/ spuma de mielină vrea în lumea suprareală/ sorbul sinapselor așteaptă un drog nou.” (p. 47) Noutatea nu e de ordin lexical (anii optzeci, așa tragici și grotești cum par să fi fost, au
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
a scăpa de orice legătură și de orice putere”. Acest refuz - disperat, patetic, sublim - se regăsește la numeroșii celibatari din povestirile sale, care trăiesc în camere de închiriat și parcurg palierul lor slab luminat „așa cum nomazii traversează deșertul”. Acest teritoriu vid, insurmontabil, este și „spațiul pe care Kafka ar fi vrut să-l depășească pentru a se îndepărta de casa părintească, de acel «unic organism» familiar și de acea «papă amorfă a originilor » care-l țintuia în mod vinovat legat, cum
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
verificări înainte de a se crede prea deștepți și pe alții proști. Dintre toate operațiile intelectuale, cel mai bine am învățat să nu am păreri despre ce nu e de nasul meu. Întâi am avut acces la teorie. După aceea, la vid. Acum, la fleacuri. Măcar, la astea mă pricep. Mi-e greu să înțeleg cum pot unii să se ia în serios. Mai ales ca autori. Mă închipui prețăluindu-mi producția. Cartea asta, așa și pe dincolo. Nu mă văd. Am crezut
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3057_a_4382]
-
d-sale, n-o vede prin prisma curentă a unei uzuri, a unei saturații crepusculare, ci ca o etapă primitivă. Ca o reîntoarcere la o barbarie a cavernelor: „e ca un pitecantrop noaptea/ mînînd dinozaurii cu ochi mici spre prăpastia vidului și subconștientului/ tîrîșul viperelor - strune biologice necîntătoare încă - / tristă pre-lume fără cîntec” (Epocă). Ceea ce n-ar putea fi decît un semn de exasperare. Bardul se identifică cu „fiecare ins necăjit/ în ziua în care s-a scumpit sarea ce este
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
ca o invocare sau o rugăciune. Doar dacă este primită acolo, va fi primită și pe pământ”. În procesul detașării, al apropierii prin depărtare, alături de verticalizare, se găsesc despărțirile și legitimarea unei relații cu un Dumnezeu creștin, ce șterge planificările vidului transcendent al postmodernității. În Copilul-lup al lui Dumnezeu, Cărtărescu vorbește despre nostalgia unei cetăți a lui Dumnezeu asediate tardiv, dar cucerite prin educația fiului. O șansă diferită de a deveni „un om întreg”. Cum rămâne, însă, cu despărțirile? Volumul evocă
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
sau să intrăm în contact cu oricine, fără greutate și pe gratis. Pe de altă parte, nimeni nu mai poate garanta calitatea acestor informații, fie în termeni de valoare, fie de adevăr factual, căci, în pofida aparențelor, mediasfera operează într-un vid uman de necrezut, care nu poate decât să fragilizeze capacitatea de analiză a internau- ților necultivați... Pe internet, tot împotriva aparențelor, fiecare e singur, iar știința pe care o achiziționează este una bricolată, de a cărei valabilitate nimeni nu pare
Internetul care bricolează () [Corola-journal/Journalistic/3868_a_5193]
-
unei ascensiuni dificile, mai ales întro ascensiune solitară, simți în mod constant abisul împingându-te din urmă. Ca să reziști, ai nevoie de un extraordinar efort conștient; nu-ți permiți să lași garda jos nici măcar o secundă. Cântecul de sirenă al vidului te ține pe linia de plutire; îți face miș- cările nesigure, stângace, neprevăzute. Dar, pe măsură ce ascensiunea continuă, devii conștient de expunere, te obișnuiești cu ideea că stai umăr la umăr cu sfârșitul, începi să ai încredere în siguranța mâinilor, a
Transcendentalism în Alaska by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4177_a_5502]
-
propagare, acordîndu-i doar statutul de ficțiune crasă. Nu există eter decît pe hîrtie și în mințile unor visători. Dar apoi au apărut ecuațiile lui Schrödinger, care arătau că în univers nu există spațiu gol, caz în care chiar și în vidul cel mai curat există un fundal energetic pe care stă temelia lumii. Fundalul e de obicei inert, dar el iese din latență în clipa în care o particulă intră în mișcare, ceea ce înseamnă că particula se mișcă totuși printr-un
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
universal și democratic, în fața căreia, sînt convins că homosexualii nu se simt vexați. Așa că, “ultrasii” ateismului militant n-au de ce să mai ia, în sulițe, icoanele, deghizați în homo-fili. Nu icoana e problema ci ceea ce e pe cale s-o înlocuiască: VIDUL bucurencian, care îmbrățișează pe rînd, toate “frondele”, toate “ideologiile”, toate “anatemele” modernității, tocmai pt a putea rămîne identic cu el însuși. Măiastra “doi iepuri dintr-o” lovitură! La ultima verificare, credința nu se revendică pe argumente logice, chiar dacă trăim într-
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
neangajat religios) tolerează simbolurile religioase în locuri care nu șunt instituții ale statului! dacă apar simboluri religioase în instituții ale statului, nu mai putem vorbi de neutralitatea religioasă a statului. din asta urmează discriminare față de alte grupuri religioase. cat privește vidul care se cască dacă scoți icoanele de unde pana unde? e obligația TA ca părinte să oferi copiilor tăi educație religioasă acasă sau/și la biserică. cat despre ceilalți, lasa-ne să ne confruntăm cu vidul, acasă, în intimitate și cum
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
alte grupuri religioase. cat privește vidul care se cască dacă scoți icoanele de unde pana unde? e obligația TA ca părinte să oferi copiilor tăi educație religioasă acasă sau/și la biserică. cat despre ceilalți, lasa-ne să ne confruntăm cu vidul, acasă, în intimitate și cum putem noi mai bine. de cand a devenit școală un loc în care învățăm cum să ne rezolvăm problemele existențiale? cat despre icoana ca loc al epifaniei ... ce te faci cu cei care nu cred asta
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
fragmente ale celorlalte cărți laureate. M-am prezentat cu un volum de proză la Buzău, pentru publicare, am obținut locul I, sunt și acum pe listă cu vreo 800 lei alocați, dar e o pistă relativ moartă. Același volum, Presiunea vidului, l-am depus anul trecut la Humanitas, unde a trecut de toate comisiile dumnealor, și am ajuns să discut despre publicarea lui cu domnișoara care se ocupa de așa ceva, dar, în final, mi-am retras manuscrisul, fără să aibă loc
Poemul si Scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/10145_a_11470]
-
orice. ?i duhul prostimii și mama și tata. E-o necuprindere zona plăcerea uitarea cu toate poftele ei. În Imperiu să te înțelegi cu Imperatorul. Să fii arheolog și etnosociolog. Desigur doar amator în urzeala acestui nou început duhnește a vid Doamne înțelepțește-ne azi! IOAN ȚEPELEA Fratele meu Nu-mi ești frate?! Nici tu nu vii din copilărie? Adică fluiditatea gândului meu nu se purifică la inimă ? Ce cod vibrează-n stânca cea dură ce alt ego mă seduce acum
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
Mai precis, de la un eveniment întîmplat acum exact 115 ani (dacă aveți treabă cu Google astăzi, aveți parte și de un doodle simpatic pe tema asta). În cursul anului 1895, Wilhelm Conrad Röntgen studia efectele externe ale tuburilor cu (aproape) vid la descărcări electrice. În timpul experimentelor din după-amiaza zilei de 8 noiembrie 1895 omul nostru a remarcat faptul că, deși lămpile erau acoperite cu măști de carton, la descărcările electrice din lămpi se genera fluorescență pe un ecran de platinocianură de
Printre scheleții din dulapul științei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18758_a_20083]
-
Logorama - Franța, 2009, r. Hervé de Crecy, H5, François Alaux, Ludovic Houplain Curse de mașini printre animale sălbatice și o teribilă și complicată criză a ostaticilor... Animație câștigătoare la Oscar. * 22:30 Filme Warm UP: Incident la o bancă / Händelse vid bank - Suedia, 2010, r. Ruben Östlund O reconstrucție detaliată și foarte amuzantă a unui fals jaf armat la bancă. Trofeul Ursul de Aur pentru scurtmetraj și Trofeul Timishort (ex aequo). Frumoasă din Pădurea Adormita a bunicii / Granny O’Grimm’s
Noaptea Lunga a Filmelor Scurte, 19 iunie [Corola-blog/BlogPost/95267_a_96559]